Povestea
trandafirului trimis califului Hārūn al-Rashīd
O legendă ne spune că, într-o zi, Charlemagne (Carol cel Mare) a trimis califului Hārūn al-Rashīd (Bagdad) un trandafir nemaipomenit de frumos. Califul a
dat trandafirul grădinarului, să îl planteze cu multa grijă și când trandafirul
va face prima floare să i-o aducă neîntârziat. Trandafirul a făcut floarea dar
o cioară a venit și a mâncat floarea. Tremurând de frică, grădinarul a dus
vestea califului.
-
Nu-ți fă griji - a zis califul - pedeapsa ciorii va fi să aibă soarta
trandafirului.
Câteva zile mai târziu în grădină a apărut un șarpe care a mâncat
cioara. Grădinarul a dus vestea califului și acesta i-a spus, din nou, să nu-și
facă griji pentru că pedeapsa șarpelui va fi să aibă aceeași soartă ca cioara.
Imediat a doua zi grădinarul a văzut șarpele, a luat un topor și a tăiat capul
șarpelui, apoi a dus vestea califului și acesta i-a spus că soarta lui va fi la
fel ca a șarpelui.
Cum-necum, grădinarul a făcut o greșeală și a fost aruncat în
închisoare, urmând să fie spânzurat. În ziua când pedeapsa trebuia dusă la îndeplinire
el a cerut să îl vadă pe calif; i-a reamintit acestuia povestea trandafirului,
a ciorii și a șarpelui și l-a rugat să îi acorde iertarea pentru a se salva pe
sine de la o soartă asemănătoare.
(poveste arabă)
Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de
Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.
Ok, frumos! Dar nu ne-ai spus si daca a fost iertat sau nu?! :))
RăspundețiȘtergereSa ai o saptamana minunata!
pupici!
:)) Califul e legendar - intre altele - si pentru intelepciune! De ce ar fi riscat sa... moara spanzurat? :) Uneori - nu? - mai trebuie sa si iertam. :)
ȘtergereMultumesc, la fel! Pupici!
Iertarea e rupta din rai,nu? Pana la urma toti meritam o a doua sansa. Sa ai o saptamana linistita!
RăspundețiȘtergereCategoric! :) Iertand intrerupem "sirul pedepselor"! :)
ȘtergereMultumesc, la fel!
Daca n-ar exista iertarea oamenii ar fi mult mai nefericiti!
RăspundețiȘtergereAsa cam asa e! Unii sunt, insa, nefericiti si cand sunt iertati, pentru ca sunt dintre aceia care se "hranesc" cu galceava. :)
ȘtergereLantul pedepselor a fost rupt... frumos!
RăspundețiȘtergereApropo de trandafiri - abia astept sa vad daca s-au prins butuceii, ca am plantat fire de trandafiri asa cum mi-a spus mamica ta. Am luat din rondoul lui Helmut ;))) pupici. Sa aveti o zi plina de soare si bucurii.
Si mama ar vrea sa afle ca s-au prins! :)
ȘtergereNe-a povestit despre "rondul tau" si "rondul lui". :) Si ne-a mai povestit si despre calitatile lui de bucatar! :) Delicioase preparate!
Multumim, Carmen! Si voi sa aveti o saptamana cu multe-multe-multe momente minunate! Pupici!
chiar nu stiam povestea! da, trebuie sa iertam!
RăspundețiȘtergereDa, sa iertam ar trebui sa fie ceva usor, dar nu e intotdeauna... :)
ȘtergereBună Diana!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos și interesant articolul!
Să ai o săptămână minunată draga mea!
Pup cu drag!
Buna, Elena
ȘtergereMultumesc. Minunat saptamana sa o petreci!
Pupici cu drag!
finalul aparţine fiecăruia! poveste interactivă! frumos!
RăspundețiȘtergerePerfect adevarat! Fiecare poate scrie finalul. Multumesc.
ȘtergereFoarte frumoasă povestioara!:) Seamănă cu o legendă..:)
RăspundețiȘtergerePup!
Califul fiind dintre cei... legendari se poate spune ca e o legenda povestea. :)
ȘtergerePupici!
Este una dintre cele mai educative poveşti! Iertarea este unul dintre mijloacele de a ne menţine prospeţimea sufletească şi din păcate pe zi ce trece devenim tot mai duri, mai singuri şi mai urâţi sufleteşte. Este deosebită povestea ta !
RăspundețiȘtergereMultumesc. :)
ȘtergereCred ca oamenii se tem sa tot fie loviti si sa intoarca si celalalt obraz... pentru ca multi nu se sfiesc si lovesc din nou si din nou. Chiar si cei iertati lovesc pe cei care ii iarta... stiind ca vor fi iertati din nou si din nou... Oamenii se inchid, parca, din ce in ce mai multi, in... turnuri de fildes, ca si cum n-ar putea deveni puternici in mijlocul celorlalti, pastrandu-si sensibilitatea sufleteasca - a fi sensibil a inceput a fi perceput cu a fi slab...
Si sper ca nu devenim mai duri si mai urati sufleteste, ci doar pare asa pentru ca cei cu suflet frumos, cei sensibili, incep sa aleaga singuratatea pentru a nu mai vedea si simti uratenia si rautatea...
Sigur, nu generalizeze, sunt o mulţime de oameni cu sufletul minunat, dar socitatea se îndreaptă tot mai mult spre egoism. dacă priveşti în urmă, la scară macro ai să îmi dai dreptate : s-a pornit de la societatea de grup în care tot ce se obţinea era folosit în comun, se apărau reciproc . Pe urmă o dată cu evoluţia ... se vede!
ȘtergereŞi alegerea singurătăţii, izolarea, este tot un semn al lipsei de toleranţă! Iartă pentru tine şi te vei simţi mult mai împăcată decât păstrând supărarea sau ura în suflet. Ura otrăveşte. Un zâmbet înseninează chipul şi revigorează trupul. Politica struţului ? Ştiu şi eu? depinde de felul fiecăruia de a fi. Scrisesem cândva o poezie"Tu cântă" şi fiecare strofă se termina cu acest îndemn. Nu-mi amintesc prea mult
".. De e grea vâltoarea vieţii,
Lupta, grija te-nspăimântă,
Tu din zorii dimineţii
Deschide ochii şi cântă ... "
Am, avut multe hopuri grele , unele cumplit de grele. N-aş fi făcut faţă dacă nu mi-aş fi ascultat sfatul interior: "deschide ochii şi cântă".
Mi-a făcut plăcere să dialoghez cu tine!
Stiu ca nu generalizezi. :) Am citit unele dintre poeziile pe care le-ai scris pentru cei mici, am citit si unele comentarii pe care le lasi pe unele bloguri si am citit pe blogul tau, deci stiu ca nu generalizezi.
ȘtergereAlegerea mea a fost, cu mult-mult timp in urma, aceea de a "risca" sa fiu ranita decat sa traiesc o viata de plastic. :) Cred ca, intr-un fel, cam asta fac: deschid ochii si cant! :)
Multumesc pentru atentie, Aurora.
Zile fericite iti doresc!
Foarte frumoasă poveste. Toate aceste istorii din zona Orientului au un parfum aparte şi neapărat au un tâlc ascuns.
RăspundețiȘtergereO săptămână frumoasă, dragă Diana! :-)
Mie imi plac povestile lor! :)
ȘtergereMultumesc, la fel, Alex!