Au ciopârțit teiul

Azi, înainte de prânz, specialiștii în tuns iarbă au trecut cu drujba prin cartier și, între alți copaci, au ciopârțit și teiul în care poposesc fel și fel de păsări.

Drujba mânuită aiuristic e la modă an de an. Cred că pentru unii aiuristic e sinonim cu artistic.

Au ciopârțit teiul fix de ziua lui Mihai Eminescu. Mare mirare! Au tăiat specialiștii arborele secular de pe lângă Podul Cotroceni (avea doar 300 de ani, era o plăcuță cu ocrotit, dar pentru că la un vânt puternic s-a desprins o creangă au hotărât să-l taie, să nu cumva să cadă și altele – era greu să cerceteze cineva copacul și să le spună specialiștilor care crengi ar trebui tăiate. „Specialiștii” aceștia sunt ca aceia care pentru o unghie lovită recomandă tăierea degetului. Mă bucur că mai rezistă teiul asociat istoric lui Mihai Eminescu, din Iași, care are vreo 500 de ani (dacă se desprinde o creangă...)

Bulinele din poză sunt mierle (poza nu e reușită dar o postez pentru că nu am alta cu crengile care au fost tăiate):

O parte dintre crengile unde erau mierlele nu mai sunt:

E drept, în cazul teiului din dreptul ferestrelor, am solicitat să taie din crengi – în urmă cu mai mulți ani – pentru că ajunseseră să lovească geamurile și, în urma a două furtuni mai serioase au apărut câteva fisuri în geam; și au venit tocmai azi, când nu era nimeni acasă! Nu-i opream să taie crengile, evident, dar le spuneam care trebuie tăiate pentru a nu mai lovi în geam în caz de furtună și să nu taie la oha, doar de amorul artei, pentru ca mai apoi teiul să se îmbolnăvească.

Au tăiat (între altele) fix două crengi pe care obișnuiau să stea guguștiucii!

Când au venit la prânz să mănânce grăunțe... păreau cam dezorientați, pentru că nu au avut unde să aterizeze. S-au învârtit un pic și au zburat pe felinarul din apropiere. Sper să-și găsească alte crengi. Din păcate, acum nu mai au nicio creangă pe care să poposească și pe care să fie măcar un pic apărate de ploaie (când teiul are frunze). Pe crengile acelea ședeau uneori jumate din zi și toată noaptea. Pace bună acum; n-au venit nici la grăunțe de când au tăiat crengile.

Nu reușesc să înțeleg de ce nu sunt instruiți cei care sunt trimiși prin oraș la cosmetizat copaci. Vor ajunge toți copacii să arate ca niște târnuri uriașe! Și se vor prăbuși înainte de vreme.

Marți, noaptea (seara, de fapt, pentru că era înainte de ora 22), scuturasem crengile teiului de zăpadă – și tare, cred, s-au bucurat guguștiucii și porumbeii și câteva vrăbii (acestea, mititele, s-ar fi acoperit cu zăpadă dacă se așezau pe crengile încărcate de nea).

Abia joi seară a mai nins un pic, după ora 23. Confeti alb-argintii cădeau din cer și se așezau în strat pufos. În urmă cu doi ani – poate trei – când am tot așteptat zăpada, a început să ningă spre seară și în miez de noapte am ieșit la plimbare. Ieri n-am putut s-o facem. Ce le-am fi zis paznicilor dacă și ei aveau chef de plimbare și ne întâlneam? Cred că ne plimbăm printre fulgii de nea nu se acceptă ca motiv pe biletele de voie. Peste zi n-a nins deloc, și covorul pufos s-a dus – a înghețat.

Am făcut o poză în nocturnă, încercând să prind covorul alb, pufos, neatins de picior de om. Cel mai bine se văd crengile pe care obișnuiau să stea guguștiucii...

În jurul orei 16:30 au revenit la masă guguștiucii, și au poposit pe o creangă aflată mai jos – acolo nu-i văd decât dacă mă ridic de pe scaunul de lângă fereastră și mă aplec, dar mă bucur că-i știu aproape.

(când să fotografiez guguștiucul care se așezase fix în vârful unui ciot... și-a luat zborul – guguștiucul, nu telefonul).

**

Cred că n-ar fi o idee rea să se înființeze, din nou, un post de grădinar al orașului” – lucrătorul șef de la „spații verzi” nu pare că știe ce trebuie să facă. Zic și io, când privesc la copacii „cosmetizați” din oraș, care sunt, în general, exemplu de așa nu.

Și-apoi, în Brașov e Facultate de Silvicultură!

Poate că e "ca la carte" cum au tăiat și m-am întristat degeaba. Greșeala mea.

**

În ultimele două poze, la adresa de mai jos, se văd și crengile care de azi nu mai sunt:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2020/03/parfum-de-iarna.html