Cum si-a pierdut ursul coada

Anecdota Ursul pacalit de vulpe, semnata de Ion Creanga, tiparita prima data in Albumul macedo-român, Bucuresti, 1880 este cunoscuta aproape tuturor, de aceea ma refer aici la legenda existenta in cultura nativilor americani (dar care apare si in cultura altor popoare), culeasa din comunitatea Ojibwe (sau Chippewa) unul dintre grupurile cu cea mai mare populatie de nativi americani.

La inceputuri, ursul avea o minunata coada lunga si stufoasa. Era asa de mandru de coada lui incat tot timpul si-o flutura pentru ca toate vietuitoarele sa vada minunatia lui de coada. Vulpea, cunoscuta pentru poznele ei, n-a putut sa nu observe aceasta si s-a gandit sa-i joace ursului un renghi, asa cum numai ea, smechera, stie sa faca.

Era un an in care Hatho, duhul padurii, a maturat mult prea devreme intreg tinutul, acoperind lacurile cu gheaţă si copacii cu pulbere fina si rece de zapada. Vulpea a decupat un capac in gheaţa de pe lac, chiar in zona unde stia ca-i place ursului sa vina; a ascuns un pastrav mare si un biban gras si-a asteptat sa apara ursul. Cand l-a vazut in apropiere a inceput sa se prefaca a smulge coada din apa si - hop! - apare un pastrav; apoi se preface ca abia atunci il vede pe ursul mandru de coada lui.

- Salutare, frate! ii striga. Ce faci azi?!

- Salutare! raspunde ursul, cu ochii la peştele pe care credea ca l-a prins vulpea acolo; si in timp ce privea, vulpea a scos si un biban gras. Sunt bine, frate – ii raspunde. Ce faci?!

- Sunt la pescuit – ii arata vulpea peştii. Vrei sa incerci?!

- O, da! se bucura ursul, alergand catre gaura din gheata, dar vulpea il opreste:

- Stai, frate, ca aici nu-i bine! Nu vezi ca am prins tot ce se putea prinde?! Iti trebuie un loc in care sa poti prinde pastravi chiar mai mari!

Vulpea l-a condus intr-o zona unde apa lacului era foarte adanca si unde Hatho a inghetat apa superficial dar unde nu era urma de peste. Vulpea a sapat in gheata apoi i-a spus ursului sa stea cu spatele la gaura si sa-si puna coada acolo.

- Acum – ii zice ursului – trebuie sa faci exact cum iti spun: iti scoti din minte chiar si gandul ca trebuie sa prinzi peşte, pentru ca nici gandul sa nu ti-l auda peştele daca vrei sa vina. Sa nu scoti un sunet, sa nu te misti, pentru ca peştele nu va veni. In curand, un peşte va veni si te va prinde de coada si nu-ti ramane decat sa-l scoti.

- Dar cum voi sti ca un peşte a prins coada daca stau cu spatele la gaura?! se arata ursul nedumerit.

- Ma voi ascunde in apropiere, pe mal, si cand un peşte iti va prinde coada voi striga. In acel moment tu trebuie sa tragi cu toata forta si vei avea peştele dorit. Trebuie sa ai multa rabdare! Nu te misti deloc pana nu-ti spun.

Ursul da din cap ca a priceput: - voi face exact cum spui. S-a asezat langa gaura cu spatele, si-a plasat coada lunga si frumoasa in apa rece si s-a pus pe asteptat.

Vulpea s-a ascuns in apropiere si s-a asigurat ca ursul va face tot ceea ce i-a spus apoi s-a dus la culcare in vizuina-i calduroasa. Cand s-a trezit in dimineata urmatoare primul gand al vulpii a fost la urs. O mai fi acolo? se intreba. Ma duc sa verific. Cand a ajuns pe malul iazului nu mica i-a fost mirarea cand a vazut un mic deal alb in mijlocul iazului inghetat, pentru ca peste noapte a nins si ursul – care a adormit asteptand ca vulpea sa-i spuna sa-si traga coada - a fost acoperit in intregime. Ursul sforaia atat de tare incat se cutremura gheata. Asa de amuzata a fost vulpea incat a râs in hohote, iar dupa ce s-a potolit s-a apropiat de urechea ursului si a strigat cat a putut de tare: Acum, Ursule!

Trezit brusc din somn ursul a tras cat a putut de tare si coada lui, prinsa in apa care a inghetat peste noapte, s-a rupt. S-a intors sa vada ce minune de peşte a prins si, in schimb, si-a vazut coada-i minunata zacand rupta in gheata.

- Ohhh! geme el puternic. Ohhh, Vulpe! Te voi pedepsi pentru acest lucru!

Chiar de n-ar fi fost sigura ca o va ucide vulpea era mai rapida decat ursul asa ca a disparut urgent din preajma lui.

Azi ursul are coada cat un ciot si nu-i place deloc vulpea. Si daca auziti un urs gemand probabil ca isi aminteste de renghiul pe care i l-a jucat vulpea candva si geme pentru frumoasa lui coada pierduta.

Morala: nu credeti orice va spun altii!

**

Alt "motiv" pentru care ursul nu mai are coada:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2012/08/parfumul-lui-gustar-parfumul-muncii.html