De la Mihai Eminescu citire

În cultul nostru pentru străini și nepăsarea de ce e național am lăsat nu numai să se facă ca naționalii noștri să fie înlăturați de cătră străini prin simplul efect al abilității reale a străinilor, dar am făcut tot pentru a susține pe străini și industria străină. Nu era întreprindere, nu era licitație pentru procurare de obiecte pentru diferitele servicii ale statului, pentru armată între altele, la care să nu fie admis pe pămînteni deopotrivă cu oricare străin ce s-ar fi prezentat și să nu se fi acordat concesiunea străinului pentru... pentru că acesta ar fi lăsat cu preț mai ieften. Nu ne preocupăm că industriașul și comerciantul român contribuie la toate sarcinele de tot felul ale statului și trebuia a fi preferit, că străinul ce se prezenta nu justificase nici cunoștința specială, nici solvabilitatea, nici în fine dacă concesiunea se mai putea îndeplini întocmai de către concesionarul străin după condițiile contractului cu prețul stipulat. Concesionarul caută a lua concesia oricum, căci știe că prin falsificare, prin înșelăciune va pune lucrurile pe cale bună. (...)

Astfel, preferându-se străinii, statul le-a oferit acestora putință de-a mînui capitalul public, veniturile bugetului statului, al județelor și al comunelor.

(mai 1879)

Unul din defectele cele mai mari ale noastre e că, departe de a ne ocupa cu fondul lucrărilor, credem că (e) deajuns să avem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind a-și face o florărie, smulg plante din câmp și le așează fără rădăcini în straturi, improvizîndu-și pentru cîteva ceasuri o grădină, în aparență frumoasă, însă fără de trăinicie. Nerăbdători cum suntem, nu ne-am deprins a cunoaște cumcă lucrurile luate din temei ar fi și mai trainice și mai folositoare și totodată cu mult mai ieftine decît mulțimea de forme goale care, neavînd înțeles și vitalitate, cer mereu muncă de Sizif de a fi reînnoite.

(26 septembrie 1878)

din Ne e silă (scrieri politice), de Mihai Eminescu (n.15.01.1850 – d. 15.06.1889)

foto: wikipedia