Spre un nou început

Pe ultima sută de metri spre un, imediat, început de an nou, când și planurile au obosit și nu se mai realizează – or vrea concediu! Dar dacă nici la mine nu se simt – mereu! - ca-n vacanță, planurile, nu știu ce să mai zic! Nu-s planuri de genul „zugrăvesc în toată casa”, ci fleacuri de genul „hai la mine!” (că nu-s acasă). Așa cu planurile mele și azi – a doua zi, consecutiv. Nu mă plâng! Doar constat. Deși... Confucius zicea: Cel ce nu știe nimic nu se plânge de nimic. Zisa lui poate însemna mai multe. Dar tot nu mă plâng. Nu azi. Mă hotărâsem la odihnă activă, dacă tot trebuia să stau în casă. Am terminat o felicitare (mititică) începută cu vreo câteva zile în urmă

am confecționat un îngeraș, după modelul descoperit pe blog la Niko

Unii au râs de mine. Cică: „e porumbel?” Altcineva mi-a zis că o fi Casper, fantoma prietenoasă. Ha-haaa! Ce să spun! Eh! Am confecționat îngerașul fără a avea dimensiuni precise pentru fășiile de carton (nu erau scrise în „indicații”, se dădea doar un șablon de unde se decupau fâșiile) așa că am folosit ochiometrul și aripile au ieșit cam scurte. Nu-i bai! Vreau să fie îngeraș și este îngeraș.

Odihna activă încetează când sună telefonul. Cineva mă roagă să merg la farmacie să-i cumpăr leucoplast și fașă din tifon... să aibă-n casă! Când e vorba de ieșit zbor în haine! Într-o altă viață oi fi fost pompier. Îmi place să bântui pe-afară. Am și zile când poa’ să cadă cerul, că nu mă mișc! Și-am plecat la farmacie! Am scurtat drumul trecând printr-o piață agroalimentară și un băiat care avea o geantă plină cu vâsc m-a întrebat dacă nu vreau o crenguță. Deși n-am cumpărat vâsc de Crăciun, uitam să iau acum (sigur că-mi aminteam când ajungeam acasă!). Am zis că vreau, mi-a dat o creangă serioasă. Când să îi dau banii mi-a zis că mi l-a dat pentru noroc, nu pentru bani. I-am mulțumit, și am insistat să ia bani, să avem amândoi noroc, dacă tot este! A zâmbit și a luat banii. Acum am vâsc! N-am uitat de farmacie! Înaintea mea era o persoană, așa că mi-am rotit ochii-n cap și privirea în jurul meu. Într-o grădiniță de acolo am descoperit un trandafir... înghețat. A înghețat deschis. Erau și câțiva boboci, dar i-am omis din cadru – fără intenție.

Toată lumea-i mulțumită! Și eu! Și-mi tot spun: când mi-o fi mai rău, așa să-mi fie!