Brățară cu cireșe. Festivalul fructelor de vară

Pentru că-mi plac (nu doar) brățările foarte mult am ales să confecționez o brățară cu cireșe pentru tema din această săptămână a Festivalului fructelor de vară.

Inspirația a venit aproape instantaneu în timp ce priveam modelele sugerate de Niko, pe al cărei blog este tabelul pentru înscrierea titlurilor postărilor celor care se joacă.

Materiale folosite (ce-am avut prin casă): o fâșie dintr-un „pet” de apă minerală la juma' de litru, piele, sârmă moale, ață și bile din ceramică (dintr-un șirag pe care nu l-am mai purtat în ultimul timp).

Plasticul l-am învelit (prin lipire cu adeziv) în piele vernil (păcat că nu se vede bine culoarea pe care o consider super) și am adăugat o „crenguță” decupată din piele maro pentru a nu fi prea monotonă brățara.

Cireșele sunt agățate pe „codițe” din sârmă înfășurată în ață cu ceva sclipiri argintii, legate mănunchi. Frunzele sunt o bucată de piele înnodată și crestată pe margini (înainte de-a o înnoda). Cireșele sunt lipite de brățară cu silicon (la cald).

Brățara nu e tocmai frumos finisată dar fiind prima dată când lucrez o brățară în acest „stil” zic că-i prototip care poate fi îmbunătățit. Are „avantajul” că e flexibilă, brățara, și se potrivește mai multor dimensiuni de încheieturi.

Foarte scurtă istorie a brățărilor

Brățările par a se purta din cele mai vechi timpuri (anul 5000 i.Hr., în Egipt). De-a lungul istoriei au avut importanță atât în cercurile laice cât și în cele religioase; au fost purtate ca protecția împotriva spiritelor rele, ca semn al stării civile, iar în unele culturi erau purtate pentru ca iarna să se transforme în primăvară mai devreme decât mai târziu.

Cele mai vechi brățări erau făcute adesea din materiale naturale: iarbă, flori etc., dar și din crenguțe sau scoici și chiar din oase de animale sau pietre. Mai apoi, brățările au fost confecționate din cupru sau bronz și, pe măsură ce omenirea evolua, din aur și argint; azi, argintul este cel mai comun material pentru brățări, și li se adaugă pietre prețioase sau semiprețioase (evident, sunt și din aur).

Cercetătorii par a fi de acord că în Egiptul antic brățara avea doar rol decorativ, „la modă”. În alte culturi, brățările au avut (mai au) un rol important în ceremoniile de nuntă.

Unele sunt menite să protejeze încheieturile – cum erau brățările din piele ale soldaților greci, de exemplu, care au devenit în timp parte tradițională a uniformei lor militare. Dar tot brățări erau și cele purtate de sclavi pentru a li se cunoaște proprietarul.

Brățările erau purtate atât de femei cât și de bărbați cam până în evul mediu, când au devenit un accesoriu purtat în special de femei. În secolul XX bărbații au început să poarte din nou brățări; sunt confecționate din diverse materiale (au chiar forme diverse), cu diferite semnificații / scopuri sau doar ca accesoriu fără altă semnificație decât... modă, și sunt purtate de femei, copii, bărbați.

Chiar și în secolul XXI, oamenii poartă brățări cu diverse talismane, simboluri ale zodiei sau „piatra natală” (piatra zilei de naștere la încheietura mâinii dăinuie din timpuri străvechi). Există brățări despre care se crede că ajută la vindecare și prosperitate, și brățări care protejează împotriva deochiului etc..

La un moment dat, brățările au fost modul prin care clasa bogaților își afișa bunăstarea și locul în societate. 

Azi, mulți poartă brățări care arată apartenența la un grup sau care arată o cauză pe care o susțin (de exemplu, benzile de cauciuc imprimate cu simboluri sau cuvinte care se poartă la încheietura mâinii).

Prietenii pot schimba între ei brățări asortate confecționate din șnur și legându-și unii altora brățara la încheietura mâinii simbolizează legătura dintre ei. În China se obișnuia ca părinții să ofere copiilor brățări de jad pentru a-i asigura de dragostea și protecția lor.

Cu sau fără simbolistică, mie-mi plac brățările! Știu, mă repet. În mod cert voi purta și brățara pe care am confecționat-o cu această ocazie, dar nu știu încă la ce s-o asortez.