Capătul firului. Jocul cuvintelor (205)

Detectivul privi la ceas. Trecuse de ora prânzului şi soarele dogorea. Urmărea pe cel considerat de el a fi hoţul care a furat de la muzeu un desen cu o pisică, sau era unul dintre complici. Nu-şi dorise să fie detectiv, dar era tradiţie de familie şi n-a vrut să-şi dezamăgească părinţii. Şi de-ar vedea desenul, n-ar şti să spună dacă e original sau fals.
In costumul lui uşor, alb, din pânză de in, se simţea destul de bine, dar nu i se părea că se potriveşte printre turişti, aşa cum nici tănărul pe care îl urmărea nu se potrivea. Considera că nici între detectivi nu se potriveşte dar evita să se gândească prea serios. Era departe de muzeul unde se petrecuse furtul şi, probabil, ar fi trebuit să rămână pe aproape, să mai caute şi alţi potenţiali martori, dar era convins că a prins un fir care să-l ducă mai aproape de hoţ, sau de hoţi. O pasăre şi-a luat zborul de pe trotuarul din piatră cubică trecând razant pe lângă obrazul lui şi speriindu-l. Tânărul cu mapa tocmai cotise după o casă aflată in renovare. A grăbit pasul şi… a ajuns la marginea unei pajişti amenajata pentru picnic - ca un luminiş in mijlocul pădurii de clădiri care era oraşul - şi unde o mulţime multicoloră se distra. O voce îi striga in creier că nu-l va regăsi pe cel căutat. Nedumerit de locul acela, se răsucea in jurul propriei axe. A pornit prin mulţimea pestriţă, răsucindu-şi capul in toate direcţiile. Atmosfera veselă, plină de iubire, nu-l impresiona deloc. Nu mai avea răbdare şi îi era sete. N-a văzut micuţa cascadă-décor plasată aiurea - in opinia lui - şi s-a dat de-a berbeleacul prin iarbă, murdărindu-şi cu verde crud costumul alb. De la firul ierbii a văzut o pereche de pantofi sport care se apropiau. Cine îi purta părea a fi un risipitor sau un om foarte bogat. Pantofii s-au oprit la un lat de palmă de faţa lui, aşa că a ridicat puţin capul - îşi simţea gâtul cam înţepenit şi o gleznă îi pulsa - ştia că şi-a luxat-o, in cel mai bun caz. A reuşit să se ridice in capul oaselor. Pe buzele tânărului care-l privea de la o înălţime de circa 180 de centimetri a văzut un zâmbet ironic. Şi el ar fi zâmbit ironic dacă s-ar fi putut vedea.

- Vă las o carte de vizită - zise tânărul. Sunaţi-mă, vă rog, când veţi fi mai bine şi păstraţi discreţia cu privire la întâlnirea noastră. Desenul e in depozitul muzeului.

Şezând in fund lângă cascada decorativa, pe iarba verde, înconjurat de o mulţime indiferentă, detectivul Bagdeseamă privea tălpile celui care se îndepărta in pas de plimbare.

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Eddi.

Cele 12 cuvinte: ceas, zimbet, nedumerit, pasare, carte, iubire, risipitor, voce, alb, luminiş, cascadă, rabdare.