Pagini
2015-10-31
M-am saturat de lacomi, de corupti si de prosti
Ne daţi ori nu ne daţi?
În ziua de Halloween vrăjitoarele devin reale, fantomele sălbatice evadează din vise şi toţi monştrii dansează în parc.(Nicholas Gordon).
Dacă o pisică neagră îţi taie calea înseamnă că animalul vrea să ajungă undeva.
sursa |
Fapt divers. Celor de la care nu primesc dulciuri, unii copii le strigă obraznicii, le răstoarnă pubelele de gunoi și cine știe ce le mai dă prin capul lor de copii – răutăți nevinovate, practic.
Vai! Vai! ce obicei barbar și necreștin acest Halloween! Vocile care blamează sărbătoarea și obrăzniciile copiilor care nu primesc dulciuri uită – sau nu știu – că-n unele zone din Oltenia se practică (sau se practica) descolindatul, cu ocazia colindatului din preajma Crăciunului. Un exemplu de urări pentru cei care nu deschid / deschideau colindătorilor:
2015-10-30
Reflexii in oglinda! Nuferi
sursa foto: Turism de Aventura (2015) |
Candyman. Omul bomboanelor
Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri.
Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.
autor:Eric Millikin, Detroit |
Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.
Originea sarbatorii Halloween
Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra.
In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.
Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1 noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai, noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind Halloween).
Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul 1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi, incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).
Intamplari si interdictii de Halloween
De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda urbana este si acest incident).
Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani (care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un manechin.
De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si sufera rani fizice sau psihice si chiar moare.
Povestile de acest gen sunt multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru ca nu le plac copiii.
Intre incidentele care au avut loc putine au fost descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.
Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate. Cateva scoli au interzis celebrarea sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele se ofereau sa faca raze X dulciurilor…
In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa
interzica sarbatoarea intr-o scoala din
In
Cel care a ajuns sa fie numit Omul care a omorat Halloween-ul sau Candyman, este Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui, Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi.
In final, tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii, dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale. Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984 executia a fost dusa la sfarsit.
2015-10-29
Influenta nefasta: Halloween?
Nu putem interzice, e o joaca, o activitate pe placul copiilor, o activitate care nu afecteaza orele dse curs. Inspectoratul Scolar nu poate interzice serbarile, si nici directiunea.
copiii pot deveni depresivi dupa Halloween pentru ca nu inteleg diferenta dintre imaginar si realitate.
2015-10-28
Miercurea fara cuvinte! Puncte de vedere
sursa: Brasov, orasul sufletului meu |
Erasmus din Rotterdam
Omul este cel mai nefericit dintre toate animalele, căci este singurul care nu se impaca cu propria-i soarta si incearca sa iasa din hotarele pe care i le-a pus natura.Cainele nu mananca alt caine; leii nu pornesc razboi; sarpele nu isi atata semenii - e pace intre fiarele veninoase, dar pentru om nu exista o fiara mai periculoasa decat omul.
Prin puterea de a extermina animalele se intelege, de asemenea, ca nu e necesara o putere prea mare pentru a extermina omul.
2015-10-27
Luna plina si lupul - legendă
Chiar urlă lupii la Lună atunci când îşi îndreaptă botul către cer şi lasă să se audă un urlet lung?! Nu, nu există o legătură între urletul lupilor şi fazele Lunii, iar faptul că îşi înalţă botul către cer are legătura cu acustica. Lupii comunică unii cu ceilalţi (şi) prin urlet, în special atunci când sunt despărţiţi de un membru important al haitei - anxietate provocata de despărţire. De ce se aude urletul lor în special noaptea? Pentru că sunt animale nocturne, în principal.
Azi e Lună plină. O prietenă care îmi ştie fascinaţia pentru lupi a descoperit pe net o legendă şi mi-a trimis-o în dar. Nu ştiam legenda, aşa că o transcriu aici, spre păstrare.
Se spune că într-o noapte, acum mult timp, pe vârful unui munte înalt un lup urla a jale, cu capul îndreptat spre Lună.
Legenda mai spune ca cine doreşte să găsească ceva în noapte cu certitudine reuşeşte într-o noapte cu Lună plină.
Uşor de zis. Nu mai am rabdare
sursa |
Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogant, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să pierd mai mult timp cu lucruri care mă nemulţumesc sau mă dor. Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi rugăminţi mincinoase. Am pierdut voinţa de a-i mulţumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi de a zâmbi celor care nu doresc să zâmbească pentru mine.
Nu mai petrec nici măcar un minut din viaţa mea cu cei care mint sau doresc să manipuleze. Am decis să nu mai accept pretenţiile, ipocrizia, lipsa de onestitate şi lauda ieftină. Nu vreau să mai tolerez erudiţia selectivă nici aroganţa academică. Nu accept nici bârfele populare. Nu-mi place conflictul şi nu-mi plac nici certurile dureroase. Cred într-o lume a contrariilor şi de aceea evit oamenii cu personalităţi rigide şi inflexibile.În prietenie urăsc lipsa de loialitate şi trădarea. Nu mă înţeleg cu persoanele care nu ştiu cum să îţi facă un compliment sau să te incurajeze în momentele dificile. Exagerările mă plictisesc şi am dificultăţi în a-i accepta pe cei care nu iubesc animalele. Şi, cel mai important, nu am răbdare cu cei care nu merită răbdarea mea.
Razboiul Rece 2.0
sursa |
Razboi rece e sintagma care desemneaza o stare de tensiune politica, ideologica, strategica si militara existenta la doi ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand lumea a fost, practic, impartita in doua: puterile din Vest (Statele Unite ale Americii, aliatii sai din NATO si altii) si puterile din Blocul de Est (Uniunea Sovietica si aliatii sai in Pactul de la Varsovia).
Intelesul de mai sus i-a fost conferit de jurnalistul american Herbert Bayard Swope (05.01.1882 - 20.06.1958) intr-un discurs scris pentru a fi rostit in faţa legislativului din Carolina de Sud (1948) de Bernard Baruch (19.08.1870-20.06.1965), intre altele consultant politic.
Expresia razboi rece se zice ca ar fi fost utilizata prima data de Don Juan Manuel (n. 05.05.1282 - d. 13.06.1348) - scriitor spaniol, principe, nepot al lui Alfonso al X-lea cel Intelept si al lui Ferdinand al III-lea. In secolul sau, Don Juan Manuel distingea intre razboaiele calde si razboaiele reci in contextul luptei dintre crestini si musulmani.
George Orwell, in articolul You and the Atomic Bomb (publicat in ziarul Tribune, 19.10.1945) utilizeaza si el sintagma, referindu-se la faptul ca diferentele ideologice - si nu numai - dintre natiuni sunt ireconciliabile, se tinde spre noua o forma a sclaviei medievale, natiunile vor fi de necucerit si intr-o permanenta stare de “razboi rece” cu vecinii lor.
Termenul razboi rece va fi popularizat mai apoi de jurnalistul american Walter Lippmann (23.09.1889 - 14.12.1974), fiind primul care a introdus sintagma in jurnalismul international.
Desi nu toti istoricii sunt de acord, durata razboiului rece se presupune a fi fost intre 1947-1991. Au acceptat cu totii termenul rece pentru ca nu exista o lupta directa intre puterile principale, desi razboaiele regionale majore nu au lipsit si sunt numite razboaie proxy (prin reprezentant): Coreea, Vietnam, Afganistan, conflicte in care doua natiuni nu se implica direct una impotriva celeilalte, ci se implica in conflictul altor natiuni pentru a sustine una dintre acestea impotriva adversarului, avand, desigur, anumite interese.
Acest tip de razboaie (proxy) au condus candva la escaladarea tensiunilor si la declansarea razboiului rece. Unii motiveaza aceasta lupta indirecta prin teama ca o confruntare directa intre Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa ar conduce la holocaust nuclear; pentru ca cine detine bomba echilibreaza puterea.
Daca in secolul XX erau doar doua natiuni care aveau aceasta arma de ucidere in masa acum lucrurile s-au schimbat, si se vor schimba in continuare, iar balanta puterii se poate inclina in… cine stie care directie.
Razboiul Rece din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial si pana in anul 1991 a avut mai multe faze si natiunile au trecut prin mai multe crize. […]
In timpul Razboiului Rece atat Statele Unite cat si Uniunea Sovietica au investit masiv in propaganda conceputa pentru a influenta inimile si mintile oamenilor din lumea intreaga, mai ales cu ajutorul filmelor.
Un astfel de exemplu poate fi serialul The Americans (2013), actiunea desfasurandu-se in anii 1980, cand agentii KGB “adormiti” sunt activati pentru a indeplini ordinele venite de la cei care i-au pregatit si i-au integrat in societatea americana inca de cand erau tineri.
Istoricii, analistii etc. se contrazic in multe chestiuni cu privire la Razboiul Rece, inclusiv in partea cu “vinovatia” - unii afirma ca America e vinovata, altii ca Rusia… La acest moment poate ca nici nu mai conteaza cine poarta vina cat timp lumea, asa cum o stiam, pare pe cale de a se prabusi pentru ca Razboiul Rece a reinceput - daca a incetat vreo clipa - si la fel “razboaiele proxy”.
Cred ca la acest moment toti cetatenii stiu ce se intampla (sau ar fi trebuit sa-si dea seama inca din timpul primului razboi rece).
Razboiul Rece II, numit si Razboiul Rece 2.0 se refera la tensiunile care au escaladat, la ostilitatile in curs de desfasurare, la rivalitatea politica dramatic intensificata mai ales in anul 2014, pe de o parte intre Federatia Rusa si Statele Unite ale Americii si alte cateva state, pe de alta parte, dupa anexarea Peninsulei Crimeea de Federatia Rusa si interventia armata in Ucraina.
La inceputul lunii octombrie 2015 mai multi observatori si analisti a considerat evolutia conflictului din Siria ca fiind un alt razboi proxy intre America si Rusia, ba chiar un razboi… pre-mondial.
In ianuarie 2015 unii lideri europeni si americani vorbeau despre sanctiuni pe care Uniunea Europeana si SUA vor sa le impuna Federatiei Ruse - sanctiuni economice pe care unele state le-au impus deja, inca de la sfarsitul anului 2014. Mihail Gorbaciov (83 de ani), initiatorul Perestroikai, a reactionat prompt: Si-au pierdut mintile? (citeaza Interfax).
2015-10-26
Stresul cel de zi cu zi
Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat! |
Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific.
Definitia stresului
Zice-se c-ar fi
o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parteşi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi al unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune, întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.
Cuvântul stres provine din termenul
anglo-saxon stress, care se traduce
prin tensiune. Pentru prima dată
acest cuvânt a fost folosit - în acest sens - în anul 1932, de Walter
Mai târziu, în 1946, fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye completează teoria predecesorului său şi consideră
stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (General Adaptation Syndrome = Sindrom general de adaptare, SGA), ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. În anul 1967 psihiatrul american Thomas Holmes demonstrează acest aspect, folosind metode ştiinţifice riguroase, şi întocmeşte oscală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Ca exemple: împăcarea conjugală sau naşterea unui copil sunt evenimente pozitive care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful; o mare reuşită profesională aduce un plus de stres faţă de schimbarea, cu inima grea, a domiciliului.
Stresul are consecinţe negative: boli digestive, afecţiuni respiratorii, tulburări cutanate, afecţiuni endocrine, boli ale sistemului circulator, dereglaje nervoase, dar are şi consecinţe pozitive: urcatul unui deal, un duş mai rece, masajul anticelulitic - produc efecte favorabile asupra corpului deoarece stimulează moderat, şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin.
Important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acest eveniment. Cei care au învăţat să-şi stăpânească reacţiile la stres vor reuşi chiar să le folosească în sens benefic. Cercetătorii afirmă că atunci când facem gimnastică doar pentru că e sănătos, dar nu avem chef sau vlagă în acele momente, vom reuşi - încet dar sigur - să ne afectăm negativ organismul, efortul fiind un factor de stres şi în astfel de momente se poate spune că nu-l stăpânim.
Cum recunoaştem un om stresat?!
Cum recunoaştem (recunosc) un om stresant?!
Eeee… Palavragiii sunt stresanţi! Îi asculţi până la un punct, dar când încep să repete aceeaşi poveste imediat ce o termină… abia-ţi mai poţi ţine maxilarul strâns, abţinându-te eroic să caşti.
Şi sfătoşii sunt stresanţi! Atâtea sfaturi au pentru orice, pentru oricine încât nu te mai întrebi de ce nu au timp să-şi urmeze propriile sfaturi. Cei care le ştiu pe toate (şi nu se cheamă Google) sunt stresanţi!
Pisălogii te seacă! Cei care tânjesc după atenţie te epuizează! Că adusei vorba…
Zilele trecute am fost dusă de-acasă - la propriu, de data aceasta - şi cum nu am telefon mobil (împrumut când e cazul) le-am spus celor trei care-mi telefonează des spre zilnic să nu mă sune, că nu-s. Doi au înţeles, dar al treilea a sunat zilnic, de 3-4 ori… De ce ai sunat?! am întrebat. M-am gândit că poate eşti sau poate ai revenit - mi s-a răspuns. De ce le-am dat acestora un număr de telefon la care să mă găsească?! Atunci am zis că aveau nevoie; azi zic: cine n-are de lucru îşi face…
Oameni, dar stresată mai sunt dacă am scris textul acesta! Şi nu doar l-am scris, l-am şi publicat!
Am obosit! Voi aveţi obosit?!
2015-10-24
Clubul cinefililor: Imitation Game
Întrebări de la cinefili - leapşa
2015-10-23
Anita Roddick, intreprinzatoare si activista
Inceputul
Activism
Decesul
Onoruri
2015-10-21
Miercurea fara cuvinte!
2015-10-20
La mulţi ani frumoşi, Carmen!
2015-10-19
Steaua de mare. Buna dimineata soare!
2015-10-18
Cetele revin acasa
Clubul cinefililor: The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford
sursa |
sursa |