Calendar februarie

În calendarul Gregorian, luna februarie este a doua și este cea mai scurtă (e numită și „Fratele cel mic al lunilor anului”); are 28 de zile în mod obișnuit, 29 de zile în anii bisecți (din patru în patru ani, altfel spus), iar celelalte luni din an au câte 30-31 de zile.

Numele lunii e de origine latină: Februarius, de la februum, care înseamnă/reprezintă mijloc de purificare, ofrandă, obiect folosit la ritualul purificării (scrie pe wikipedia). Această lună era închinată, de romani, zeului subpământean Februs. Ritualul curățirii se făcea în fiecare an la 15 februarie.

În folclorul românesc, luna februarie e numită Făurar, de la „faur” – era timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul muncilor agricole. Luna februarie este luna în care „iarna începe să moară” și primăvara prinde putere, așa că oamenii se pregăteau pentru sezonul agricol.

Superstiții despre vreme

Dacă nu e îngheț, e semn de mană în timpul anului. Dacă apa curgătoare e caldă, urmează ger năprasnic. Dacă nu vin ninsorile și viscolele, vor apărea la Paște. Dacă tună, vara vor fi furtuni cu grindină.

Despre luna februarie se spune în folclor că este o lună capricioasă și nemiloasă, pentru că temperaturile fluctuează de la o zi la alta; noaptea îngheață tot, ziua se dezgheață. Ar fi așa „răutăcioasă” din cauză că a primit mai puține zile față de celelalte luni ale anului.

Sărbători religioase importante

2 februarie. Întâmpinarea Domnului – prăznuirea are loc la 40 de zile după nașterea lui Hristos (Crăciun). Mântuitorul este dus la Templu de părinții lui „lumești”, Fecioara Maria și dreptul Iosif, pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit (dedicat) lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. În acest moment se făcea și curățirea mamei.

Există obiceiul ca la 40 de zile după ce naște, mama creștină să ducă pruncul la biserică, și amândoi sunt binecuvântați în cadrul unui ritual specific.

În anul 494, papa Gelasiu a introdus această sărbătoare la Roma, înlocuind vechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor de la începutul lunii februarie, când aveau loc procesiuni în jurul orașului, cu făclii aprinse, în cinstea zeului Pan, care era numit și Lupercus – ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Sărbătoarea s-a generalizat începând cu anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile de la 25 decembrie, noua dată a sărbătoririi Nașterii Domnului (sursă: crestinortodox.ro)

10 februarie. Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie. Sfântul Haralambie a trăit în secolul al II-lea; a fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. Tămăduia oamenii și animalele fără să ceară plată și lumea l-a făcut sfânt. Se spune că e patronul ciumei – ținea ciuma legată și o slobozea numai când oamenii își pierdeau credința.

Tradiții și superstiții de Sfântul Haralambie

Înainte de răsăritul soarelui, femeile coc un colăcel, îl rup în patru bucăți pe care le aruncă în cele patru vânturi. Pentru protejarea vieții și a gospodăriei se stropesc grădinile și vitele cu apă sfințită; în această zi nu se înjugau boii.

Se face pomană pentru cei care nu au murit de „moarte bună”. Se duc la biserică grâu curat, colaci și colivă – boabele de grâu sfințite se dau vara la păsări, ca să nu le atingă boala; din colaci, oamenii mănâncă atunci când sunt bolnavi; pomii se ung pe tulpini cu colivă sfințită, să nu se usuce în timpul verii.

Se crede că dacă plouă în această zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile.

Sărbătoarea se ține de cei care vor să aibă parte de cai buni, sănătoși, de cei care vor să nu le șchiopăteze vitele sau să le mănânce lupii; se ține și pentru câmpuri, să nu distrugă recoltele gândacii și viermii.

O tradiție românească veche (și uitată) se referă la „cămașa ciumei”, care era țesută din cânepă, conform unor ritualuri, și se presupunea că apără de molimă.

https://www.fotostefan.ro/camasa-ciumei-leac-pentru-molime-expozitie-la-mtr-bucuresti/?unapproved=142028&moderation-hash=94ff63e786b19ef3e11c560616aaee4c#comment-142028

24 februarie. Întâia și a două aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Sărbători mai puțin importante (după cum sunt marcate în calendar) și tradiții

1 februarie. Sfântul Trifon (Trif Nebunul) e un sfânt care apăra viile și livezile de omizi, viermi, lăcuste și gândaci. Dimineața, oamenii mergeau la biserică și luau agheasmă făcută special și stropeau viile, livezile și grădinile. Femeile dau de pomană câte o strachină de mălai cu speranța că insectele vor mânca mălaiul și vor lăsa culturile. Erau și interdicții de la muncă pentru cei care voiau protecția sfântului.

Legenda spune că e numit Trif Nebunul pentru că a speriat-o pe Maica Domnului când aceasta mergea spre biserică la 40 de zile de la nașterea lui Isus.

2 februarie. Ziua Ursului. Târcolitul viilor. În Ziua Ursului vremea rece se confruntă cu cea caldă – oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului ursului, numit Martin. Pentru a câștiga bunăvoința uriașului, oamenii așezau bucăți de carne sau vase cu miere pe potecile preferate de acesta. Se credea că puterea ursului putea fi transferată asupra oamenilor – mai ales asupra copiilor – dacă se ungeau în această zi cu grăsime de urs. Sperioșii erau tratați, tot azi, prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs.

1-3 februarie. Martinii de Iarnă.

11 februarie. Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie Episcopul. Vracii; Vlasii; Moarte de mucenici.

Sfântul Mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a fost episcop în cetatea Sevastia. A avut viață fără prihană și a făcut numai fapte bune. A fost prigonit pentru credința în Hristos și s-a retras în pustie, unde a trăit în post și rugăciune. A fost trădat de un vânător, a fost prins și supus la cazne. Văzându-l în temniță, în suferință și plin de sânge, șapte femei și doi copii au îmbrățișat credința creștină, arătând multă râvnă în slăvirea lui Hristos. Pentru puterea credinței lor au fost decapitați toți, alături de sfânt, primind împreună cu acesta moarte de mucenici.

Tradiții și superstiții de Sfântul Vlasie

Sfântul este protectorul femeilor gravide.

Se întorc păsările migratoare, li se deschide ciocul și încep a cânta.

Sărbătoarea e respectată de agricultori – pentru prevenirea stricăciunilor aduse recoltelor de păsările pădurii. Cine a pierdut ceva sau cine vrea să nu rămână fără parale în pungă se roagă sfântului azi și își recuperează paguba. Rugăciunile adresate sfântului apără de boli și alte rele.

24 februarie. Dragobetele.

26 februarie. Sfântul Porfirie (Porfirie din Gaza). Sâmbăta morților - Moșii de iarnă.

Sfântul Porfirie s-a născut la Tesalonic, din părinți bogați. Era mare iubitor de oameni nevoiași. La vârsta de 25 de ani și-a împărțit averea săracilor și a ales drumul călugăriei; a trăit un timp într-o mânăstire din Egipt, după care a plecat la Ierusalim, unde i s-a dat în pază lemnul Crucii, apoi a fost trimis în Gaza, unde a reușit să distrugă mai multe altare păgâne, închinate zeilor romani, și în locul fiecărui altar dărâmat a pus să se ridice o biserică. A trecut la cele veșnice în anul 420.

Numele Porfirie este un foarte vechi nume grecesc, rar întâlnit astăzi, și s-ar traduce prin „cel născut în porfiră sau purpură”.

Sâmbăta morților. Se face pomenirea morților, pentru că Biserica nu vede în moarte sfârșitul existenței omului, ci îi numește „adormiți” pe cei trecuți în viața de dincolo (adică sunt într-o stare din care pot fi treziți); nu vorbește de trecere într-o stare de neființă ci de trecere dintr-un mod de existența în altul. Isus, când a ajuns la casa lui Iair a cărui fiică în vârstă de numai 12 ani murise, a spus: Nu plângeți, n-a murit, ci doarme. (Luca 8:52)

Moșii de Iarnă. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și face referire la oamenii adormiți. Sărbătorile consacrate celor adormiți se numesc tot „moși”. Pe tot parcursul anului, în spațiul religios românesc există 20 de zile de Moși – exemple: Moșii de primăvară (Măcinici), Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moșii de toamnă (prima sâmbăta din noiembrie), Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului de sec de carne). Moșii nu au dată fixă.

Sărbătoare de la alții, adoptată și în România

14 februarie. Sfântul Valentin (la catolici). Ziua îndrăgostiților

Zile dedicate internațional

12 februarie: Ziua Darwin; ♦ 13 februarie: Ziua mondială a radioului (oficiala ONU din 2011); ♦ 15 februarie: Ziua internațională a demonstrațiilor pentru pace; Ziua bomboanelor de tip jeleuri; ♦ 16 februarie: Ziua înveselirii persoanelor morocănoase; ♦ 17 februarie: Ziua internațională a pisicii în Europa; Ziua actelor de bunătate; ♦ 19 februarie: Ziua ciocolatei cu mentă; ♦ 20 februarie: Ziua mondială a Justiției Sociale (oficiala ONU); ♦ 21 februarie: Ziua oficială a limbii materne; ♦ 22 februarie: Ziua internațională de susținere a victimelor crimelor (din 1990); ♦ 22 februarie: Ziua pisicii în Japonia; ♦ 26 februarie: Ziua spunerii basmelor.