Ziua de Luni

Se povesteşte că Luni e bărbat şi e bun pentru începutul tuturor lucrurilor, ţine cheia de la cea dintâi poartă a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care trebuie să mergi.

Prima zi a săptămânii, dedicată Lunii, singurul satelit natural al Pamântului, este patronată de Sfinții Petru și Pavel (lași), sau de Arhanghelii Mihail și Gavriil (Neamț). Ca personaj mitologic, Sfânta Luni era invocată pentru vindecarea animalelor, mai ales a celor născute în ziua de luni și botezate Lunilă sau Lunaia. Pretutindeni, ziua de luni poartă noroc începerii activităților specifice industriei casnice, în special a acelora de durată, care nu puteau să fie încheiate într-o singură zi (țesutul, cusutul, sau brodatul iei sau cămășii). Se interzicea, în schimb, negoțul, datul pe datorie, împrumutul bunurilor materiale, mersul la pețit și înmormântarea morților. Lunea era timpul cel mai favorabil efectuării practicilor de medicină populară (Muntenia, Dobrogea, Moldova). Pentru sănătatea și prosperitatea oamenilor și a turmelor de vite în ziua de luni se ținea post, uneori mai sever decât miercurea și vinerea (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova).

Prima zi a Săptămâni Mari are mai multe denumiri: Lunea Curată, Lunea Vaselor, Spolocania, Postul Negru, Lunea Păstorilor, Ciricul Păsărilor, Lunea Ciorilor, Lunea Păsărilor, Lunea Viermilor, Harmanul pentru Viermi, Ziua Forfecarilor, Tărbacul Câinilor.

Lunea curată, numită în insula Cipru şi Lunea Verde, este prima zi a Postului Mare în calendarul creştin ortodox. Este o zi cu dată mişcătoare, aşezată la începutul celei de-a şaptea săptămâni înainte de Paşti.

Apelativul de Lunea curată dată acestei zile evocă părăsirea tuturor obiceiurilor păcătoase, ca şi a mâncărurilor de dulce, cum este potrivit la începutul unei perioade de post.

Unele dintre gospodine mai respecta si astazi vechea metoda, considerata infailibila, prin care se poate acri borsul. Era tras de urechi omul cel mai ursuz din sat si, cu cat se infuria mai tare, cu atat se facea borsul mai acru.

Lunea curată este un dublu început: începutul pocăinţei pentru păcatele trecute, dar şi ziua părăsirii lor şi a întoarcerii spre Dumnezeu, motiv de a primi această zi şi ca pe o zi plină de bucurie şi speranţă.

În Banat de exemplu, prima zi de post se numește Spolocanie. Atunci oamenii se spală cu băutură la cârciuma satului de mâncarea de dulce pe care au consumat-o până acum, de carnea rămasă între dinți, carne care spurcă Postul. În trecut, la aceste petreceri cu băutură participau și femeile care veneau, de ochii lumii, cu furca de tors la brâu.

În alte părți ale tării, în ziua de Spolocanie vasele din care s-a mâncat până la Lăsata Secului se spălau cu leșie și se urcau în pod, unde se păstrau până la Crăciun.

Se spune că Spolocaniile sunt nişte fete frumoase, care merg înaintea Sântei Mării şi cer iertare pentru păcatele oamenilor făcute în Câşlegi. Dar după alţii, Spolocaniile sunt nişte babe răutăcioase, care îndeamnă numai la rele, chiar şi în posturi, dacă nu le iei în seamă când e ziua lor. Unii sunt de părere că Spolocaniile sunt nişte sfinte lăsate de Cel de Sus pentru petreceri. Ele se sărbătoresc în băuturi şi în cântări. Aceste sfinte le-au învăţat pe femei să cultive cânepa şi să facă din ea diferite lucruri. Dacă o femeie nu petrece cu altele în ziua de Spolocanii, cânepa ei nu va creşte mare. În această zi, oamenii se dau în scrânciob sau în comedii cu lanţuri, pentru a câştiga sănătate pentru tot anul. Pe alocuri, se dau în scrânciob cât ţine Postul Mare.

În Lunea Păstorilor mama care are unul sau mai mulţi copii păstori se scoală în dimineaţa acestei zile, face o turtă din făină de grâu sau de porumb, o coace şi o meneşte Sfintei Luni, ca aceasta să‑i păzească fiul, precum şi turmele, de lupi sau de alte animale sălbatice. Femeile nu lucrează nimic, mai ales la o cămaşă, să nu coasă sau să‑i încheie gura, căci, lucrând aşa ceva, lupii pot să‑i atace copilul sau turma, iar şoarecii mănâncă semănăturile din câmp la primăvară.

Zilei i se mai spune şi Lunea Viermilor, căci acum încep a mişca viermii. Femeile nu se piaptănă, nu cos, nu ridică nimic etc., ca viermii să nu le scormonească bucatele. I se mai spune şi Ziua Forfecarilor, fiind ţinută împotriva insectelor dăunătoare.

Anumite zile ale săptămânii, personificate, se răzbună dacă omul le necinstește, îndeletnicindu-se cu unele lucrări ce nu sunt îngăduite în acele zile. Astfel: lunea nu e bine să se spele rufe, căci unul de-al casei se va umple de buboaie. O credință veche și foarte răspândită la români spune că celui ce începe să postească regulat lunea Dumnezeu îi va lungi zilele. Nevestele care n-au copii și doresc să aibă, dacă postesc douăsprezece zile de luni în șir, cred că vor naște. Unii postesc pentru a fi feriți sau a se vindeca de boli.

Ca și astrul nopții, Luna, cosiderată esențială pentru bunul mers al treburilor pe Pământ, luni este o zi care predispune la instabilitate. E o zi romantică, aburii euforici ai zilei dinainte nu s-au risipit încă, și predispune la sensibilitate, timiditate și singuratate.
Despre omul născut lunea se credea că este urât, dar foarte sănătos și norocos.

Informatii, pe larg, gasiti (si) pe urmatoarele siteuri: legendeleromanilor.ro; jurnalul.ro; pentrufamilie.ro; epochtimes-romania.com; decebaluirea.blogspot.ro;

Vezi si:

O poveste a zilelor saptamanii 
Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata, Duminica.