Clubul Poveștii Parfumate a împlinit doi ani!

Mirela este inițiatoarea - și gazda – Clubului și azi ne-a invitat la sărbătoare! Minunați oameni am întâlnit in ”pânza de păianjen” www. 

Au aranjat petreceri :) Mirela Pete, Lili3d, Lolita

Ceilalți membri îi puteți afla aici.

 Invitații mei sunt cei care scriu și cei care citesc!

LA  MULȚI  ANI!

- Cine ești tu? zise micul prinț. Ești foarte drăguță…
- Sunt o vulpe - zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine - îi propuse micul prinț. Sunt așa de trist…
- Nu pot să mă joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- Ah! Pardon - zise micul prinț.

Dar dupa ce se gândi, adaugă:
- Ce înseamnă “îmblânzit”? [...]
- E un lucru uitat de mult - spuse vulpea. Înseamnă “a crea legături…”
- A crea legături?
- Bineînțeles - spuse vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de băieței. Și eu nu am nevoie de tine. Și nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe ca o suta de mii altele. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume…
- Încep să înțeleg - zise micul prinț. [...]

- Viața mea e monotonă – zise vulpea. Eu vânez pui, oamenii mă vânează pe mine. Toți puii se aseamănă și toți oamenii sunt la fel. Deci mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mea va fi cu totul alta, luminoasă. Aș cunoaște un zgomot de pași care va fi diferit de celelalte. Ceilalți pași mă fac să intru sub pământ. Pasul tău mă va chema afară, ca o muzică. Și încă ceva! Privește, vezi acolo câmpurile cu grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Și asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit, va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Și îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu…

Vulpea tăcu și îl privi îndelung pe micul prinț:
- Te rog… îmblânzește-mă! spuse ea.

- Aș vrea mult - răspunse micul prinț, dar nu am prea mult timp. Am de găsit prieteni și multe lucruri de cunoscut.

- Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești - spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vândă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă.

(Micul Prinţ, de Antoine de Saint-Exupery, Editura Ion Creangă, 1996, trad. Benedict Corlaciu)

Succese!

Miercurea fara cuvinte! - Poseidon

Fotografii in Wordless Wednesday! (9) la Carmen (Intre vis si realitate)

                                     ~ ~   HAPPY  WW!   ~ ~                                   

                               

               

        

Parfumul deșertului – Poveste parfumată

Hotărât să ajungă în oaza unde îl aștepta iubita abia sosită în Egipt n-a vrut să audă sfaturile celor care știau – la fel de bine ca și el - cât de schimbător este deșertul și a urcat în mașina de teren pornind curajos spre Ergul Vestic. Iubea deșertul și era convins că acesta îl iubea la rândul său și nu-i va face rău. Cunoaștea drumul și era încrezător că are timp să ajungă înainte ca nisipurile mișcate de rafalele Hamsinului să acopere calea. La câțiva kilometri motorul s-a oprit, dar a reușit să îl repună în funcțiune. Pierduse cam o oră - și timpul, în deșert, are alt înțeles - dar a ales să-și continue drumul, cu viteză mai mare. La un moment dat, la cotitura de la poalele unei stânci roșiatice care strălucea feeric sub soarele strălucitor, o siluetă înveșmântată în văluri albastre și argintii, tremurătoare în aerul fierbinte, îi făcea semn să oprească. Brățările care străluceau pe brațele ei aproape că l-au orbit cu reflexia. S-a gândit imediat că tâlharii îi întind o cursă pentru a-l jefui și a-l lăsa pradă veninoaselor care noaptea își făceau apariția pe întinderea rece a nisipurilor. A apăsat, totuși, frâna și a deschis portiera pentru femeie, atent la eventuale mișcări în zonă. Dar nu erau decât stâncile portocalii dogorâte de Soare. Femeia și-a desfășurat vălul de pe față și i-a mulțumit. I-a explicat că n-a legat bine cămila când s-a oprit să se odihnească… Știind că sunt câteva oaze în apropiere a crezut-o. Frumusețea femeii se potrivea cu frumusețea deșertului pe care îl iubea pentru întinderile sale pustii în care necunoscătorii se puteau pierde oricând, mai ales în sezonul vânturilor puternice. Și acum urma să înceapă Hamsinul, care ține, de regulă, cincizeci de zile. De aceea se grăbea să își întâlnească iubita, pentru că în timpul furtunii nimeni nu avea curaj să se aventureze între dunele mișcătoare și praful ar fi făcut pierdută chiar și o armată întreagă, așa cum spun legendele că s-a mai întâmplat.

Farmecul femeii era irezistibil, în ochii mari păreau că strălucesc Pleiadele și părul lung, ondulat, era mai întunecat decât Noaptea și fin precum cea mai scumpă mătase; avea ten deschis la culoare și perfect, ca și cum vitregia vieții în deșert nu o putea atinge. La baza gâtului lung lucea discret un șirag de perle. Un suav parfum de trandafiri Taifi, într-o perfectă combinație cu parfum de iasomie, ambră dulce, tămâie argintie, mosc alb, lemn de Agar dar și o undă discretă de portocală, lămâie și lemn de santal se insinua în respirația lui, amețindu-l ușor.

- De n-am fi fost în deșertul egiptean aș fi jurat că ești Cea care vine de departe, regina războinică Tin Hinan, muza oamenilor albaștri, tuaregii. Sau un miraj – a încheiat zâmbind.

Aerul fierbinte tremura ușor în fața mașinii și firișoarele fine de praf se strecurau în interior, filtrul nereușind să le stopeze pe toate.

În mașină, împletit cu parfumul amețitor al femeii, se simțea mirosul combustibilului și al pielii încinse pentru că soarele încălzea caroseria precum focul de tabără încălzea ceaunul.

Femeia, tăcută, privea spre drumul prăfuit pe care se rostogoleau mingi din plante uscate și încâlcite, care păreau a fi trandafiri de Jericho plecați, pe aripi de vânt, în căutarea unui loc propice prinderii. Înaintea lor se ridica un perete gălbui de praf care părea a se avânta către bordul mașinii dar era încă departe, avea timp să ajungă la oaza unde îl aștepta iubita. Norul de praf acoperea, încetișor, Soarele și a fost nevoit să aprindă farurile. În urma mașinii, rotocoalele de praf ridicate păreau un grup de dervisi rotitori care își îndeplineau ritualul. Întunericul se lăsa încet peste întinderea pietroasă și prăfuită, aerul devenea din ce în ce mai rece dar nu și ușor respirabil. Se afla în acel punct în care mirajele se puteau oricând produce, diferența de temperatură între nivelul solului și cel de deasupra liniei vederii fiind din ce în ce mai mare.

- Locuiesc de mult în deșert dar niciodată nu am avut parte de un miraj – se adresează femeii al cărei profil perfect se profila pe geamul lateral. Am auzit că unii au văzut lacuri, alții oaze dar mulți au văzut Fata Morgana sub forma unei femei deosebit de frumoase care îi atrăgea spre moarte în adâncul deșertului. Și ar fi putut să o recunoască și să se ferească pentru că frumoasa femeie ar avea picioare de țap…

- Așa ca mine? Îl privește zâmbind angelic, ridicând faldurile foșnitoare și lăsând la vedere niște picioare strâmbe și păroase care se terminau cu niște copite despicate în două.

Șocat, a virat brusc stânga, ca și cum ar fi avut vreo șansă să scape din capcană, și a accelerat involuntar spre bezna prăfoasă care se lăsase. Botul autovehiculului s-a lovit de ceva, rotorul s-a mai învartit de câteva ori și s-a oprit. Își simțea capul greu și respirația îl durea. Ultimul lui gând a fost că primul miraj a fost și ultimul.

A deschis ochii cu greu, simțind pe buze seva dulce ca mierea care se scurge pe trunchiul tamarixului. Frumusețea acestor arbuști cu flori albe sau roz este ușor stranie, pentru că trunchiurile și ramurile lor contorsionate crează țesături vii care, deși dezordonate, ating frumusețea pânzelor de păianjen, realizând în jurul lor un microclimat care răcorește aerul și permite unor vietăți un mediu propice de viața și puțină umbră pe întinderea nisipos-pietroasă. Ajungea până la simțurile lui parfumul florilor de acacia, salcâmul roșu care îi plăcea atât de mult. Era întins pe iarbă de papyrus și vedea deasupra lui coroanele de smochini, curmali și pe cele ale palmierilor de turtă dulce – cu fructele lor roșu-portocalii care aveau gustul prăjiturii care le dădea numele și pe care anticii egipteni îl considerau copac sfânt. De undeva se simțea parfumul dulce și delicat al mimozei, al trandafirilor și al rodiilor – plante despre care greu și-ar imagina cineva că pot fi întâlnite în oazele ascunse în oceanul de nisip. Parfumul oleandrului se simțea în aer foarte aproape, dar parfumul de mimoză, combinat cu cel al lacrămioarelor, al moscului, mandarinelor și vaniliei era cel mai pregnant. 

A privit mai atent în jurul lui și a văzut chipul femeii care purta acest parfum strălucitor, Shine, și pe care o cunoștea atât de bine: iubita lui, înconjurată de câțiva bărbați înveșmântați în albastru cobalt, cu capetele înfășurate în pânză neagră, cu ochi negri și strălucitori ca jăraticul, cu chipuri aspre arse de soarele deșertului și brăzdate de nisipul necruțător – berberii, din care își trăgea obârșia mândrul neam al tuaregilor pe a căror legendară regină, era convins acum, a întâlnit-o înainte de accident. Văzându-l că se mișcă în așternutul de papyrus și thyme femeia s-a apropiat și l-a dojenit. Le-a povestit ce a pățit și unul dintre bărbați i-a spus în limba tamasheq că a avut mare noroc cu Tamenokalt care i s-a arătat și l-a scutit de moartea groaznică ce-l pândise sub forma unui crater căscat în deșert pe ruta aleasă de el în acea zi.

Abia în acel moment a simțit cum trupul se relaxează și a căzut într-un somn adânc, revigorant, inspirând cu nesaț minunatele parfumuri ale oazei, amestecate cu mirosul prafului roșcat din capcana căruia scăpase.

Poveste scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela. Ideea temei apartine Pandhorei

Dacă știu ce este iubirea este datorită ție (H.Hesse) (hw8)

Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el (Michelangelo Buonarotti)

Platon (427-347 iCh)

La atingerea iubirii, oricine devine poet.

Fiecare inima canta un cantec incomplet, pana cand o alta inima ii raspunde fredonand. Cei care isi doresc sa cante vor gasi mereu un cantec.

Victor Hugo (1802-1885), romancier, poet, dramaturg, pictor francez, mare activist petru drepturile omului; a scris, intre altele, Mizerabilii.

Puterea privirii a fost atat de mult abuzata in povestile de dragoste incat a inceput sa devina necredibila. Prea putin mai indraznesc astazi sa spuna ca doua fiinte s-au indragostit fiindca s-au privit. Si cu toate acestea, asa incepe iubirea; doar asa.

Lev Tolstoi (1828-1910), romancier, filosof, mistic rus

Doar oamenii capabili sa iubeasca cu forta pot sa simta o mare durere, iar aceasta mare nevoie de iubire le anuleaza durerea si ii vindeca.

Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844-1900), filosof si poet german

Cu adevarat, iubim viata si nu pentru ca suntem obisnuiti sa traim, ci pentru ca suntem obisnuiti sa iubim. Exista mereu o anume nebunie in iubire, dar mereu exista un anumit motiv pentru nebunie.

Hermann Hess (1877-1962), Premiul Nobel pentru Literatura in 1946; a scris, intre altele, Lupul de stepa si Jocul margelelor de sticla.

Oh, dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred ca exista ca sa ne arate cat de mult putem indura.

Poate ca oamenii ca noi nu pot iubi. Oamenii obisnuiti pot – acesta este secretul lor.

Jorge Luis Borges (1899-1986), autor argentinian

Sa te indragostesti inseamna sa creezi o religie cu un dumnezeu imperfect.

A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul mod pe care il am la indemana ca sa masor timpul.

Inimioare (indragostite) pentru cei carora le place turta dulce

 Happy Weekend! Editia a 8-a 

Cum (mai) cersesc copiii

Vezi pe strada, intre blocuri de regula, un copilas plangand si cautand prin iarba, cu disperare. Cand te apropii plange mai tare, cu sughituri si cu lacrimi. E un copil saracacios imbracat, cu obrajii uzi de lacrimi. Cum sa ramai indiferent cand vezi un copilas plangand, singur pe strada. Il intrebi ce a patit si iti spune ca tata i-a dat bani sa cumpere… ceva, dar a pus banii in punga – iti arata punga mica si gaurita – a alergat spre magazin si o moneda (sau mai multe) a cazut (au cazut) si o sa primeasca bataie pentru ca a pierdut banii. 

Ce faci?! Te apuci sa cauti prin iarba? Nu! Ii dai copilului o moneda – sau o bancnota… si pleci, bucuros ca ai avut ocazia sa faci o fapta buna. Pana cand ti se intampla exact acelasi lucru in alta zona, cu alt copil… Atunci te prinzi ca nu esti decat un “fazan”.

Daurel a aflat de pe blogul lui Ulise despre o “jmekerie” cu bonuri de casa, ceea ce mi-a amintit ca exista (si) "metoda" de cersit amintita mai sus. 

Miercurea fara cuvinte - Mama si puiul

Foto de M.M.

Postarea participă la Wordless Wednesday! (8) la Carmen (Intre vis si realitate)

Imnul betivilor (hw 7)

De la beat, carciuma vin,

Merg pe gard, de drum ma tin.

La subrat eu am un caine,

De picior ma trage-o paine.

Nici un latra nu ma caine,

Nici impunge nu ma bou;

Dau cu caini in bolovani

Sa ma apar de dusmani.

Un om beat care raspandea un miros ingrozitor de bautura ieftina si care avea un sac si un ziar vechi se urca in autobuz si se aseaza langa un preot cu un  aspect foarte onorabil. Scoate din sac o sticla de bautura aproape goala din care bea pana la ultima picatura, dupa care incepe sa citeasca din ziar. La un moment dat i se adreseaza preotului:
- Scuzati-ma, parinte, stiti cumva din ce motive se ajunge la spondiloza?

- Desigur - raspunde preotul, care simtea o neplacere crescanda, pe un ton de o politete rece si sarcastica.

- Factorii care duc la spondiloza sunt: o viata dezordonata, tovarasia unor femei de calitate indoielnica, consumul exagerat de tutun si alcool, betii care se termina cu nopti petrecute in bordeluri, toate astea duc la spondiloza.

- Uuuaaauuu! N-as fi crezut niciodata - raspunde omul beat si se intoarce la ziarul sau.

Preotul, milos de felul lui, dupa ce se gandeste la cele spuse, se adreseaza  din nou omului, de data asta pe un ton bland si impaciuitor:

- Scuza-ma, n-am vrut sa te jignesc, de cand suferi de spondiloza, fiule?

- Eu? Nu, parinte, eu niciodata n-am suferit de asa ceva! Tocmai am citit in ziar ca Papa are spondiloza.

Un tip beat mort statea la bar, se apropie barmanul si zice:

- Vai, dar aveti paharul gol, mai doriti unul?

- Ce sa fac cu doua pahare goale?

Postarea participa la Happy Weekend! Editia a 7-a 

Reflexii în Oglindă - Nocturnă

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Reflexii in Oglinda", la SoriN

Discover new blogs

Mirela, initiatoarea Clubului Povestii Parfumate, m-a nominalizat intre cele pe care le admira in realitatea virtuala si am acceptat cu placere pentru ca a oferit din timpul ei si pentru a raspunde provocarii pe care a primit-o dar si pentru a formula intrebarile si a lansa invitatiile pentru cele la care s-a gandit. Un dar frumos: minute din timpul ei oferite altora.

Anastasia s-a gandit si ea la mine; am acceptat si provocarea ei pentru ca si ea si-a alocat timp pentru joaca.

Ca orice astfel de ,,joc” avem și niște reguli:

1. Numește și mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat.

2. Scrie 11 lucruri despre tine.

3. Răspunde întrebărilor propuse și formulează un alt set de 11 întrebări.

4. Nominalizează 9 bloguri a căror stăpâne le admiri și care au ca și fallowers un număr mai mic decât 200.

5. Anunță-le acest aspect pe pagina lor.

I. Multumesc, Mirela, ca te-ai gandit si la mine. Sper sa nu te supere faptul ca nu dau leapsa mai departe altfel decat pastrand intrebarile tale si adresand invitatia celor care doresc sa o preia – pentru ca admir pe toate cele care, in vartejul cotidian, si-au gasit timp sa faureasca o insula numita blog. Plus ca nu la toate se vede – sau nu stiu unde sa citesc – cate persoane urmaresc blogul.

Anastasia, multumesc ca te-ai gandit si la mine. Banuiesc ca nu e nimic gresit sa primesc si invitatia de la tine - pentru ca imi face placere - dar sa nominalizez pe altcineva e mai greu si de aceea aleg sa nu o fac (ori au fost deja nominalizate de Mirela, de Melly (R.I.P.) si de tine, ori au peste 200 de “urmaritori”).

II. E usor jenant sa scriu despre mine deoarece am convingerea ca faptele descriu cel mai bine omul. Totusi:

1. Sunt ceea ce sunt si habar n-am ce vreau!

2. Sunt haotica si nu prea iau multe in serios, insa ar fi gresit sa se inteleaga superficialitate!

3. Sunt destul de nesociabila dar ma straduiesc sa… socializez – mai ales cand e vorba despre situatii impuse, de conjunctura. Cand cineva imi zambeste, insa, zidurile cad. Aceasta nu inseamna ca nu le pot ridica urgent!

4. Ma apropii destul de greu de oameni dar prietenia e sfanta pentru mine, si nu consider prieten pe oricine imi spune “ce ochi frumosi ai” (ca exemplu) dar stiu sa fiu prietena tuturor celor care ma numesc prietena. Prietenia, ca si iubirea, nu e intotdeauna reciproca (parerea mea).

5. Cand aleg sa exclud pe cineva din viata mea e pentru totdeauna, chiar de-ar fi sa-mi smulg inima din piept. La fel si in cazul celor care aleg sa ma excluda: e pentru totdeauna, chiar daca ne salutam cand ne intalnim intamplator si chiar daca ar vrea sa se razgandeasca.

6. Cei dragi conteaza mai mult decat mine. N-as putea spune nici despre prieteni ca la unul tin mai mult decat la altul – chiar cand simt o diferenta.

7. Ma straduiesc sa nu contrazic oamenii, dar nu-mi iese intotdeauna.

8. Cuvinte “mari” folosesc foarte rar.

9. Detest cu pasiune situatiile echivoce.

10. Incerc sa ma feresc de responsabilitati – uneori imi iese.

11. Nu-mi place sa vorbesc despre mine. Deja am scris prea mult si voi mai scrie. Dar n-am vorbit!!

III. Intrebarile Mirelei – raspunsurile mele.

1. Cât din tine dezvălui pe blog și cât lași departe de virtual, doar pentru viața reală?

Dezvalui foarte putin (spre deloc) in articolele pe care le postez – dar pot fi “gasita” in comentariile pe care le scriu pe ici-colo.

2. E importantă părerea celorlalți despre tine, sau primează părerea ta personală?

Parera mea e mai importanta dar si parerea celor care imi sunt dragi e aproape la fel de importanta. Parerea celorlalti, insa – mai ales cand e barfa (fie ca esti vorbit de bine fie ca esti vorbit de rau) – poate influenta negativ viata si e prea mare consumul de energie pentru a schimba o parere formata in baza unei cunoasteri superficiale sau in baza rautacismelor. De aceea, nu prea ma deranjez sa schimb parerile unora despre mine (fie ca sunt pareri bune, fie mai putin bune) si nu prea imi pasa dar, poate, chiar sunt (si) cum zic ei si merita sa analizez.

3. Viața e scurtă. Trăiești cu intensitate clipa, sau îți menajezi resursele pentru timpuri mai greu de străbătut?

Imi place sa cred ca traiesc cu intensitate. “Maine” exista intotdeauna dar nu stiu daca si pentru mine – ar fi pacat sa pierd ceva din spectacolul vietii.

4. Trebuie să salvezi de la distrugere operele de artă ale omenirii. Din păcate, nu ai voie să pui deoparte decât cinci. Le poți numi, oricât ar fi de dificil?

“Cina cea de taina” (cladirea nu, doar zidul pictat), capul reginei Nefertiti, statuia lui David (Michelangelo), Sfinxul din Cairo, Coloana Infinitului (ordinea e aleatorie)

5. Crezi că oamenii se pot schimba? Ce anume contribuie la capacitatea omului de a se schimba în bine?

Categoric, oamenii se pot schimba – in special cand isi doresc. Cred ca la capacitatea omului de a se schimba in bine contribuie si modul in care il trateaza ceilalti.

6. Ce părere ai, educația contează mai mult decât zestrea genetică?

Educatia este importanta. Bunul simt, onestitatea nu se transmit genetic.

7. Îți faci planuri amănunțite, sau lași totul în voia destinului? Crezi în Destin?

“Trecutul e prezent, prezentul e viitor”

Sa las totul in voia destinului? As zice ca nu, dar e ceva ce nu pot controla: nu stiu azi ce va fi maine. Planuiesc “din mers”, ca sa zic asa. Sa cred in Destin? Adica sa ne fie trasat “planul vietii”? Nu, e raspunsul scurt.

8. Regreți ceva din trecutul tău, ai schimba radical ceva?

Ar fi putin ciudat sa regret ceva ce nu pot schimba. Am facut unele alegeri gresite (stiu azi) dar care atunci mi s-au parut potrivite, deci ar fi pacat sa le regret. De-ar fi posibil as retrage toate cuvintele si actiunile prin care am ranit sufletul catorva persoane din trecutul indepartat.

9. Îți place să dai ordine, să fii șefă, să te asculte lumea? Să țină cont de sfaturile tale?

Imi displace total sa fiu sefa! Nu vreau sa ma asculte lumea in calitate de sefa si ma cam feresc sa dau sfaturi; spun ce cred ca ar fi bine, din punctul meu de vedere, sau ce cred despre ceva anume – lansez in discutie o idee pe care o consider buna dar nu vreau sa o impun cu orice pret. Cand e vorba de “echipa” sunt un bun colaborator (nu subordonat) dar ca sef as fi dezastru ambulant! Cel putin asa cred.

10. Definește stilul care te face feminină. (comportament, vestimentație, machiaj, parfum, etc)

Sa definesc…? E prima data cand ma gandesc ce ma face feminina! Ce stiu sigur este ca cel mai putin ma face feminina comportamentul. Stilul vestimentar: aruncati o privire la blog. Ador culorile puternice si imi plac accesoriile! Sa nu va imaginati ca arat ca un brad impodobit! Nu. Parfumul preferat este “Opium” – pur si simplu sunt indragostita de acest parfum extra-puternic si deloc potrivit (ar zice cunoscatorii)… dimineata! Ma si machiez - sa nu ma intrebe oamenii daca ma simt rau!

11. Oare ce înseamnă Dumnezeu?

Cred ca e dorinta omului de a fi / a deveni mai bun, si de a iubi si de a fi iubit. Sau, poate, e dorinta omului de a fi nemuritor pentru ca se teme de moarte.

Intrebarile de la Anastasia si raspunsurile mele

1. Ultima carte citită? V-a folosit?

“Conjuratia imbecililor”, de John Kennedy Toole. Descrie particularitatile orasului New Orleans; relatia amoroasa a personajului principal este una… deosebita! Personajul e comic, are un spirit imens si inventivitate extra! E un intelectual, ideolog, mancau, fraier, lenes, infumurat, dispretuieste tot si toate, e in razboi cu toata lumea: Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanti; impotriva variatelor excese ale vremurilor moderne. Romanul e o tragicomedie!

Cum sa nu ma ajute? M-am distrat! E despre lumea in care traim – chiar daca e scrisa in anii ’80.

2. Ultimul film vizionat (integral)? Ce v-a impresionat?

Fast and furious, cu Vin Diesel. Cursa de masini, loialitatea celor implicati in actiune (tocmai l-am revazut Miercuri – de aceea e ultimul)

3. Hobby? Care / câte?

Puzzle. Handmade (diverse).

4. Ce dar v-ar face fericite la aniversarea primului an de căsnicie? Dar după trei?

Chiar nu-mi dau seama. Orice ar fi, daca ar fi sa fiu in situatie, pentru ca e de la persoana draga.

5. Cât de des vă amintiţi de persoane dragi care nu mai sunt printre noi?

Zilnic, de unele; destul de des, de celelalte.

6. Ce aţi face cu 100.000 euro?

Cumpar apartament pentru familia unei amice; platesc mamei un circuit turistic prin lume si ce ramane las in banca, pentru zilele negre.

7. V-aţi gândit să înfiaţi un copil? Da / nu - argumentaţi.

Nu m-am gandit sa infiez si nu m-am gandit sa nu infiez – nu mi-am pus problema.

8. Spuneţi o maximă care vă mobilizează sau vă reprezintă în acest moment al vieţii voastre.

Zambeste! Maine poate fi mai rau!

9. Cu ce actor cunoscut aţi accepta să serviţi cina?

As accepta sa cinez cu mai multi, dar mi-ar placea sa fie Hugh Laurie (dr. House) – l-ati auzit cantand?

10. Ce vă linişteşte cel mai repede? Şi nu mă refer la calmante sau spa... :)

Muzica rock, hard rock, gothic rock (ati ascultat baladele trupelor de gen?)

11. Credeţi că ne vom întâlni vreodată la o cafea?

Nu stiu. Pot doar sa sper si sa doresc.

IV. Pentru cele care ar dori sa se joace notez aici intrebarile adresate de Mirela si Anastasia celor pe care ne-au nominalizat (in ordinea in care am citit despre invitatie):

1. Cât din tine dezvălui pe blog și cât lași departe de virtual, doar pentru viața reală?

2. E importantă părerea celorlalți despre tine, sau primează părerea ta personală?

3. Viața e scurtă. Trăiești cu intensitate clipa, sau îți menajezi resursele pentru timpuri mai greu de străbătut?

4. Trebuie să salvezi de la distrugere operele de artă ale omenirii. Din păcate, nu ai voie să pui deoparte decât cinci. Le poți numi, oricât ar fi de dificil?

5. Crezi că oamenii se pot schimba? Ce anume contribuie la capacitatea omului de a se schimba în bine?

6. Ce părere ai, educația contează mai mult decât zestrea genetică?

7. Îți faci planuri amănunțite, sau lași totul în voia destinului? Crezi în Destin?

8. Regreți ceva din trecutul tău, ai schimba radical ceva?

9. Îți place să dai ordine, să fii șefă, să te asculte lumea? Să țină cont de sfaturile tale?

10. Definește stilul care te face feminină. (comportament, vestimentație, machiaj, parfum, etc)

11. Oare ce înseamnă Dumnezeu?

Intrebarile de la Anastasia:

1. Ultima carte citită? V-a folosit?

2. Ultimul film vizionat (integral)? Ce v-a impresioant?

3. Hobby? Care / câte?

4. Ce dar v-ar face fericite la aniversarea primului an de căsnicie? Dar după trei?

5. Cât de des vă amintiţi de persoane dragi care nu mai sunt printre noi?

6. Ce aţi face cu 100.000 euro?

7. V-aţi gândit să înfiaţi un copil? Da / nu - argumentaţi.

8. Spuneţi o maximă care vă mobilizează sau vă reprezintă în acest moment al vieţii voastre.

9. Cu ce actor cunoscut aţi accepta să serviţi cina?

10. Ce vă linişteşte cel mai repede? Şi nu mă refer la calmante sau spa... :)

11. Credeţi că ne vom întâlni vreodată la o cafea?

Cele şapte vase cu aur, Anthony de Mello

Un bărbier trecea odată pe sub un copac bântuit, când a auzit o voce:

- Ai vrea să ai şapte vase cu aur?

Omul a privit în jur, dar nu a văzut pe nimeni. Lăcomia lui se trezise însă, aşa că a strigat:

- Da, aş vrea.

- Atunci, du-te imediat acasă, i-a spus vocea. Le vei găsi acolo.

Bărbierul a fugit spre casă, unde a găsit într-adevăr şapte vase pline cu aur, cu excepţia unuia, care era doar pe jumătate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberată. Bărbierul nostru a simţit că nu poate trăi astfel: trebuia neapărat să umple şi cel de-al şaptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodată fericit.

De aceea, a topit toate bijuteriile familiei şi le-a turnat în monede de aur, pe care le-a introdus în cel de-al şaptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a rămas tot pe jumătate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, şi-a înfometat familia, dar degeaba. Oricât aur punea în cel de-al şaptelea vas, acesta rămânea în continuare pe jumătate gol.

Într-o zi, l-a rugat chiar pe rege să-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel că lupta pentru umplerea vasului a fost relansată. A ajuns chiar să cerşească. Vasul înghiţea fiecare monedă nouă de aur, dar refuza să se umple! Între timp, regele a observat cât de tras la faţă era bărbierul său.

- Ce s-a întâmplat cu tine? l-a întrebat el. Erai atât de fericit când aveai salariul mai mic. Acum ţi l-am dublat, dar arăţi obosit şi nefericit. Să nu-mi spui că ai primit cele şapte vase cu aur.

Bărbierul a rămas uimit.

- Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?

Regele a început să râdă:

- Nu mi-a spus nimeni, dar manifeşti toate simptomele celor cărora stafia le-a dat cele şapte vase cu aur. Odată, mi le-a oferit şi mie. Când am intrebat-o dacă pot cheltui banii sau dacă nu pot decât să-i strâng, a dispărut fără urmă. Acei bani nu pot fi cheltuiţi. Nu fac decât să trezească dorinţa de a strânge şi mai mulţi. Du-te şi înapoiază-i stafiei, şi vei fi din nou un om fericit. 

(din Cântecul păsării – titlul în engleză: The Bird Song)

Anthony de Mello s-a născut la 4 Septembrie 1931 în Santa Cruz - o suburbie din Bombay - India, într-o familie de portughezi, de religie catolică, cu o tradiţie veche de 400 de ani.

Pe 1 iulie 1947 a intrat la seminarul Vinayalaya din Bombay. A învăţat filozofia, teologia, tradiţiile orientale. A devenit preot iezuit, iar înţelepciunea sa a atras alături de el mulţi discipoli. În lucrările sale a realizat o uimitoare îmbinare a înţelepciunii orientale şi occidentale. Acest lucru nu a fost apreciat de Vatican, scrierile sale fiind sau cenzurate sau interzise.

Până la moartea sa, care a survenit brusc la 2 Iunie 1987, Anthony de Mello a fost director al Institutului de Consiliere Pastorală Sadhana, lângă Poona în India.

Preluat de la www.edituramix.ro 

Miercurea fără cuvinte – Zi de târg

Postarea participă la Wordless Wednesday! (7) la Carmen (Intre vis si realitate)

Deconstructivismul – Jacques Derrida

Denumita astfel de filosoful francez Jacques Derrida (1930 - 2004), teoria deconstructivista sustine, in estenta, ca observarea unui fragment oarecare de text este lipsita de orice rost. Acest concept urmareste insemnatatea unui text in sensul desfiintarii opozitiilor pe baza carora este aparent fundamentat si in sensul demonstrarii complexitatii ireductibile, instabile si imposibile a fundamentelor sale. Deconstructia incearca sa demonstreze ca niciun text nu este un tot armonios, ci contine mai multe intelesuri contradictorii si ireconciliabile; ca orice text are mai multe interpretari pe care el insusi le leaga si a caror incompatibilitate este nereductibila. De aceea, o citire interpretativa nu poate depasi un anume prag in ceea ce priveste valoarea de adevar a textului, cititorul fiind cel care decide in ultima instanta intelesul lecturii, si nu textul in sine. Altfel spus, niciun text nu poate transmite la modul pur obiectiv si absolut o informatie.

(descopera.ro)

Jacques Derrida afirma ca termenul “deconstructie” exista in limba franceza si i-a fost de ajutor in traducerea a doi termeni: destructie (intalnit la Heidegger) si disociatie (intalnit in scrierile lui Freud) dar a trebuit sa dea un sens propriu acestui termen deoarece deconstructia nu era nici destructia lui Heidegger nici disociatia lui Freud. Deconstructie nu e utilizat in scrierile lui cu sensul de a distruge ceva, de a desface, de a nimici, ci in acela de a analiza structurile sedimentate care formeaza elementul discursiv al gandirii fiecaruia.

Derrida explica deconstructia ca fiind o interogare asupra a tot ceea ce e mai mult decat o interogare, dincolo de orice interogare. […] Deconstructia priveste tot ceea ce intrebarea “ce este?” a comandat si produs in istoria filosofiei occidentale. (intr-un interviu)

Nu se urmareste nicidecum distrugerea unui text, ci doar un nou mod de analiza prin care, in functie de context ar putea fi relevate noi sensuri, opuse celor impuse de tradiie. Astfel, deconstructivismul vrea sa desparta cuvantul de sens, acesta din urma avand un caracter mult prea variabil pentru a fi in mod absolut identificabil (Despre Gramatologie, 1967)

Jacques Derrida (15 iulie 1930 – 08 august 2004), filosof, profesor de filosofie, eseist, publicist francez nascut in Algeria intr-o familie de evrei.

Dintre lucrarile sale sunt de retinut cele trei lucrari publicate in 1967, la debut: L`ecriture et la différence (Scriitura si diferenta), De la grammatologie (Despre gramatologie) si La Voix et le phénomène (Vocea si fenomenul).

Desi sunt filosofi - in special de origine americana - Harry Frankfurt sau Richard Rorty (de exemplu) - care au atacat dur conceptul, in unele lucrari ale lor, acesta continua sa existe si sa se bucure de aprecierea tuturor celor ce inteleg ca un drog (pharmakon) poate semnifica atat un antibiotic esential supravietuirii cat si o substanta stupefianta (Tudor Radulescu).

Cei mai importanti ganditori care au influentat deconstructivismul:

Martin Heidegger (1889 - 1976), Sigmund Freud (1856 - 1939), Friedrich Nietzsche (1844 - 1900), Jacques Derrida (1930 - 2004) 

Parfum de fericire – Poveste parfumată

- Spune-mi, înțeleptule: care e parfumul fericirii?

- Pentru a ști care e parfumul fericirii ar trebui să pot defini fericirea iar a defini înseamnă a limita – fericirea, însă, limite nu are.

Mahatma Gandhi a transmis oamenilor că fericire este atunci când între ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci există armonie. Ce poate fi mai liniștitor, mai eliberator decât – așa cum spun și arabii – ca gândul, vorba și fapta să fie în consens? Oamenii învață că pot avea încredere în tine, dușmanii te vor respecta, nu trebuie să ții minte cine știe ce minciuni… Salutul arabilor simbolizează acest străvechi proverb: ei te salută ducându-și degetele la inima, apoi la buze și la frunte, ca semn că ceea ce au în inimă îți spun și gândesc, fără deosebire.

Fericirea are parfumul fiecărui om pe care l-am cunoscut. Am cunoscut oameni deosebit de buni și am trăit fericirea. Am întâlnit oameni care m-au înșelat și am trăit fericirea: fericirea că din acel moment cunoșteam “semnele” și nu mai puteau să mă înșele și alții.

Să fii fericit e simplu dar e greu să fii simplu – spunea Tagore. E greu să fii simplu pentru că trebuie să ai puterea de fi hotărât în ceea ce faci, în alegeri – și să renunți la regrete când ceva s-a întâmplat altfel decât te-ai fi așteptat – poate s-a întâmplat exact așa cum trebuia să se întâmple ca urmare a alegerii făcute la un moment dat.

În atenția femeilor cu suflet mare! Înfiați un grec… (hw 6)

Sakis Rouvas s-a născut la 5 Ianuarie 1972 în Korfu, Grecia. Este cântăreț, artist de televiziune și de film, om de afaceri. E considerat unul dintre cei mai de succes întreprinzători din Grecia. În copilărie a fost atlet – și a câștigat unele premii, dar a trebuit să renunțe pentru că nu avea timp să și muncească pentru a-și ajuta familia așa că a ales o carieră muzicală. În adolescență a urmat și cursuri de balet. A fost și model. Și-a facut debutul în muzică în anul 1991 și a devenit unul dintre cei mai populari cantăreți din Grecia. Mulți îl consideră un fenomen. Împreună cu managerul Elias Psinakis au facut o alianță vestită în show businessul grecesc. Sakis a reprezentat Grecia la concursul muzical Eurovision în anii 2004 și 2009.

(sursa wikipedia)

*************** 

Fără legatură cu băiatul de mai sus, care s-a născut într-o familie săracă și a muncit de mic pentru a-și întreține frații mai mici și pentru a-și ajuta mama după ce tatăl a divorțat și s-a însurat cu alta:

Noua inițiativă UE: adoptă un grec pentru doar 500 de euro!

Pentru aceasta sumă, el va face tot ce n-ai tu timp să faci:

- va dormi până la amiază,

- va citi ziarele,

- va bea o cafea,

- discută despre sport și politică,

- trage un pui de somn dupa-masă,

- seara merge la bar, la restaurant și la chefuri!

Bonus:

Noua monedă a Greciei se va numi "Zeuro".

 ************** 

- Ce faci?

- Stau degeaba…

- Păi... parcă și ieri tot degeaba stăteai !

- Da, dar nu am terminat.

 (ideea titlului nu-mi aparține – a venit pe mail) :)

 Happy Weekend! Editia a 6-a 

“Revelionul” chinezesc - intrarea in Anul Sarpelui Negru de Apa - anul 2013

Anii Sarpelui: 1905, 1906, 1917, 1918, 1929, 1930, 1941, 1942, 1953, 1954, 1965, 1966, 1977, 1978, 1989, 1990, 2001, 2002, 2013, 2014.

Sarpe de Lemn: 04.02.1905 - 24.01.1906 si 02.02.1965 - 20.01.1966
Sarpe de Foc: 23.01.1917 - 10.02.1918 si 18.02.1977 - 06.02.1978
Sarpe de Pamant: 10.02.1929 - 29.01.1930 si 06.02.1989 - 26.01.1990
Sarpe de Metal: 27.01.1941 - 14.02.1942 si 24.01.2001 - 11.02.2002
Sarpe de Apa: 14.02.1953 - 02.02.1954 si 10.02.2013 - 30.01.2014

Anul Sarpelui Negru de Apa incepe in 10 Februarie, conform horoscopului chinezesc, si tine pana in 31 Ianuarie 2014. Pana in 10 Februarie suntem in Anul Dragonului.

Anul Sarpelui este, in general, un an al schimbarilor senzationale si al evenimentelor istorice. E un an in care accentul e pus pus pe educatie si dezvoltare personala. Anul Sarpelui 2013 e prielnic afacerilor si proiectelor de anvergura. Desi este favorabil intreprinzatorilor, investitorii trebuie sa fie prudenti: vor fi fluctuatii majore la bursele din intreaga lume.

Anul Sarpelui 2013 va fi anul dobandirii intelepciunii. Este un an al reflectiilor, planurilor, cautarii raspunsurilor la intrebarile de anul trecut. Este un an bun pentru afaceri rafinate, politice si lovituri de stat. Oamenii vor fi mai mult mai prudenti si prevazatori inainte de a trece la actiune.

Sarpele e pretentios numai cu privire la modul in care te vei imbraca pentru a intampina anul lui. Asadar: cele mai potrivite culori sunt albastru, negru si nuantele lor; poate fi si culoarea verde. E potrivita o tesatura neteda, cu aspect lucios, care sa semene cu pielea de sarpe. E potrivita si o tinuta monocromatica cu detalii ornamentale: cravata pentru barbati, esarfa pentru femei iar modelul optim de rochie sau costum, mai ales in cazul femeilor – mulat: rochiile de seara s-ar potrivi numai bine (costumul barbatilor tot mulat? Asta-i intrebarea mea, retorica)

Pentru a manca e indicata o mancare mai deosebita: fructe de mare, de exemplu, dar e bun si un iepure, sau o anghila – care sunt mancaruri pe care le prefera si Sarpele. Fructele exotice sunt la fel de bune.

Persoane celebre nascute in Anul Sarpelui: Henri Matisse, Mahatma Gandhi, Kim Basinger, Virginia Woolf, Alfred Nobel, Pierce Brosnan, Fyodor Dostoievsky, Indira Gandhi, Tony Blair, Liz Hurley, Bob Dylan, J.F.Kennedy, Pablo Picasso, Casanova, James Joyce, Madame Tussaud, Oprah Winfrey, Yasser Arafat, Goethe, Audrey Hepburn.

**

Ce (se presupune ca) a scris Nostradamus 14 Dec sau 21 Dec 1503 - 2 July 1566) despre anul 2013:

https://jurnalul.ro/stiri/externe/nostradamus-profetii-2013-632856.html (in febr 2021 link invalid)

In profetiile sale, Nostradamus sustine ca pana in 2016 toti oamenii vor muri, iar în Europa va aparea un "arc satanic al furiei", o masina a timpului, acest "arc satanic" putand fi Marele Accelerator de Particule de la Geneva (Large Hadron Collider-LHC) sau rachetele balistice.
Potrivit lui Nostradamus, in perioada 2012 - 2013 va avea loc Al Treilea Razboi Mondial, iar inainte de acesta vor fi asasinati patru sefi de stat.
Alte profetii ale lui Nostradamus arata dezastre naturale, cataclisme sau venirea Anticristului.

Toti oamenii vor muri inainte sau dupa ce tehnologia va da chix? Al 3-lea razboi mondial as zice ca a inceput, si e unul economic; cei 4 sefi de stat vor fi asasinati in acest an sau… de la data profetiei pana la anul 2013? (au fost, deja, asasinati mai mult de 4) Dezastre naturale au fost si vor fi, dar imi place cum au scris: dezastre sau venirea anticristului. Altfel spus: nu poate fi si-si!

(sursa foto: wikipedia)

Astrologul rus Pavel Globa zice si el cate ceva:

In anul 2013 lumea se va cufunda intr-o serioasa criza economica si, ulterior, in una geopolitica. Aceasta din urma va porni dinspre Occident. "Criza va fi si nu vom avea unde sa ne ascundem de ea. Va dura pana in 2020 si va cuprinde intreaga lume. Vom avea parte de instabilitate totala, vor exploda bursele, piata ipotecilor. Preturile o vor lua razna"; vor avea loc conflicte militare in diverse regiuni, dar, conform estimărilor lui Globa, umanitatea va evita cel de-al treilea razboi mondial; revolutiile din tarile arabe vor inceta, insa intre 2013-2016 va urma un al doilea val si vor fi cu mult mai rele; "vede" un razboi civil in America Latina…

Zic si io: Sa inteleg ca pana acum criza economica a fost una neserioasa si n-a cuprins intreaga lume. Fireste! Cea mai mare parte a Lumii e in criza de ani buni. Vor exploda bursele! Sigur ca da… Au toti ce au cu Octombrie negru! Parca tot spera sa se repete acea pagina de istorie si istoria nu si nu! Conflicte militare in diverse regiuni! Uau! Si cum nu sunt pe nicaieri conflicte armate la aceasta ora… Sa-mi zica in care anume regiuni – dar nu zice! Nu pentru ca nu stie! Nu-nu! Nu zice pentru a nu baga spaima in naivi si mai apoi sa riste vreun proces penal si/sau civil.

Pe scurt: nu pare amuzant - indulgent spus - cum se fac predictiile? Cica: s-ar putea sa fie razboi, sau s-ar putea sa nu fie! N-are cum sa dea gres cu asa predictii! Pe net scrie ca o invazie extraterestra e iminenta! Daca scrie si pe Internet inseamna ca asa e!

Reflexii in oglinda (5) – Siesta

Fotografia e inscrisa la "Reflexii in Oglinda", la SoriN

Dumnezeu poate fi vazut?

Intr-o zi, un baietel in varsta de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a adresat o intrebare care il framanta de multa vreme:

- Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu?

Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor, fata i-a raspuns iritata:

- Desigur ca nu, prostutule! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca!

A trecut catava vreme, dar importanta problema continua sa tulbure pacea baiatului. In cele din urma, s-a apropiat de mama lui, care era absorbita de pregatirea pranzului, si a intrebat:

- Mama, l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu?

- Nu, nu chiar - i-a raspuns mama. Dumnezeu este o fiinta fara trup care traieste in adancul inimilor noastre, asa ca nimeni nu poate sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine.

Miercurea fără cuvinte – Visuri de mărire!

Foto de M.M.

Postarea participă la Wordless Wednesday! (6)  la Carmen (Intre vis si realitate)

                    HAPPY  WW!                    

Castelul din Otranto, de Horace Walpole – primul roman gotic

Romanul gotic

Ceea ce azi numim literatura horror, de suspans, thriller psihologic se numea in secolul al XVIII-lea roman gotic, roman de mistere.

Romanul gotic, numit si romanul ororilor sau romanul negru este un tip de roman caracteristic scriitorilor englezi in a doua jumatate a secolului XVIII si inceputul secolului XIX.

Castelul din Otranto (1764) este considerat a fi primul roman gotic din istoria literaturii si este semnat de Horace Walpole, considerat initiatorul genului. Genul are origini in romantism – placerea indusa de scrierile romantice a fost inlocuita de cea produsa de groaza (gotic sugerand cam tot ceea ce are legatura cu groaza si intunericul). Au mai scris in acelasi stil Ann Radcliffe (a imitat stilul in Misterele din Udopho), Clara Reeve (a folosit procedeele lui Walpole in Batranul baron englez), G.M.Lewis, Ch.R.Maturin – despre romanul lui, Melmoth ratacitorul, afirmandu-se ca a desavarsit declinul stilului). Genul s-a dezvoltat ca o reactie impotriva rationalismului iluminist. Caracteristica acestui stil este atmosfera apasatoare, sugerata de prezenta obsesiva a ruinelor, a castelelor bantuite, a peisajelor stranii si inspaimantatoare, a elementelor magice.  E un gen de sensibilitate preromantica, marcata de predilectia pentru straniu, pentru mister, supranatural, morbid. In secolele XIX si XX printre reprezentanti pot fi amintiti: Edgar Allan Poe, Charlotte Bronte, Daphne du Maurier.

Pana a deveni gen literar, goticul desemna un domeniu la fel de impunator: arhitectura – elementele caracteristice incluzand bolti pe cruce de ogive, arcuri batante, vitralii si o tendinta spre inaltarea monumentului, sugerand aspiratia catre ceruri (reprezentativa fiind catedrala gotica).

Horace Walpole

Horace Walpole

Horatio Walpole, al 4-lea conte de Orford (24 Septembrie 1717 – 2 Martie 1797), istoric, om de litere, membru al Parlamentului, cel de-al treilea si ultimul copil al primului ministru britanic, Sir Robert Walpole si al sotiei sale Chaterine, care a murit in 1737, Horatio fiind foarte atasat de ea si a fost foarte afectat de moartea ei, fapt care se va reflecta si in lucrarile sale. N-a avut niciodata o relatie serioasa cu vreo femeie – era numit “celibatar natural”. Orientarea sa sexuala a fost subiect de speculatie pentru ca nu s-a casatorit niciodata si avea prietene apropiate femei care nu s-au casatorit niciodata, precum Anne Seymour Damer si Mary Berry, numite de mai multe surse ca fiind lesbiene. Rivalii politici il numeau “hermafrodit” deoarece avea alura efeminata.

In anul 1751 incepe sa isi scrie memoriile, care vor fi publicate abia in 1791 pentru ca s-a preocupat mai mult de activitatea editoriala.

In anul 1764, in numai o luna, scrie romanul care va deveni cea mai faimoasa scriere a sa: Castelul din Otranto, pe care il publica prima data in 24 Decembrie 1764, ca fiind o traducere dar pentru ca succesul este foarte mare la a doua editie recunoaste in prefata ca el este autorul.

In compania poetului Thomas Gray (26 Decembrie 1716 - 30 Iulie 1771), coleg la universitate si prieten, calatoreste, intre anii 1739 si 1741,  in Franta si Italia. In acesti ani incepe celebra, stralucitoarea sa corespondenta – mai mult de trei mii de scrisori care au caracter politic, istoric, artistic, literar si monden care – alaturi de romanul Castelul din Otranto – contribuie la faima lui de scriitor. In 1765, la Paris, o intalneste pe Madame du Deffand si incepe lucrarea The Mysterious Mother (1768) care va avea mare succes si datorita interesului pe care l-a aratat Lord Byron (22 Ianuarie 1788 – 19 Aprilie 1824).

Scrisorile sale au fost adunate si publicate de Wilmart Sheldon Lewis intr-o serie de 48 de volume, sub titlul The Yale Edition of Horace Walpole's Correspondence (editate intre anii 1937 si 1983)

Serendipity

Serendipity se refera la orice descoperire care este neasteptata, dar care este una fericita. In anul 2004, o companie de translatori britanici au votat cuvantul ca fiind cel mai greu de tradus dar fiind frecvent folosit a fost exportat in mai multe limbi.

Numele lui Horace Walpole este legat si de cuvantul “serendipitate”, pe care l-a descris ca definind senzatia produsa in urma unei descoperiri accidentale fericite si neasteptate, cand cauti altceva. Horace Walpole a folosit prima data termenul intr-o scrisoare adresata prietenului sau Horace Mann, la 28 Ianuarie 1754; se inspirase din basmul persan “Cei trei principi din Serendip”, unde cele trei personaje principale aveau sansa si capacitatea de a face descoperiri accidentale fericite si de intelepciune. Serendip e un nume vechi pentru Sri Lanka (Ceylon), care in araba se numea Sarandib. Cristoforo Armeno este cel care a tradus povestirea adaptata dupa poemul Hasht Bihisht (Cele opt Paradisuri) al lui Amir Khusrau, scris pe la 1302, un poem in stilul “O mie si una de nopti”, povestea cadru fiind o legenda despre Bahram V (al 14-lea rege sasanid al Persiei, care si-a inceput domnia cu persecutarea crestinilor, fapt ce a condus la razboiul cu Roma), pe care se tes povestile spuse de sapte printese, intre care si basmul “Cei trei principi din Serendip” (despre rege afirmandu-se ca avea sapte palate in sapte culori, pentru fiecare zi a saptamanii).

Castelul din Otranto

Editia a 3-a

Romanul "Castelul din Otranto" este piatra de hotar intre genul romanului gotic si a celui istoric, in genul celor scrise de Walter Scott. Romanul e criticat adesea pentru senzational, pentru calitatile melodramatice si pentru accentul pus pe supranatural.

Prima editie s-a numit The Castle of Otranto, A Story. Translated by William Marshal, Gent. From the Original Italian of Onuphrio Muralto, Canon of the Church of St. Nicholas at Otranto. Se banuieste, insa, ca povestea manuscrisului italian care ar deriva dintr-o povestire ce dateaza de pe vremea Cruciadelor precum si presupusul autor, Onuphrio Murlto ar fi creatii fictive ale lui Horace Walpole iar numele presupusului traducator ar fi pseudonimul autorului real.

Elemente precum sunete ciudate, usi deschise fara ca cineva sa le atinga au contribuit din plin la succesul de care s-a bucurat romanul la timpul respectiv. La a doua editie Horace Walpole recunoaste paternitatea operei.

Personajele

Manfred - castelanul din Otranto, tatal lui Conrad si al Matildei, sotul Hippolitei;

Hippolita - sotia lui Manfred, mama lui Conrad si a Matildei;

Conrad - fiul in varsta de cincisprezece ani al lui Manfred si al Hippolitei, fratele mai mic al Matildei;

Matilda - fata care se indragosteste de Teodor; este “femeia interzisa”, o caracteristica a genului gotic;

Isabella - fiica lui Frederic si logodnica lui Conrad;

Teodor - de care se indragostesc si Isabella si Matilda;

Fratele Jerome - calugar la manastirea St. Nicholas (San Nicola) de langa Castelul Otranto;

Frederic - tatal Isabellei, care apare tarziu in roman. El se opune lui Manfred la inceput, pana cand se stabileste o înțelegere de a se casatori cu Matilda;

Bianca - slujnica Matildei;

Diego si Jaquez – alti doi servitori din castelul Otranto.

Otranto

Orasul Otranto e situat in sudul Italiei, in provincia Lecce. Castelul Otranto este cetatea care face parte din sistemul de fortificatii antice, fortificatii care au fost completate de-a lungul secolelor de conducatorii care au trecut pe acolo. Manastirea San Nicola se afla la cativa km sud de cetate.

Castelul a fost construit din ordinul lui Alfonso de Aragon, intre anii 1485-1498, fiind proiectat de Ciro Ciri (arhitect si inginer militar) cu ajutorul lui Francesco di Giorgio Martini.

Fortareata a inspirat primul roman gotic, omonim, din istorie.

Bine de știut (hw5)

Ouăle se prăjesc mai repede și mai bine dacă le puneți pe ochiul mare de la aragaz.

Icrele proaspete de crap sau știucă, dacă le presărați bine cu sare grunjoasă și le păstrați în congelator 3-4 săptămâni devin mai vechi.

Pentru friptură e bine să folosiți carnea de porc, bogată în glucide, proteine, lipide și vitamine. Excepție fac fripturile de miel, iepure, pasăre, vită, care se prepară obligatoriu din altă carne.

Cartofii prăjiți ies crocanți și savuroși dacă îi comandați la fast-food.

Mirosul de pește de pe mâini se curăță cu oțet. Mirosul de oțet de pe mâini dispare cu amoniac; mirosul de amoniac iese cu benzină iar cel de benzină iese cu pește sau deloc.

Dizgrațiosul miros de ceapă prăjită din păr este repede eliminat dacă radeți părul.

Dacă s-a ars oala în care ați uitat orezul la fiert frecați-o bine cu praful magic “arunc-o”.

Daca iubitul dorește să-i gătiți “ca la mama acasă” afumați mâncarea, nu scoateți coaja la roșiile pe care le folosiți în supă, fierbeți și picioarele de pui, cu gheare cu tot.

Nota:

Nu uitați că o sticla modestă de vodcă, pe lângă faptul că înfrumusețează masa, ascunde și eventualele rateuri culinare...

Happy Weekend! Editia a 5-a 

Reflexii in oglinda (4) – Om la sticlă!

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la  

 "Reflexii in oglinda", la SoriN