Omul cu zada. Citate favorite

Omul cu zada sau despre lăcomie, m-am gândit citind scurta povestire scrisă de Jos Vandeloo.

Dacă ţii să-ţi procuri un copăcel pentru grădina - presupunând, bineînţeles, că ai o gradină - există trei metode ca să ajungi in posesia lui: să-l primeşti in dar, să-l cumperi sau să-l furi.

Domnul Dubois, care de fapt nu era domn, cu toate că ţinea de sexul masculin, a ales a treia metodă, deoarece era cam cărpănos. S-a dus in pădure, şi-a rotit privirea, fricos şi precaut, ca să vadă dacă nu-l pândeşte nici o primejdie, şi apoi a smuls din pământ, cu ochii aproape închişi, o plantă tânără şi gingaşă. Ulterior a constatat că smulsese o biată zadă, care era pe punctul de a-şi pierde acele, deoarece venise toamna, iar zadele au urâta însuşire de a cheli când se apropie iarna. […]

Domnul Dubois s-a dus numaidecât in garaj şi şi-a luat o lopată ca să sape o groapă pentru copac. Dar, aşa cum se aşteptase, doamna Dubois a fost de părere că locul ales de el nu e bun, […] şi a fost ales alt loc. […] Un timp, doamna Dubois a privit cu ochi critic munca de săpător a soţului ei, dar s-a plictisit repede şi s-a dus înapoi in bucătărie şi la revista ei pentru femei. […]

Domnul Dubois a dat cu lopata de ceva tare, de ceva ce avea un sunet metalic. S-a oprit o clipă ca să mediteze, şi atunci l-a străfulgerat un gând: o lădiţă. O casetă cu o comoară. S-a uitat ceva mai atent, a îndepărtat pământul cu mâinile şi, într-adevăr, a văzut colţul castaniu închis, ruginit, a ceea ce nu putea fi decât o lădiţă de fier foarte veche, cu o comoară. Şi-a anunţat nevasta, care era la fel de lacomă de bani şi amândoi şi-au dat seama că agitaţia lor ar putea atrage atenţia vecinilor, aşa că au rămas calmi şi cu sânge rece. Poate că banii proveneau dintr-un furt, poate că fostul proprietar al casei ar fi venit să-şi ceară totul înapoi, şi aşa mai departe. Dacă se făcea publicitate, dificultăţile ar fi fost incalculabile. […] Doamna Dubois nu s-a putut abţine, bineînţeles, să precizeze că ea indicase locul. Totul i se datora ei, ca de obicei. Domnul Dubois a început să facă planuri îndrăzneţe: un automobil nou, mobilă nouă […] Doamna Dubois era încarnarea bunului simţ, care in majoritatea cazurilor îşi căuta sălaş in inima sau in mintea acestui tip de femei, in măsura in care ele posedă măcar una din două. Aşa încât nu i-a fost greu să-şi convingă soţul să lucreze cu cea mai mare băgare de seamă şi să administreze cu grijă comoara. […] Au întins in curte frânghii pentru rufe şi au agăţat acolo pături şi cearceafuri, să ascundă groapa de eventualii ochi de Argus ai vecinilor invidioşi. Se lăsase seara şi munca era mai dificilă acum […] Lada părea să fie mai mare decât bănuise el. Stătea bine înfiptă in pământ, încât domnul Dubois a fost nevoit să o lovească tare cu lopata. Banii rezistă in orice caz, iar lada de obicei şi ea. Deodată s-a dezlănţuit iadul, cu flăcări, foc, fum, fier, putoare şi o detunătură îngrozitoare. Întregul cartier a fost iluminat, in pofida păturilor şi a cearceafurilor. Vecinii speriaţi au ieşit din case, in panică, ţipând. Peste tot moloz şi cioburi de sticlă dar bani ioc.

Doamna Dubois zăcea la vreo douăzeci de metri mai încolo, făcută ghem ca o cârpă. Din Domnul Dubois nu s-a mai găsit decât puţin sau chiar nimic, afară de o gheată şi dantura, amândouă stricate şi ne mai putând fi utilizate. A, da: mai zăceau ici şi colo şi câteva schije ale unei bombe rătăcite, rămasă din timpul războiului.

Numai plăpânda zadă era nevătămată, dar nimeni nu i-a dat nici o atenţie.

(Omul cu zada, din volumul Casa cu străini, de Jos Vandeloo, Editura Univers, Bucureşti, 1986)

=====================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

=====================================================================

Josephus Albertus "Jos" Vandeloo, prozator şi poet belgian (flamand), s-a născut la 5 septembrie 1925 in mica localitate Zonhoven, situată in inima zonei miniere carbonifere din provincia belgiană Limburg, in apropiere de frontiera germană şi de cea olandeză. In orăşelul minier şi-a petrecut copilăria şi a urmat şcoala primară. A fost şi a rămas extrem de ataşat de locurie natale. M-am născut într-un sat belgian […] scria el - unde oameni de optsprezece naţionalitîţi trăiesc in bună pace unii cu alţii. […] Poate că acestui mediu îi sunt îndatorat pentru două lucruri net diferite: pe de o parte, un ciudat neastâmpăr, iar pe de alta, capacitatea de a mă simţi acasă oriunde.

O temă frecventă in scrierile lui Vandeloo este tragismul relaţiilor interumane (înstrăinarea, izolarea, însingurarea omului) şi tragedia condiţiei umane in general, inclusiv binomul viaţă-moarte. Scrierile lui sunt punctate pe alocuri de încântătoare accente de ironie şi de umor. In proza, este considerat un maestru al genului scurt - majoritatea scrierilor sale in proză sunt schiţe, povestiri scurte, mici nuvele.

Jos Vandeloo a decedat la 5 octombrie 2015 in Mortsel.