Primul care a afirmat că femeia și bărbatul sunt egali

Femeia nu e inferioară bărbatului şi nici superioară lui, dar despre egalitate nici nu poate fi vorba.

(George Bernard Shaw)

Ziua Internațională a Femeii este celebrată în fiecare an în data de 8 martie. Inițial, a fost un punct central în mișcarea pentru drepturile femeilor. Azi a devenit mai mult o sărbătoare în unele state, iar in altele se ignoră total ziua.

Ziua Internațională a Femeii este despre drepturi și oportunități egale, despre solidaritate și echitate.

Din anul 1996, O.N.U. a ales diferite teme sub care să se desfășoare celebrarea zilei de 8 martie. Pentru anul 2020 aceasta este: “Eu sunt generația egalității: realizarea drepturilor femeii”.

Se tot spune că femeia trebuie să fie supusă bărbatului pentru că așa e lăsat de Creator, ca pedeapsă că l-a ascultat pe șarpe și  pentru că l-a îndemnat pe Adam să încalce porunca primită: de a nu mânca din pomul sădit în grădina Edenului.

Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (și a făcut femeia, din coasta lui Adam). Geneza 2:18 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. Cei doi erau egali în Grădina Edenului. Și-apoi și-a băgat șarpele coada păcălind-o pe Eva care, la rândul ei, i-a dat lui Adam să pape din fructul pomului sădit de Dumnezeu în grădină. Dumnezeu s-a supărat și i-a zis femeii: “Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3:16). Nici Adam n-a scăpat de mȃnia Domnului.

Timpul a trecut și Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul Lui, să spele păcatele oamenilor, deci și păcatul primordial.

Galateni 3:27-28: Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. Toți suntem oameni. Altfel spus, (măcar) toți cei botezați astfel sunt egali. Isus a spart toate barierele obtuzilor și și-a arătat stima pentru femei. Marta, sora Mariei, a șezut la picioarele Învățătorului, privilegiu ce se acorda numai bărbaților la acea vreme (Luca 10:39). După Înviere, El s-a arătat prima dată unei femei: Maria Magdalena (Marcu 16:9).

(din Biblia tradusă de Cornilescu in 1924)

Am scris rândurile de mai sus pentru cei care se bat cu pumnul în piept că sunt creștini, mulți merg la biserică și, încă (femei și bărbați), sunt convinși că femeia trebuie să se supună bărbatului și, din când în când, trebuie “educată” cu palma, pumnul sau picioarele.

În lucrarea “Frica în Occident”, a istoricului francez Jean Delumeau, ilustru reprezentant al Școlii de la Annales și al valului de specialiști în istoria mentalităților pe care Școala franceză l-a produs, autorul analizează fricile colective ale societăților din Europa Occidentală din perioada cuprinsă între secolele XIV-XVIII, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică de ce? Concluzia este că totul se rezumă la frica de moarte, dar aceasta se exprimă nu doar prin frica față de catastrofele naturale, dintre care ciuma provoacă cele mai intense psihoze colective, dar și prin frica de așa-zișii reprezentanți ai lui Satan pe pământ: vrăjitorii, evreii, turcii și... femeia.

Sentimentele contradictorii - atracție și repulsie, venerare și ostilitate - față de femeie datează încă din antichitate. (historia.ro)

Să fie valabilă concluzia aceasta și în secolul XXI? Pare că da, doar că trebuie înlocuit “turcii” cu “musulmanii” și excluși “vrăjitorii”, la care unii apelează pentru a-și “rezolva” diverse probleme.

În ziua de 8 martie e sărbătorită femeia (la unii femeia în general, la unii femeia mamă). Ziua de 8 martie trece, și totul revine la “normal”. Femeile nu sunt, întotdeauna, plătite la fel ca bărbații deși prestează aceeași muncă, nu sunt real protejate împotriva abuzurilor de tot felul, nu ar trebui să între în biserică în anumite zile, nu au acces în unele mănăstiri, partidele politice au “aripa pentru femei”… Oare, de ce acceptă femeile “organizația de femei”? De ce vor bărbații asta? Explicații probabile există, dar toate contrazic ideea de egalitate. E ca și cum ar exista o politică pentru femei și una pentru bărbați, ca și cum nu s-ar putea ajunge la un consens dacă ar fi toți în aceeși grupare: bărbați, femei, tineri, vârstnici… Mai trebuie o aripă pentru seniori.

O reală egalitate de gen este greu de atins chiar și în statele considerate progresite, dar e bine să tindem spre. ☺