Într-o frumoasă zi de primăvară un minunat trandafir roșu a înflorit
în pădure. Multe specii de plante și copaci creșteau acolo. Trandafirul privea
în jurul său și un Pin din apropiere spune:
- Ce floare frumoasă! Mi-ar plăcea să fiu așa minunat!
Un alt copac îl consolează:
- Dragă Pin, nu fi trist, nu putem avea totul!
Trandafirul privește către ei și zice:
- Se pare că eu sunt cel mai frumos în această pădure.
Floarea-Soarelui își îndreaptă capul galben și-i spune:
- De ce crezi aceasta? În pădure există multe plante
frumoase! Ești numai una dintre ele!
- Eu văd că toți mă privesc și mă admiră! vine replica măndrului
Trandafir. Apoi privește spre cactus, cu superioritate: Privește planta aceasta
urâtă și plină de spini!
- Ce vorbă e aceasta, Trandafirule Roșu? îl dojenește Pinul.
Cine poate spune ce este frumusețea? Și tu ai spini!
Mândrul Trandafir Roșu privește cu supărare spre pin și-i
zice, nemulțumit:
- Credeam că ai bun gust și simț estetic! Habar nu ai ce înseamnă
frumusețea! Cum poți compara spinii mei cu cei ai cactusului?
“Ce floare mândră” – gândeau copacii.
Trandafirul a încercat să își mute rădăcinile de lângă
cactus dar oricât se rotea și se agita nu reușea. Pe măsură ce zilele treceau
trandafirul își tot spunea cât regretă că stă lângă o așa plantă urâtă și îi
adresa cactusului fel și fel de cuvinte jignitoare și se întreba ce folos aduce
planta aceea.
Cactusul nu s-a supărat pe trandafir, ba chiar a încercat să
îl îmbuneze, spunându-i că toate formele de viață au scopul lor.
Primăvara a trecut și s-a făcut foarte cald. Viața în pădure
a devenit dificilă - plantele și animalele aveau tot mai multă nevoie de apă
și nicio picătură de ploaie nu a căzut. Trandafirul a început să se ofilească.
Într-o zi a văzut cum păsările se opresc pe cactus, își înfig ciocul în el și
apoi zboară mai departe înviorate. Nedumerit, Trandafirul Roșu l-a întrebat pe
Pin ce fac acele păsări. Pinul îi spune că păsările iau apa din trupul
cactusului.
- Dar nu îl doare atunci când păsările îl găuresc? se miră
Trandafirul.
- Ba da, dar Cactusului nu-i place să vadă că păsările
suferă de sete – îi răspunde Pinul.
Trandafirul cască ochii de mirare și spune:
- Cactusul are apă?!
- Da; și tu poți să bei de la el; păsările ar putea aduce
apa la tine. Cere-i Cactusului ajutor.
Trandafirul s-a simțit foarte rușinat de toate cele ce i-a
spus Cactusului în trecut dar pentru că simțea cum se usucă a cerut ajutor de
la Cactus. Acesta a fost de acord, cu mult drag, și păsările și-au umplut
pliscurile cu apă apoi au turnat-o la rădăcina Trandafirului Roșu.
Trandafirul a învățat o lecție prețioasă: să nu mai judece
niciodată pe cineva după aparențe.
Sursa:
Moral Stories for Kids, p. 36
adorabila in simplitatea ei povestea Trandafirului Rosu...
RăspundețiȘtergereeu una mereu m-am simtit si m-am purtat ca un cactus...
uneori mai si infloresc :)
Si mie mi-a placut povestea.
ȘtergereCactusul este o planta puternica! E si gingasa, dar si... razboinica! La fel ca si in cazul oamenilor si in aceasta poveste: cactusul este constient de valoarea lui si nu se supara pe... frivoli :) Dar si cand se supara cactusul! :) Iar florile cactusului pot fi, uneori, mai frumoase decat tradafirul!
Este o povestioara foarte frumoasa.
RăspundețiȘtergereMi se intampla destul de des sa vad "trandafiri rosii de padure".
:)
ȘtergereMulti trandafiri rosii de padure sunt pe lume! Sunt decorativi, da... Unii ajung sa invete si lectia trandafirului din poveste!
frumoasa povestioara , ar trebui sa o cunoasca multi , ma bucur ca esti un cactus si ca te-am cunoscut , iubesc cactusii...http://krmenslife.blogspot.ro/2011/07/cactusi.html
RăspundețiȘtergereSi eu iubesc cactusii! Sunt si singurele plante care... ma suporta! :) Vreau sa spun ca sunt singurele care rezista in ingrijirea mea! :)
ȘtergereDragă Diana, azi cel mai bun mod de a petrece pauza de masă este aici, la tine, unde o poveste plină de farmec parcă mă aștepta pe mine. Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereCactușii sunt deosebiți, dar eu nu pot să țin acasă pentru că pisicile își bagă boticul în ei și se rănesc.
Să ai o zi frumoasă! :)
Si eu multumesc, Mirela, pentru apreciere si pentru urare.
RăspundețiȘtergereAsa e cu aceste plante: pisicile se ranesc. Curiozitatea le apropie prea mult de spini :) Asa a trebuit sa renunt si eu la unii si pe cei ramasi sa ii mult in camerele unde pisoii nu au voie. Pentru binele lor, nu de alta :)
O seara minunata iti doresc!
Frumoasa poveste! Chiar foarte frumoasa! Ar trebui sa o citeasca si copiii dar sa le fie si explicata.
RăspundețiȘtergere"Cactusii" sunt cam rari pe la noi ;)
Eu mai mult trandafiri" intalnesc...ori poate am eu ghinion.
Am si eu doi cactusi, unul din acela care face o floare mare alba, parfumata si superba iar altul care face flori rosii mai marunte si mai multe. Cred ca am pe FB o foto cu o floare a lui. Daca nu e pe FB e pe blog.
In fine, o poveste ce-ar merita sa fie material didactic la gradinita sau poate si la scoala generala. E de invatat din ea.
O seara placuta, Diana!
Multumesc, Elly!
RăspundețiȘtergereOare as putea sa afirm altceva? :) E lumea plina de trandafiri! Si, la o adica, toti vor da navala dupa cactus!
Sunt si la noi cactusi :) Dar sunt in ingrijirea celor care ii pretuiesc! ;) Iar cei care pretuiesc si cactusii nu se supara cand trandafirii vorbesc ca sa se afle in treaba! :)
N-ai ghinion, dar cand e lumea plina de ei?! Admira-i si da-le exact importanta pe care o au :) S-ar putea spune ca esti tu cactus si trandafirii trag la tine! :)
Oamenii-trandafir, cunoascand oamenii-cactus, invata, probabil, si ei, lectia... Poate nu le mai e de ajutor in relatia cu primul om-cactus intalnit dar astfel vor fi mai fericiti ei si cei care le vor iesi in cale mai apoi... Si asa, omul-cactus, indirect, a fost util multor oameni - trandafiri sau nu! :) Aceasta o fi menirea omului-cactus: sa ii ajute pe ceilalti!
O seara frumoasa iti doresc!