Adunate și compilate

Ce fac atunci când socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și rămân cu „ferestre de timp”? „Curăț” agende și scriu bazaconii. Acum. Cu alte ocazii găsesc altceva pentru a câștiga timpul din ferestre – urmăresc vreun film sau citesc, dar acum nu am dispoziția necesară să mă culturalizez.

Iau viața în serios, dar nu mă iau pe mine prea în serios pentru că s-ar putea să ajung să-mi neg gândurile dacă le aud citite de cineva.

Nu știu să fierb apă, iar când fac un sandviș pun pâinea greșit, dar mă dau mare pe uscat lăudându-mă că știu un fapt: existențialismul bate umanismul. Fără violență! Bate, și ți se va deschide... dosar penal pentru lovituri și alte violențe!

M-am născut noaptea, dar nu noaptea trecută, așa că îmi dau cu părerea – toată lumea-și dă cu părerea. În fond, cine mă place, mă place cu păreri cu tot; cine nu, e liber ca papagalul în junglă. Nu te supăra, frate, dar nu-mi schimb opinia pentru nimeni. Apoi... Nu contează cum mă văd ceilalți, ci cum mă văd eu. Puțin îmi pasă că n-am titluri! Unii au mai multe titluri decât o carte și muncesc cot la cot cu cei fără titluri. Ce fac ei în două zile eu aș putea face în trei, dacă trebuie.

- Vei respecta regulile? m-a întrebat cineva

- Nu. Le voi ignora.

- De ce ești mereu un nesuferit?

- E un hobby – ce-aș fi putut să-i răspund unuia care pune întrebări doar pentru că a aflat și el că există întrebări?

- De ce te comporți așa?

- Din trei motive: nu-i treaba ta, nu te bagă, nu te interesează.

Eram supărată, noh! Tocmai aflasem că uneori, când sapi, afli motivul pentru care unele sunt adânc îngropate. Descoperisem că asistenții social sunt birocrați antrenați să nu-și atingă scopul. Și aflasem asta de la cineva care suferă de idiotită, de boala preamăririi sinelui, altfel spus, care crede că a pus coada la prună. E clar! Nu cred că voi scăpa de șomaj așa cum am scăpat cu veniturile nedeclarate! Asta, în cazul în care nu găsesc un post de responsabil cu dezorganizarea organizării.

Când lucrurile pot merge rău așa vor merge; asta până când vor merge și mai rău. Aceasta fiind dovedită nu e cazul să ne mai arătăm optimiști, veseli râzând spre soare și cu speranțe că ajungem la mare! La mare depărtare de adevăr – asta da. Mno! Am o veste proastă și una bună: vestea proastă e că nu e nicio veste bună.

Da, știu! Am haz cât o declarație de impozit.

₪ ₪ ₪

Postare pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana. Nu sunt chiar citate, în adevăratul sens al termenului, dar nu-mi aparțin expresiile evidențiate cu albastru; doar le-am ales cândva, când am avut ceva de lucrat, și dacă tot au rămas...