Liliacul a înflorit și sub fereastra noastră, dar nu și
talentul meu de fotograf.
Stăteam la fereastră și priveam în gol frunzișul din arborii
care alcătuiesc o draperie vie în dreptul ferestrelor. Am văzut ciorchinii cu
floricele movulii (nu prea deschise) și i-am fotografiat.
Privitul în gol s-a dus, dar am rămas la fereastră; de
altceva n-aveam, oricum, chef. Pe-afară, urmele ploii și liniște - liniște cum
n-a mai fost nici duminica in ultimii ani. Motivul liniștii nu e, totuși, unul…
liniștitor.
La un moment dat, râset cristalin de copil. O fetiță,
însoțită de tatăl ei, ieșea dintr-o scară de bloc. Micuța pe lângă trotinetă.
Îi plasează tatălui trotineta și aleargă spre cea mai mare baltă din zona,
râzând.
- Nu sări în apă! îi zice tatăl, nu prea convins.
- De ce? De-aia a făcut ploaia balta! (și sare în baltă)
- Mai bine vezi dacă poți traversa balta cu trotineta…
Aleargă și-și ia trotineta și fuga prin baltă cu ea.
- Să nu cazi! o atenționează tatăl.
- Și ce dacă? Mă ridic.
Dialogul lor a fost întrerupt de două vecine care au ieșit
să se plimbe.
- Mai sunt zece minute - le spune tatăl copilei, după
saluturile de rigoare.
- Stăm prin spate până la șapte; respirăm aer curat. Și-au
stat de vorbă zece minute, până când s-a făcut ora 19 fix și-au pornit spre
bulevard.
Cu o zi înainte, tot după ploaie, am auzit-o pe nora uneia
dintre aceste doamne: “- Doamne, ce aer curat!” A exclamat atât de tare încât
cred că s-a auzit până la ultimul etaj. “Până azi am ieșit numai cu mască! Ce mă
bucur că am uitat masca acasă și nu m-am întors după ea!” (la această
observație au rȃs toți cei cărora, aparent, li se adresase).
**
Pentru prieteni: revin online luni (sau marți). Numai de
bine! ♥
(postare programată)
