La răscruce. Jocul cuvintelor (206)

Detectivul Bagdeseamă s-a întors la muzeu după întâlnirea cu necunoscutul care i-a oferit o carte de vizită cu scriere rondă, tipărită cu tuş de culoare roşie. Colegii lui mai erau acolo; unul dintre ei împrăştia un praf alb in zona unde fusese tabloul; căutau amprente şi alte eventuale urme lăsate de hoţ. S-a apropiat de detectivul care conducea ancheta şi i-a sugerat să caute tabloul in depozit. Acesta l-a măsurat de sus până jos şi a remarcat urmele de verde-iarbă de pe costumul alb; i-a oferit un zâmbet sarcastic şi l-a tratat cu spatele, preocupat de hârtiile dintr-un dosar pe care-l purta cu el. Bagdeseamă a ridicat din umeri şi a ieşit din muzeu. S-a dus acasă şi şi-a schimbat costumul pătat cu un altul, tot din ţesătura de in dar galben pai. A sunat la numărul de telefon tipărit pe cartea de vizită şi, înainte de a putea articula o silabă, vocea de la celălalt capăt - ca şi cum ştia exact cine sună - i-a dat întâlnire la ora nouă seara, in păduricea de la marginea oraşului. Mai erau două ore până atunci. Bagdeseamă s-a aşezat pe un fotoliu şi urmărea firele de praf care se jucau pe o rază de soare care pătrundea printre perdele. Nu-i era prea drag locul de muncă actual, dar se descurca încercând să se facă remarcat cât mai puţin.

Păduricea era pe o movilă şi mai multe poteci duceau într-acolo. A ales una la întâmplare şi urca încetişor, cu mâinile la spate. Posibil ca tânărul necunoscut să fie deja acolo şi să-l urmărească. Mai erau câteva minute până la ora stabilită. Detectivul a găsit un ciot de copac şi s-a aşezat, nu înainte de a întinde o batistă pe trunchiul înnegrit de mucegai.

Soarele n-a coborât sub linia orizontului dar la liziera păduricii s-a aprins un felinar electric - părea a fi singurul din zonă, lucind ca un far in ceaţă in concurenţă cu cea mai rămas din lumina zilei.

Când a trecut de ora nouă, detectivul a sunat la numărul scris pe bucata de carton primită. “Numărul apelat nu este alocat” - i-a zis o voce de femeie. Ar fi fost prea frumos să fie el cel care află o poveste deosebită şi, poate, prinde un hoţ de talie mondială, apoi îşi dă demisia din poliţie şi abandonează onorabil o profesie pe care n-a dorit.o. Privea in gol spre mica vale pe care cortina nopţii începea să o ascundă. Când a sunat telefonul a avut o tresărire de bucurie, dar vocea colegului l-a dezămăgit şi mai mult - era solicitat la şef, de dimineaţă, să spună de unde ştia că tabloul era in depozit. Probabil că şi-a sfârşit cariera de poliţist înainte de a o începe. A rămas aşezat pe buturuga înnegrită de mucegai, compunând in minte conţinutul demisiei pe care o va prezenta şefului. Se simţea ca in faţa unui zid de netrecut, dar avea mina unui om care tocmai a luat o hotărâre importantă - prima din viaţa lui.  

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Eddi.

Cele 12 cuvinte: ronda, zambet, far, culoare, imprastia, mina, drag, poteci, noua, raza , minute , posibil.