Copiii ar trebui invatati inca din anii de scoala sa nu faca diferente intre anumite categorii de oameni, sa nu discrimineze, adica. Unii cercetatori afirma ca cei mici pot deveni rasisti de la varsta de 9-10 ani, daca nu sunt educati de parinti, in principal, profesorii avand si ei un rol foarte important in educatie. Uneori chiar profesorii sunt cei care discrimineaza…
Am intalnit candva un profesor de limba engleza (plecat din
tara la ora actuala) care preda la o scoala dintr-o localitate de langa
Alti profesori dau o atentie deosebita si note mai mari copiiilor ai caror parinti contribuie substantial la intretinerea scolii, la fondul clasei si/sau care ofera daruri scumpe cu diferite ocazii sau fara ocazie speciala – discriminare pe criteriu de avere (categorie sociala).
Dimineata am auzit o bunica spunandu-i nepotelului care nu parea sa aiba mai mult de 4-5 ani: “Nu vreau sa te mai vad. Numai tiganii fac asa ceva”. Nu stiu ce facuse copilul dar replica femeii mi-a zgariat creierul – si mi-a dat aceasta tema pentru acasa.
Discriminarea este diferentierea in tratament a oamenilor dupa anumite criterii, dar nu orice diferentiere constituie discriminare.
Practic, in viata cotidiana intalnim la tot pasul acte de discriminare, dar sunt acte firesti, normale, fara de care nu se poate. Fiecare alegere pe care o facem poate fi un act discriminatoriu: aleg o anumita marca a unui produs, discriminez ceilalti producatori; aleg un anumit restaurant, discriminez alti proprietari de restaurante; aleg un anumit medic, ii discriminez pe ceilalti etc.. Acestea sunt acte normale de discriminare si nu ne gandim la ele ca atare.
Atunci cand un barman refuza sa serveasca bauturi alcoolice unui individ beat nu e discriminare, dar cand refuza sa-l serveasca pentru ca este tigan, de exemplu, e clar discriminare.
Cand pe
Copiii invata in copilarie sa discrimineze: parintii nu le permit sa se joace cu anumiti copiii pentru ca acestia fac parte din alta etnie, alta religie, alta categorie sociala etc. Copiii invata sa discrimineze avandu-i exemplu pe parinti sau pe altii care sunt in imediata lor apropiere. Cand parinti vorbesc urat despre anumite categorii de oameni, le desconsidera in prezenta copiilor acestia inteleg ca “asa trebuie sa fie”, pentru ca parintii sunt zei pentru copiii lor. Cand parintii fac discriminari copiii lor vor face la fel. Unii copii, crescand, invatand sa gandeasca, isi pot schimba atitudinea pe care au deprins-o in copilarie.
Norman Goodman apreciaza ca discriminarea consta in tratamentul inegal al oamenilor, bazat pe apartenenta lor la un grup sau categorie sociala. Pentru a diminua actele de discriminare legiuitorii din statele considerate democratice, evoluate, au semnat anumite conventii internationale, au introdus in legislatia nationala dispozitii prin care se interzice discriminarea de orice fel.
Copiii ar trebui invatati la scoala nu atat litera legii cat spiritul legii.
Una e sa nu discriminezi de teama ca vei fi pedepsit si alta este sa nu discriminezi pentru ca intelegi diferentele.
E greu sa lupti cu mentalitatea oamenilor.E greu sa-i crezi pe toti tiganii rai,s-au buni.Cautam sa le dam copiilor o educatie corecta , dupa parerea mea,in neamul meu.
RăspundețiȘtergereCam asa e... Mentalitatea e cel mai greu de schimbat... Rele fac si dintre cei albi, si dintre cei negri, si dintre cei rosii, si dintre cei galbeni... :)
ȘtergereDin cele ce postezi oricine isi poate da seama ca sunteti oameni educati si echilibrati.
Numai bine!
cred ca fiecare familie isi da interesul sa educe copiii cât mai bine, cautând cel mai bun model... însa fiecare om este unic, nicaieri nu se poate aplica stict un sablon.
RăspundețiȘtergereMulte mame interzic jocul copiilor cu alti copii nu pe motive discriminatorii ci bazate pe un instinc matern... mamele (cu f. mici exceptii) simt ce le face bine copiilor si ce nu. Caracterul copiilor se modeleaza greu, însa influentele negative se leaga cel mai usor de copii!
Este oribil ca un pedagog sa îsi lipsasca discipolii de egalitate în drepturi, indiferent care-i sunt motivele.
Observam deseori ca suntem discriminati - poate la un magazin sau restaurant, la spital sau un dispensar, la serviciu sau în aeroport, se întâmpla în viata de adult! Dar atunci când un copi simte ca a fost discriminat, aceasta fapta produce dureri si lasa urme adânci...
Daca oricând vom gândi ca "un copil nu poarta vina parintilor, deci este nevinovat" si îl vom trata ca pe copilul nostru, atunci parintii acestuia primesc automat sansa de a-si revizui comportamentul si poate cândva, vom trai în perfecta armonie, într-o lume mai buna. Sunt ca si tine o visatoare si sper ca nu suntem singurele ☺ (John Lennon) "You may say I'm a dreamer, but I'm not the only one. I hope someday you'll join us. And the world will live as one."
pup draga mea. Trimit gânduri bune si îmbratisari <3
Din pacate nu fiecare familie se straduieste... Unora nu le pasa, ba chiar isi invata rau copiii - si nu doar sa discrimineze, dar si sa fure, pe motiv ca... fura de la bogati, nu de la saraci...
ȘtergereDesigur ca sunt parinti care interzic joaca micutilor lor cu anumiti copii, din motive diverse dar obiective: ceilalti vorbesc urat, au un comportament deplasat si altele de acest gen - ceea ce nu se traduce prin discriminare - dar sunt oameni care o fac pentru ca... celalalt e tigan ("te imbolnavesti daca te joci cu ei" - am auzit asta); sau celalalt e penticostal... si altele de gen (inclusiv unul care preda religie a zis ceva de acest gen)...
Mare dreptate ai! Copilul discriminat isi pierde increderea in sine, printre altele, si daca se simte marginalizat ori va fi un om retras, timid, ori va exagera in comportament negativ (intre altele).
Copiii nu poarta vina parintilor si de aceea ma gandesc ca de-ar invata la scoala ceea ce (unii) nu au sansa de a invata acasa ar fi un punct castigat pentru societate, in general, dar si pentru micutul care va deveni adult.
Draga mea visatoare! :) Stiu sigur ca nu suntem singure si tare ma bucur cand ii descopar pe ceilalti visatori. :)
Pupici cu drag-drag! Multumim! Transmis, si retransmis catre voi ganduri de bine. <3
E usor sa spui unui copil uraste pe cineva .
ȘtergereM-a placut sa te citesc .. e dulce scrisul tau .
Pot parea oameni normali la prima vedere dar isi invata copiii rau .
as fi vrut sa scriu mai mult , am sters , sunt obosit .
Copiii invata cel mai mult prin exemple - daca parintele e un exemplu negativ copilul nu va invata ceva bun. Exact cum zici: e usor sa invatam copiii la rele.
ȘtergereImi voi permite sa adaug un mic comentariu la interesantul tau articol. Este vorba de o idee ce mi-a
RăspundețiȘtergereaparut la un moment dat, pur si simplu. Ma tot gandeam la reala semnificatie a ideii "cei sapte ani de acasa". Si cred ca semintele trasaturilor definitorii ale unui copil sunt plantate IN aceasta perioada.
Ceea ce urmeaza: scoala, societatea, prietenii, le cizeleaza,le rafineaza, le completeaza, dar ele sunt acolo, mai mult sau mai putin ascunse. Pot inflori sau se pot usca, depinde de drum si conditii, dar ele sunt acolo, sub forma de rasad. A le modifica ulterior este foarte complicat, pentru ca ele au patruns direct in subconstient. Nu e imposibil, dar cred ca e mult mai complicat.
Sper ca nu te-am plictisit prea tare!
O seara frumoasa!
Multumesc pentru apreciere. Departe de a ma plicitisi, randurile tale imi fac placere si imi dau alta tema de gandire, pentru ca ai dreptate: in cei 7 ani suntem "modelati"... Totusi, sper ca si educatia (potrivita) primita la scoala sa aiba un rol important. :)
ȘtergereAi dreptate, din nou: in subconstientul lor ramane ceea ce au vazut acasa, ceea ce au invatat acolo dar alte exemple si alte invataturi reusesc sa-i ajute sa-si controleze... pornirile, practic.
Da, e complicat cu subconstientul. :)
Multumesc. Iti doresc un weekend minunat!