Cu sclipici

Am mai montat două ornamente cu sclipici pentru bradul de Crăciun. Mi-ar fi plăcut să scriu două ornamente sclipitoare dar nu e să fie. Încă mă antrenez.

Când am moșmondit capul de ursuleț am avut nevoie de adeziv; tubul avea un dop de adeziv uscat și a trebuit să scot capacul și pe capac am descoperit tot adeziv uscat, așa l-am curățat – a ieșit întreg: un rotund cu două „orificii”. Am uitat să-l fotografiez și necolorat.

L-am „desenat” cu lipici cu sclipici și pe o parte și pe alta, dar... sârma folosită pentru a-l fixa să se usuce n-am înfipt-o bine în bucata de zăpadă artificială, a căzut, n-am observat, am împins pe „rotundul” sclipicios niște dosare și s-a terminat cu „desenele”: lipiciul nu se întărise, așa că am întins tot lipiciul, amestecându-l. Am abandonat ideea câteva zile și am reluat-o ieri, când mi-am amintit că am văzut la Ella câteva ornamente elegante. Nu! „Rotundul” colorat cu lipici sclipicios căruia i-am atașat o „picătură” – roz pe-o parte, argintie pe alta - n-are legătură cu eleganța, ci doar cu sclipitul. (pe verso e chiar nereușit; m-am străduit să finisez dar n-am prea avut răbdare); diametrul cercului e de 4 cm, lungimea ornamentului, cu "picătură" cu tot, e de 7,5 cm.

Văzând acele ornamente (și decorațiuni) de Crăciun mi-am amintit că am niște cercei din sticlă, făcuți cu ani în urmă din piesele unei lustre și dacă le atașez șnur decorativ îi pot transforma în ornamente pentru brad. N-am găsit cerceii, deși am căutat în toate casetele și casetuțele pe unde am brizbrizuri. Am găsit, în schimb, două perechi de cercei făcuți tot din elemente de lustră. Cei cu floricele i-am transformat în ceea ce-mi zic eu că ar fi un fulg de zăpadă (diametrul 3,5 cm), presărând petalele (lipite spate-in-spate) cu sclipici și lipind în mijloc câte o „pietricică” strălucitoare).

Pe ceilalți îi păstrez cum sunt nu doar pentru că nu-mi vine vreo idee de ornament, ci și pentru că sunt printre primii cercei pe care i-am făcut de-a lungul timpului. Nu sunt din sticlă, ci dintr-un soi de plastic. 

În anul 1986 nu găseam de-a gata tortițe (dacă nu luam de la cercei cumpărați) și mi-a trebuit ceva timp pană am reușit să fac și eu unele.

Am folosit atâtea ghilimele, paranteze și "repetiții" în acest text încât, cred, v-ați dat seama că am o minte sclipitoare – îmi lipsește doar vocabularul. 😊