De la mine,

un zâmbet, o floare, o rază de Soare!

 

sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Voi fi într-o pauză de cafea un timp, dar pentru că nu vreau să las blogurile să se odihnească voi descuia lacătul şi voi posta din când în când; astfel nu-mi voi uita nici adresa online.

Săptămâna minunată să vă fie! Succes în tot ce întreprindeţi să aveţi!

Dogmă sau Cristos, de Max Heindel

Nu-l iubeşte pe Dumnezeu acela care îşi urăşte aproapele,

Cel ce calcă în picioare inima şi sufletul fratelui său;

Cel ce caută să încătuşeze, să întunece minţile

Cu frica de iad, nu a priceput ţelul nostru final.

Trimise de Dumnezeu ne sunt toate religiile,

Şi Cristos ne este Calea, Adevărul şi Viaţa.

El dă odihnă celor striviţi de greaua povară

Şi pacea celor coplesiţi de necaz, de păcat şi de vrajbă.

La cererea Sa, Spiritul Universal a venit

În toate Bisericile şi nu doar într-una singură;

În ziua de Rusalii o limbă de flacără

Încununa fiecare apostol, ca o aureolă.

De atunci, ca nişte vulturi hămesiţi şi lacomi,

Ne-am bătut pentru nişte cuvinte goale de sens.

Prin dogme, edicte, culte sau crezuri,

Ne-am trimis unul pe altul pe rug.

Oare Cristos are două feţe?

Petru şi Pavel n-au fost crucificaţi?

Atunci de ce să fim învrăjbiţi?

Căci iubirea lui Cristos ne învăluie şi pe tine şi pe mine.

Iubirea lui blândă nu-i mărginită

De dogme ce separă şi care înalţă ziduri;

Ea înţelege şi îmbrăţişeaza toate fiinţele umane,

Oricare ar fi numele lor sau al Lui.

Atunci de ce nu credem în cuvântul lui?

De ce ţinem aceste dogme care ne dezbină?

Pentru că aici jos un singur lucru este de valoare,

Ca iubirea aproapelui să umple fiecare inimă.

Nu este decât un ideal în lume,

Nu este decât un singur balsam pentru

toată suferinţa umană,

Nu este decât o singură cale ducând către Cer;

Această cale este simpatia umană şi iubirea.

**

Max Heindel (Carl Louis von Grasshoff) s-a nascut in Aarhus, Danemarca, la data de 23.07.1865 si a murit la 06.01.1919 in Oceanside, California. A fost ocultist crestin, astrolog si mistic, admirator si prieten al lui Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei. 

Clubul cinefililor: Robot and Frank

sursa

Robot and Frank (2012), debut regizoral al lui Jake Schreier, e o comedie-drama-SF, avand in rolurile principale pe Frank Langella (Frank Weld), Susan Sarandon (Jennifer, bibliotecara), Peter Sarsgaard (vocea robotelului), James Marsden (fiul, Hunter), Liv Tyler (fiica, Madison) si… robotelul.

In costumul de robot e dansatoarea Rachael Ma, care a trebuit sa fie inlocuita, timp de doua zile de filmare, cu alta actrita: Dana Morgan, pentru ca era foarte cald in costum.

Actiunea filmului se petrece “in viitorul apropiat” si se concentreaza in jurul unui batran fost hot de bijuterii - divortat, traind izolat in mijlocul naturii salbatice undeva la marginea New York-ului, pe care memoria il cam lasa din cauza dementei - si a robotului pe care i-l aduce fiul sau sa-i poarte de grija, sa-l antreneze in unele activitati si sa ii asigure un regim alimentar sanatos.

Dialogurile dintre Frank si Robot subliniaza fragilitatea omului dar si valoarea spiritului, accentuand ideea ca mintea umana, in complexitatea sa, nu poate fi inlocuita de niciun robot.

Filmul e o drama oarecum ciudata, dar si o meditatie despre batranete.

Mi-ar placea un robotel care sa deretice prin casa, sa spele vase si… ce mai fac robotii, dar nu cred ca mi-ar placea sa fie o masinarie care sa stie totul. Si ce rabdare de robot are! Robotul din film este unul induiosator, care incearca sa stabileasca un program pentru omul care-l are in proprietate si caruia ii spune ca de va da gres va fi trimis la depozit si ii vor sterge memoria – si cu ce ton o spune!

E, oarecum, trist filmul, pentru ca mi se pare destul de aiurea sa ajungi sa discuti cu un robot pe post de… masinarie buna la toate; e destul de aiurea sa vorbesti cu un robot cand vrei sa imprumuti o carte. Cartile, oricum, vor disparea din biblioteca pe care o frecventeaza Frank – vor fi scanate si apoi… reciclate aproape toate cartile tiparite (interesant mod de a salva copacii).

Intr-o era super-computerizata nici hotia nu va mai fi ce-a fost. E un film… dragut.

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Câinele şi umbra lui. Reflexii în oglindă!

Fabula lui Esop

Într-o zi , s-a întâmplat că un câine a găsit o bucată de carne şi a pornit-o către casa lui pentru a o mânca în linişte. În drumul lui, el trebuia să treacă peste un podeţ aflat deasupra unui râu. În timp ce traversa podul, s-a uitat în jos şi şi-a zărit umbra reflectată în apa de dedesubt. Gândindu-se că ceea ce vede este un alt câine având o altă bucată de carne în gură, s-a gândit că ar putea să înşface şi pe aceasta.  Aşa că a făcut un salt în apa lacului, dar în timp ce îşi deschidea gura pentru a prinde în dinţi bucata de carne reflectată în apă a scăpat-o pe cea adevărată, care a căzut în valuri şi nu a mai fost văzută vreodată.

Fereşte-te ca nu cumva să pierzi realul în goana după o umbră. 

Postare pentru Reflexii in oglinda! la SoriN, unde sunt invitaţi să participe toţi cei care doresc.

sursa foto: http://www.summiteer.co.uk/2012/Mar12/PYGhent/PYG24.html

Pisica in Egiptul de azi (4)

Pisicile domestice (Felis silvestris catus) erau cunoscute in Egiptul antic (cu mai mult de 3500 de ani in urma) ca Mau si au fost considerate sacre. Erau atat de respectate incat daca cineva era prins ca a ucis o pisica (intentionat sau din greseala) era ucis cu pietre.

Cu mii de ani in urma egiptenii erau singurii care aveau pisici domestice. Le-au fost de un real folos, pentru ca nimiceau daunatorii care le puneau in pericol atat colibele (construite din trestie) si casele (din chirpici), dar si proviziile de grane, mancarea (alimentele de baza fiind painea si alte produse din faina) si sanatatea, si de aceea le-au divinizat, zeitatile asociate pisicilor fiind unele dintre cele mai puternice.

De la ei au furat grecii si fenicienii pisici si le-au dus in tarile lor pentru a-si rezolva propriile probleme cu rozatoarele si serpii veninosi de pe langa locuinte.

Initial, pisicile au fost dresate sa vaneze pasari sau peşti si sa le aduca stapanilor, si au fost dresate sa ţina rozatoarele departe de cadavre.

Pisica egipteana Mau este descendenta directa din antica pisica venerata in Egipt si din care – in natura - nu prea mai sunt multe exemplare in lume, iar in tara lor – unde candva au fost venerate – sunt otravite si lasate sa moara de foame si de boli pe strazi.

Mau are pe frunte semnul “M”, considerat ca fiind marca scarabeului, un simbol divin in Egiptul antic. In Islam se crede ca “M” din fruntea pisicii este semnul lasat de degetele Profetului care a mangaiat-o.

Azi, insa, pisicile Mau ar putea ajunge sa fie pe cale de disparitie in tara natala, lasate sa vagabondeze pe strazi, cautandu-si hrana in gunoaie, pline de boli specifice pisicilor, avand o viata scurta si grea. Guvernul egiptean considera pisicile ca fiind animale daunatoare si, in incercarea de a micsora numarul animalelor fara stapan, otraveste pisicile si vaneaza cainii maidanezi in mod sistematic. Aceasta actiune de decimare pune in pericol supravietuirea rasei in Egipt, dar ar putea fi in pericol si supravietuirea rasei in afara granitelor Egiptului pentru ca lipseste “sangele nou”.

Cairo - pisici pe strada

Intr-o scurta plimbare prin Cairo se lamureste orice turist cu privire la gradul de decadere al legendarelor pisici, care au ajuns prada autovehiculelor, abuzurilor, foametei si bolilor.

In decembrie 2003, Gloria Lauris, cetatean canadian, impreuna cu sotul si fiul sau, a mers in vizita la rude in Egipt. Achizitionase o pisica Mau de la un crescator din Canada si spera sa ii gaseasca un companion original. Mare i-a fost surpriza cand a inteles ca localnicii habar nu au despre Mau si ce a reprezentat aceasta in lumea antica egipteana, cat de faimoasa a fost si cat de rara in afara granitelor de atunci. A cautat o pisica Mau si la magazinele unde se comercializeaza animale de companie dar erau numai pisici din rase importate. A aflat ulterior ca o pisica Mau originala poate gasi pe strazi, vagabondand si scormonind in gunoaie, traind in conditii deplorabile, ignorata si nedorita.

In acel moment, Gloria Lauris s-a hotarat sa le vina in ajutor pisicilor Mau, iar in anul 2004 a infiintat Egyptian Mau Rescue Organization (EMRO), care se ocupa si in prezent cu salvarea pisicilor Mau si le cauta adapost la cei care isi doresc o pisicuta Mau direct din patria mama. Doamnei Gloria Lauris i-au venit in ajutor crescatorii de Mau din S.U.A., Canada si Noua Zeelanda, precum si grupuri din Marea Britanie, adaposturile de animale nou create din Cairo, care au salutat noua organizatie menita sa ajute la bunastarea animalelor din Egipt.

Cairo - pisici in adapostul EMRO

Gloria Lauris le cauta adapost in casele celor care stiu sa aprecieze trecutul legendar al pisicilor faraonice si le ofera gratuit, in timp ce o pisica Mau cu pedigree costa in S.U.A. si Europa intre 850-1500 de dolari, pretul crescand foarte mult dupa ce actrita Halle Berry a jucat in filmul Catwoman (2004).

Vezi si:

Pisica in Egiptul antic (1) - Domesticirea

Egiptul antic: pisica venerata (2) - asocierea cu zeii

Statutul pisicii in Egiptul antic (3)

Statutul pisicii in Egiptul antic (3)

sursa: Egyptouring

In Egiptul antic multe animale erau considerate reprezentante ale diferitilor zei: crocodilul – Sobek, şoim – Horus, ca exemple, dar pisica avea un statut special, fiind cea mai agreata de egipteni.

Potrivit teoriei ca pisicile erau semi-zei (teorie neagreata de foarte multi egiptologi), numai faraonul avea un statut atat de ridicat inca sa isi permita sa detina o pisica. Astfel, toate pisicile au ajuns sub tutela faraonului si ranirea unei pisici era considerata tradare si pedepsele erau excesiv de aspre, mergand pana la condamnarea la moarte a celui care ucidea o pisica, deliberat sau din greseala.

La apogeul popularitatii zeitei Bastet chiar si ranirea unei pisici putea aduce imprudentului condamnarea la moarte. Diodor din Sicilia a scris: “Cine ucide o pisica in Egipt este condamnat la moarte, indiferent ca a comis aceasta crima intentionat sau nu. Poporul se aduna si il omoara. Un roman nefericit, care a ucis accidental o pisica, nu a putut fi salvat nici de regele Ptolemeu, nici de teama pe care o inspira Roma”.

Cu toata aceasta protectie, dovezile arheologice arata si pisici descoperite la Bubastis si care aveau traume severe la cap si la gat, semn ca au fost ucise intentionat. Cercetatorii considera ca aceasta actiune a fost acceptata in Bubastis pentru a preintampina o explozie a populatiei de feline si pisicile respective ar fi fost oferite zeitei Bastet; prin urmare, vor trai vesnic in raiul pisiciesc.

Exportarea pisicilor in alte ţări era strict interzisa, ceea ce a condus la un infloritor comert cu pisici de contrabanda. Pisicile si-au gasit drumul afara din Egipt si datorita grecilor si fenicienilor care le-au furat pentru a rezolva problema cu propriile lor rozatoare si, in plus, le foloseau ca moneda deschimb in comertul cu alte state. Inregistrarile descoperite confirma ca, uneori, armata era trimisa - intr-un efort inutil - sa salveze felinele rapite si sa le aduca acasa, in Egipt. De asemenea, era interzis a oferi sau a vinde o pisica unui strain.

Herodot consemneaza si un fapt cu privire la persanii care (in anul 500 i.e.n.) au folosit dragostea egiptenilor pentru pisici impotriva lor. Teoretic, persii au capturat un numar mare de pisici din jurul orasului Pelusium (la cca 30 km de Port Said de azi) si apoi au marsaluit prin orasul unde armata egipteana era in asteptare. Cand persii s-au apropiat, comandantul egiptean a ordonat atacul, dar persii au folosit felinele ca scut; egiptenii nu au atacat, de teama sa nu raneasca felinele pe care le venerau si au fost profund tulburati vazandu-le atat de speriate. Persanii au profitat de ezitare si au castigat batalia fara victime.

Familiile bogate isi imbracau si decorau pisicile cu podoabe valoroase. Multi parinti isi botezau copii, mai ales fetele, cu nume precum Mit sau Miut. La Deir el Bahri, in templul lui Mentuhotep II (2060-2009 i.e.n., din Dinastia a 11-a), a fost descoperita mumia unei fete in varsta de cinci ani care se numea Mit.

Mumificarea si inmormantarea

Ca animale venerate, unele pisici au fost mumificate dupa moarte la fel ca si oamenii. Uneori au fost mumificate ca animale de companie pentru decedat, in speranta ca vor putea reveni alaturi de stapan intr-o noua viata. Dar majoritatea au fost mumificate din motive religioase ca ofrande, in speranta de a se castiga favorurile zeitatii pe care pisicile o reprezentau.

Au fost descoperite multe morminte datand din timpul Regatului Nou (1540-1069 i.e.n.) pictate cu scene care dovedesc faptul ca pisica era parte a vietii de zi cu zi a egiptenilor antici. O alta scena care apare este aceea cu o pisica asezata sub scaunul unei femei, aratand ca pisica e acolo pentru a ocroti stapana casei.

Atunci cand o pisica murea familia era in doliu si ca semn al durerii oamenii isi radeau sprancenele.

Pisica era mumificata si langa ea erau ingropate alimente necesare: lapte, soareci, sobolani. Cele mai multe pisici erau duse la Bubastis pentru a fi inmormantate, dar au fost descoperite morminte si in Giza, Abydos, Denderah si Beni Hasan. In Beni Hassan un fermier a fost descoperit, in anul 1888, un mormant care continea circa 80 de mii de feline. De atunci, multe alte cimitire de pisici au fost descoperite dar, din pacate, au fost jefuite inainte ca egiptologii sa le studieze. In secolul 19 circa 180 de mii de pisici mumificate au fost aduse in Marea Britanie pentru a fi transformate in ingrasamant.

Pisica decedata era infasurata in panza subtire si dusa sa fie imbalsamata. Diodor consemna ca pisica era tratata cu ulei de cedru si condimente care aveau proprietatea de a da un miros frumos si de a conserva trupul pentru o lunga perioada de timp.

Mau

Pisica ramane unul dintre simbolurile importante ale culturii Egiptului antic, fiind recunoscuta ca emblema a societatii egiptene de atunci chiar daca nimic din cultul acesta nu mai este amintit azi altfel decat arheologic.

Surse: Pisica in Egiptul antic (1993), de Jaromir Malek, Egiptul Antic (1997), David Silverman, nationalgeographic.com; wikipedia.org (pisicile in Egiptul antic, Bastet); Herodot (Cartea a II-a, Euterpe); Diodor din Sicilia, Biblioteca istorica s.a.

Nota. Nu sunt specialist in egiptologie, ci doar pasionat; am incercat sa rezum din putinele surse la care am avut acces (din vasta bibliografie care exista despre pisicile Egiptului antic); denumirile si numele pot aparea diferit, in functie de autori si la fel se poate intampla in cazul unor date istorice.

Vezi si:

Pisica in Egiptul antic (1) - Domesticirea

Egiptul antic: pisica venerata (2) – asocierea cu zeii
Pisica in Egiptul de azi (4) 

Egiptul antic: pisica venerata (2)

Dupa piramide, mumii si fardurile pentru pleoape (kohl), aproape nimic nu evoca mai multa veneratie si mister decat fascinatia egiptenilor pentru pisici. Pisicile au fost nu doar cele mai populare si indragite animale de companie, ci statutul lor a crescut la cel de animale sacre si apoi la cel de animale ocrotite de cele mai stimate si puternice zeitati, ca nicio alta creatura inaintea lor.

In sate, cel mai mare pericol pentru oameni, alimente si grane erau daunatorii precum soarecii, sobolanii, serpii veninosi si pisica s-a dovedit un vanator foarte iscusit, asa ca egiptenii le-au invitat in casele lor. Pisicile au fost animale de companie perfecte: jucause, afectuoase, inteligente, abile si utile agricultorilor care, practic, au sustinut viata in Egipt.

Egiptenii antici, in consemnarile lor, nu au facut diferenta intre pisicile salbatice si cele domesticite, intre pisici si felinele mari si cercetatorii au unele dificultati in a emite teorii precise in legatura cu aceste zeitati-feline. Toate pisicile au fost consemnate cu numele de “Miu” (sau “Miut”), adesea tradus ca “el/ea care miauna” – originea cuvantului nu e foarte clara dar se presupune ca provine din onomatopeicul “miau”, sunetul pe care-l face pisica. Nu se obisnuia ca pisicilor sa li se acorde un nume – li se spunea simplu “miu” sau “miut” (pisica de sex feminin) – dar au existat si exceptii: pisica Nedjem (scumpo) si pisica lui Thutmosis, Tai Miuwette (micul miorlaitor).

Asocierea pisicilor cu zeitatile

Vechii egipteni nu se inchinau la animale, ci asociau un animal unei anumite divinitati, considerand ca respectivul zeu avea atribute, calitati care se regaseau in acel animal si cine facea rau animalului facea rau zeului al carui spirit era materialziat in acel animal.

Cea mai veche zeitate felina despre care s-au gasit dovezi a fost Mafdet si a fost descrisa in Textele Piramidelor cum ucide un sarpe. O reprezentare a zeitei, descoperita pe un vas de piatra dintr-un mormant din Abydos (cca. 2800 i.e.n.), o arata ca pe o pisica mare, probabil un ghepard sau un leopard.

Mafdet apare ca o zeitate feminina in timpul primei dinastii (intre 3400-3000 i.e.n.), ca zeita felina avea atributii in protejarea impotriva muscaturilor veninoase, in special cele de sarpe si scorpion (poate pentru ca pisica vana serpi si scorpioni). Uneori era reprezentata ca felina feroce, dar cel mai adesea ca o femeie cu cap de leu, ghepard sau pisica domestica (uneori era reprezentata si ca o pisica avand cap de femeie) si pentru ca pisica putea proteja impotriva micilor monstri care faceau nesigure casele egiptene Mafdet a devenit protectoarea caminelor si a Regatului.

Pisicile au fost asociate si zeitei Isis, considerata “mare mama”.

Cea mai cunoscuta zeita-pisica era Bastet (Bast, Pasch, Ubasti), dar zeitati precum Neith (zeita razboiului, intre altele) lua infatisare de pisica uneori si, de asemenea, pisica era simbolul sacrul al Mut, zeita mama a Tebei. Principalul centru de cult al zeitei Bastet a fost in Egiptul de Jos, in orasul Bubastis, inlocuind-o pe Mafdet ca protectoare a Egiptului de Jos, a faraonului si a soarelui Ra.

Mafdet si Bastet si-ar putea avea originea in legenda pisicii divine numita Mau / Muit care a aparat de sarpele Apophis unul dintre copacii divini Persea, in Annu, salvand astfel zeul soare. Pisica a prins sarpele si i-a retezat capul. Mafdet si Bastet sunt adesea schimbate cand este vorba despre felina care a salvat copacul de sarpe.

Pe la inceputul mileniului III, Bastet a fost asociata cu toate pisicile si fiecare felina a fost considerata o reprezentare fizica a spiritului ei. Dar zeitatile – sau vointa faraonului – erau schimbatoare. La momentul in care Egiptul de Sus si Egiptul de Jos au fost unificate (pe la cca. 3000 i.e.n.), Bastet a fost inlocuita cu zeita Sekhmet, o zeitate mult mai apriga decat Bastet, desi asemanatoare, dar cu cap de leoaica. Cu aceasta schimbare, in miturile egiptene au aparut doua zeitati: Bastet, ocrotitoarea pisicilor domestice si Sekhmet, ocrotitoarea leilor. Avand chipul faraonului, Sfinxul era asociat cu zeita-leu Sekhmet, dar si cu zeii Ra si Amon.

Egiptenii au iubit-o atat de mult pe Bastet incat aceasta a devenit protectoarea caminului, a femeilor si copiilor, a pisicilor si veghea asupra familiei; a fost zeita rasaritului (zeitate solara), a cantecului si dansului dar si a fertilitatii si protectoare a nasterilor.

Bastet a fost identificata, uneori, cu Ochiul lui Ra, considerandu-se ca ea priveste cu inversunare dusmanii Egiptului si apara statul de invazii.

Pisicile au fost dintodeauna venerate si asociate cu unele dintre zeitatile cele mai puternice, dar cand in orasul Bubastis (Per-Bast) si-a stabilit resedinta faraonul Shoshenq I (Dinastia a 22-a, libiana sau bubasta, intre anii 947-720 i.e.n.) zeita Bastet a devenit una dintre cele mai puternice zeitati si pisicile au devenit cu atat mai importante.

Herodot a vizitat Bubastis in anul 450 i.e.n. si a consemnat ca templul zeitei Bastet “nu era la fel de mare ca cele din alte orase si, probail, nici la fel de scump, dar niciun alt templu din Egipt nu a oferit o placere mai mare pentru ochi”. El a confirmat si festivalul anual care avea loc in cel mai popular oras din Egipt si unde se adunau pelerini de pe intreg teritoriul Egiptului pentru a sarbatori prin dansuri, cantece si bautura si sa roage zeita sa fie de partea lor in lunile ce vor urma.

Festivalul in cinstea zeitei Bastet era unul dintre cele mai mari si mai cu entuziasm sarbatorit din intregul Egipt. In templul de aici preotii intretineau pisici mari si langa Bubastis a fost descoperit un cimitir mare cu pisici mumificate.

Festivalul era atat faimos incat si Ezechiel l-a consemnat in Cartea sa: Tinerii din On (Heliopolis) si din Pi-Beset (Bubastis) vor cadea ucisi de sabie, si cetatile acestea se vor duce in robie. (30:17). Bubastis a fost distrus de persi in anul 350 i.e.n. si cultul zeitei Bastet a fost interzis prin decret imperial in anul 390 i.e.n., iar importanta pisicii s-a diminuat – pisica nu mai era considerata divina sau incarnarea unui zeu.

Creaturile gratioase care acum dorm pe pernele noastre au fost companioni salvatori pentru oamenii din Egiptul antic. I-au salvat de foamete si de boli. Intr-o lume in care casele erau pline cu vietati mici si periculoase, ascunse pe la colturi sau in vase de lut, pline cu soareci si sobolani care devorau granele depozitate, pisica s-a dovedit salvarea impotriva tuturor acestor vietati daunatoare. Nu e deloc de mirare ca egiptenii au ajuns sa li se inchine.

Surse: Pisica in Egiptul antic (1993), de Jaromir Malek, Egiptul Antic (1997), David Silverman, nationalgeographic.com; wikipedia.org (pisicile in Egiptul antic, Bastet); Herodot (Cartea a II-a, Euterpe); Diodor din Sicilia, Biblioteca istorica s.a.

Nota. Nu sunt specialist in egiptologie, ci doar pasionat; am incercat sa rezum din putinele surse la care am avut acces (din vasta bibliografie care exista despre pisicile Egiptului antic); denumirile si numele pot aparea diferit, in functie de autori si la fel se poate intampla in cazul unor date istorice.

Vezi si:

Pisica in Egiptul antic (1) - Domesticirea
Statutul pisicii in Egiptul antic (3)
Pisica in Egiptul de azi (4)

Pisica in Egiptul antic (1)

Anticii egipteni respectau toate animalele care imparteau lumea cu ei si multe au fost asociate unor zeitati sau unor caracteristici umane pozitive, dar pare ca niciun animal nu s-a bucurat de o mai mare stima ca pisica. Pisica a fost strans asociata cu mai multe zeitati si, intr-o perioada, pisicile au fost considerate chiar semi-zei (desi nu toti egiptologii sunt de acord).

Egiptenii nu venerau animalele in sine – cum cred multi – ci spiritul zeului care se materializa in aceste animale (a face rau unui animal insemna a face rau zeului).

Pisica – sunt de parere unii cercetatori – a avut un statut cu totul special poate si pentru ca nu era doar simpatica si jucausa, ci si foarte utila intr-o societate agrara cum era cea egipteana, iar pisica era animalul care ucidea multi daunatori ai recoltelor sau proviziilor din magazii: soareci, sobolani, serpi s.a.

Au existat doua specii de pisici caracteristice Egiptului antic: pisica de jungla (Felis Chaus) si pisica salbatica africana (Felis silvestris lybica), aceasta din urma avand un temperament mai bland si fiind mai usor domesticita decat ruda sa salbatica. Intr-un final, cele doua specii se pare ca s-au combinat si au creat o noua specie: pisica egipteana, Mau.

Domesticirea pisicii

sursa: Egyptouring

Nu se stie sigur cand si cum a fost domesticita pisica, dar cele mai multe surse vorbesc despre egiptenii care au domesticit aceasta felina.

Cand egiptenii au observat ca aceasta felina salbatica devoreaza daunatorii granelor au inceput – se zice - sa lase prin magazii capete de peşte si alte alimente despre care si-au dat seama ca placeau pisicilor, scopul fiind acela de a le atrage si de a le tine cat mai mult in preajma. Gasind hrana din belsug, pisicile s-au apropiat de asezarile umane si, astfel, au scapat si de pradatorii mai mari care le pandeau in salbaticie. Curand, s-au acomodat in casele oamenilor si aici isi cresteau puii in siguranta.

Pe masura ce a trecut timpul s-a schimbat si obiceiul lor de hrana dar si aspectul fizic: trupurile au devenit mai mici si mai putin muschiuloase (din cauza hranei si a activitatii), creierul a devenit mai mic (pentru ca s-au redus instinctele de supravietuire). Schimbari au avut loc si in modul de a se reproduce si au dezvoltat toleranta pentru om.

Pisicile nu erau iubite si respectate doar pentru ca erau simpatice, ci si pentru ca erau extrem de inteligente si abile. Egiptenii au si vanat alaturi de pisici, nu doar se bucurau de compania lor, ceea ce este un fapt uimitor in cazul acestor feline cunoscute pentru individualism si incapatanare.

Intre altele, egiptenii antici credeau ca de le apare o pisica in vis recolta va fi bogata. Si mai credeau ca pisicile sunt creaturi magice, capabile sa aduca noroc celor care le adapostesc.

Pisicile erau adorate si pentru calitatile lor misterioase. Exista un mit care spune cum egiptenii au castigat o lupta datorita pisicilor. Luptau cu o armata straina si in momentul atacului au eliberat mii de pisici. Vazand atacul acestor creaturi terifiante armata straina s-a retras panicata.

Pisicile nu au fost apreciate numai pentru abilitatile de vanator, ci si ca animale de companie mult iubite, cum era si pisica printului Thutmosis (fiul lui Amenhotep al II-lea si fratele mai mare al lui Amenhotep IV, care si-a luat numele de Akhenaten si a fost intemeietorul primei religii monoteiste) - pe sarcofagul lui Thutmosis este reprezentata si pisica.

Stramosul pisicilor de azi este pisica egipteana, sunt de acord majoritatea cercetatorilor, existand si dovezi in acest sens, desi sunt si unii care afirma ca pisica a fost introdusa in Egipt din Persia, in anul 2000 i.e.n. sau din Nubia, in timpul Regatului Nou, dar acest fapt e putin probabil deoarece exista dovezi semnificative ca pisica exista in Egipt cu mult inainte de aceasta data. Arheologii au descoperit in  Mostagedda (aproape de Asyut) intr-o movila datata in urma cu aproximativ 6000 de ani, un om ingropat alaturi de pisica lui - despre pisica se stie ca a fost domesticita mai tarziu dar s-a tras concluzia ca acea pisica a fost importanta pentru decedat.

In general, se considera ca pisicile au fost domesticite in Egipt in jurul anului 2000 i.e.n. Cainii fusesera domesticiti cu mai mult de 1000 de ani inainte.

Surse: Pisica in Egiptul antic (1993), de Jaromir Malek, Egiptul Antic (1997), David Silverman, nationalgeographic.com; wikipedia.org (pisicile in Egiptul antic, Bastet); Herodot (Cartea a II-a, Euterpe); Diodor din Sicilia, Biblioteca istorica s.a.
Nota. Nu sunt egiptolog, ci doar pasionata; am incercat sa rezum din putinele surse la care am avut acces (din vasta bibliografie care exista despre pisicile Egiptului antic); denumirile si numele pot aparea diferit, in functie de autori, si la fel se poate intampla in cazul unor date istorice.
Vezi si:
Egiptul antic: pisica venerata (2) - asocierea cu zeii
Statutul pisicii in Egiptul antic (3)
Pisica in Egiptul de azi (4)

Miercurea fara cuvinte! Contemporan

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (35) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

HAPPY WW!

sursa foto: https://www.facebook.com/anonymousforjustice/photos/a.273927042756537.1073741828.273925916089983/526065860875986/?type=1&theater (in febr 2021 pag nu e disponibila)

Pe marginea vietii

Emile Durkheim (15.04.1858-15.11.1917), filozof si sociolog francez, spunea ca sinuciderea este orice caz de moarte rezultat direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit de victima insasi si despre care aceasta stie ce rezultat va produce. (Sinuciderea, 1897)

"captura" YouTube

Sunt multi oameni care se gandesc la sinucidere si dintre acestia multi trec la fapte. Mai sunt si dintre aceia care ameninta pe cei apropiati ca se sinucid, dar rar o fac sau, cand o fac, au grija sa o faca astfel incat sa fie gasiti in timp util si salvati.

Nu am de gand sa analizez motivele de sinucidere dar tocmai am citit despre un barbat din Sibiu dat disparut in 9 ianuarie a.c. Barbatul a plecat de acasa dupa o cearta cu sotia. Plecand, a amenintat ca se sinucide… Sotia afirma ca el facea des astfel de scene, plecand suparat si anuntand ca se sinucide, dar de fiecare data revenea dupa cateva ore. De data aceasta n-a revenit si sotia i-a anuntat disparitia. L-au cautat politistii, ajutati de jandarmi si de oamenii din zona, dar nu l-au gasit. In data de 16 ianuarie a fost gasit mort, sub zapada, langa o ferma agricola. Se poate spune ca de data aceasta si-a indeplinit dorinta. Poate ca n-a vrut, dar cine stie ce s-a intamplat – nu am gasit amanunte despre caz.

Faptul amintit mai sus m-a dus cu gandul la un alt barbat care, cu multi ani in urma, isi ameninta sotia ca se sinucide. De data aceasta este vorba despre un caz in care pe sotie am cunoscut-o. Ea se plangea mereu ca sotul e foarte gelos, bea prea mult si isi dorea sa-l paraseasca, dar de cate ori pleca, hotarata sa divorteze, el incepea sa planga si sa ameninte cu sinuciderea, se zgaria cu un cutit la incheieturi sau ii arata un streang pe care il avea pregatit pentru a-si pune capat zilelor. De fiecare data ea se razgandea si ramanea, dar liniste nu avea prea multe zile. De cateva ori l-a gasit in casa ori dupa ce a inghitit un pumn de pastile – si l-a dus la spital in timp util – ori cu streangul de gat si, din nou, l-a salvat…

Ulciorul nu merge de multe ori la apa. Intr-o zi, femeia si-a gasit sotul spanzurat, in bucatarie. Seara se certasera pentru ca ea depasise ora la care ajungea, de regula, acasa de la munca si el a amenintat ca se va sinucide pentru ca nu poate trai fara ea. Dimineata, femeia a plecat la munca si s-a straduit sa nu intarzie prea mult la intoarcere. La intrarea in scara blocului s-a intalnit cu o vecina si au schimbat cateva vorbe. Cand a ajuns in casa… sotul spanzurat…

Unul dintre politistii sositi la locul necazului, ascultand istorisirea femeii - cum ajungea mereu la timp incat sa il salveze – bazandu-se si pe faptul ca trupul era cald, i-a spus ca, probabil, de data aceasta el a vazut-o ca vine, si a calculat gresit timpul in care va ajunge in casa pentru a-l salva din nou.

A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi (Albert Camus).

&

A sasea porunca: sa nu ucizi 

Pe cont propriu

Scriitorii mari cu adevarat fauresc o lume si fiinte, asemenea lui Dumnezeu  (nu mai stiu la cine am citit-o)

Cu ani in urma, eram acasa la o colega de serviciu si am vazut cartea “Stramosii”. Am rasfoit-o si am rugat-o sa mi-o imprumute, sa o citesc. Mi-a spus simplu: Ia-o tu, ca eu nu citesc; nu stiu cum a ajuns aici. La intrebarea “de ce nu citesti?” a raspuns la fel de simplu: La ce-mi ajuta? O fi avut dreptate…

Am cunoscut un batranel (am cunoscut mai multi aflati in situatii asemanatoare) care avea nevoie de bani (in plus) pentru operatia sotiei… A vandut, cred, vreo 500 de carti, la pret de anticariat… Se vedea ca sufera facand aceasta, dar nu avea de ales in acel moment… Operatia sotiei a reusit… Se poate spune ca (si) cartile au contribuit la salvarea unei vieti… Au, deci, si valoare materiala si ar putea fi considerate o… investitie…

Vrei sa intelegi majoritatea românilor (de fapt, cred ca pot scrie majoritatea oamenilor pentru ca tembelonovelele sunt in voga in cam toata lumea)? E suficient sa-ti tii firea si sa ai rabdare sa urmaresti un singur episod dintr-o tembelonovela si… nu le mai pretinzi nimic, pentru ca fiecaruia trebuie sa-i cerem numai cat poate oferi…

Cand deschizi televizorul si vezi ce urmaresc majoritatea oamenilor e alt motiv de nemirare pentru ceea ce sunt, pot si fac cei mai multi oameni si stii ca nu poti avea vreo pretentie de la ei - esti pe cont propriu!

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

Mi s-a limpezit privirea

Atunci când sunt foarte obosită şi trebuie să citesc ceva scris cu litere foarte mici folosesc ochelari, dar pentru a citi ce se afişează pe monitor n-am (avut) nevoie de ochelari, până de curând… Totul era din ce în ce mai în ceaţă. M-am gândit că am atins ceva butoane şi am dereglat imaginea. Pentru că aveam şi o problemă cu Y! mail – cum se făcea, cum nu se făcea dar unele mesaje pe care voiam să le transmit ajungeau în “căsuţa” mea de mail (adică, îmi trimiteam singură mesaje în care-mi povesteam… ce-am mai făcut – asta când nu se bloca, şi nici mie nu-mi mai puteam trimite mesaje) – am rugat un puştan să vină pe la noi, când are timp. A avut timp sâmbătă. S-a uitat, a butonat, dar n-a găsit vreo problemă cu Y! Mi-a explicat că ar putea fi ceva legat de server… N-am înţeles mai nimic şi l-am rugat să-mi spună pe româneşte. S-a străduit, dar cred că vedea pe faţa mea că tot nu pricep mare lucru, dar n-am insistat - am dat din cap că am priceput exact ca cei care nu pricep nimic şi nu recunosc - iar el n-a insistat cu explicaţiile.

L-am rugat apoi să vadă de monitor, dacă n-am dereglat setările, pentru că se vedea scrisul cam tulbure şi voiam să ştiu exact dacă pâcla e pe ochii mei - cum aveam senzaţia - sau e din cauza monitorului (eram convinsă că ochii sunt excesiv de obosiţi şi deja mă gândeam cum o rezolv). M-a privit cu o umbră de zâmbet – mi s-a părut. Şi-mi zice, cu jumătate de gură:

- Trebuie curăţat…

- Îl şterg de praf în fiecare zi – îl informez, mândră.

- O!

Zâmbeşte larg, închide monitorul şi scoate din tăşcuţa lui un tub; fâs-fâs pe monitor, şterge apoi cu o bucată de (părea) flanel, deschide monitorul şi privesc rezultatul.

- Cristal! Mi s-a limpezit privirea! exclam când văd cârpa albă devenită maro închis, spre negru pe alocuri.

Când le spun oamenilor că, uneori, sunt tonto rău ei nu prea mă cred – au impresia că sunt fals modestă… dar nu trece mult şi fiecare se convinge că rostisem adevărul: uneori sunt tonto cu diplomă, şi ceva specializări deosebite!

E bine că sunt un tonto cu privire limpede! Nu de vultur, dar limpede.

Bună dimineaţa soare! Guguştiuc, eu sunt turc!

Guguştiuc, eu sunt turc! E o replica a lui Sebastian Papaiani in fimul Un surâs in plină vară.

Am gasit poza cu gugustiucul, mi-am amintit replica – am aflat care-i este originea – si am trecut pe aici sa salut soarele.

 

sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Guguştiucul e diferit de turturea si e originar din Asia Mica, unde a fost observat prin anul 1838. Prin anii 1930 putea fi intalnit numai prin Turcia, Siria, Irak, nordul Greciei si sudul Bulgariei, de unde a ajuns mai apoi in Iugoslavia, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Romania si in unele regiuni din Germania, iar in anii 1970 ajunge in toata Europa de Vest, Insulele Britanice, Scandinavia, Bahamas (de aici ajunge in Florida si se raspandeste in America de Nord).

Penajul e cenusiu-brun pe spate si pe pantece, iar la gat are o dunga neagra.
Face parte din familia porumbeilor, insa obiceiurile sunt altele; perechile de gugustiuci isi apara teritoriile, porumbeii nu; gugustiucii cuibaresc in copaci (dar sunt si familii de gugustiuci care si-au cladit cuib si prin balcoane), porumbeii prefera constructiile (pana sa inchidem balconul am avut intr-o parte a balconului o familie de porumbei si in cealalta parte un cuib de randunele – multi ani au avut acolo pui). Acum, porumbeii bat in geamul de la bucatarie, gugustiucii in cel de la balcon, pentru hrana zilnica (randunelele nu mai vin de ani).

Gugustiucul (alta pasare care-si canta numele) mai e numit porumbel salbatic, porumbel turcesc, turturica-gugustiuc si, in jargon, sobolan zburator (deoarece scormoneste prin gunoaie si are culoare asemanatoare – desi n-am vazut gugustiuci prin gunoaie, si gunoaie sunt destule). 

Cuibareste in localitati sau in imediata apropiere a acestora pentru a fi la adapost de pasarile rapitoare de oua: stancuta, cotofana, gaita, cioara griva (de care, se pare, tot nu scapa pentru ca omul le distruge habitatul si mai toate ajung in localitati – inclusiv cucuvelele si bufnitele)

Sunt pasari inteligente si cu rezistenta crescuta la boli. Desi inteligente, oamenilor naivi li se mai da si epitetul de “gugustiuci”.

Un filmulet cu o familie de gugustiuci

https://www.youtube.com/watch?v=0IHU1kXgVo4

Gugustiuc, eu sunt turc, si acum ma duc, sa n-o-ncurc!

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Clubul cinefililor: Gone Girl

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Filmul l-am vazut in urma unei recomandari insistente si greu m-am lasat convinsa, acum cateva luni, sa-l vad – Ben Affleck nu se numara printre favoritii mei si nu ma inghesui sa vad filmele in care apare, desi am vazut cateva – Armageddon (1998), in care apareau actori care-mi plac; Argo (2012), a carui tema e criza ostaticilor din Iran in 1979 si unde e si regizor (in 2013 a primit Oscarul pentru cel mai bun film) si inca vreo doua, care nu mi-au spus nimic.

sursa 

Gone Girl (2014), in regia lui David Fincher, este despre un cuplu perfect, despre doi oameni care se iubesc si carora nu le lipseste nimic. La aniversarea celui de-al 5-lea an de casatorie sotia, Amy (interpretata de Rosamund Pike), dispare. Sotul, Nick Dunn (Ben Affleck), ajunge sa fie banuit pentru aceasta disparitie. Ancheta politistilor scoate la iveala unele trasaturi ale caracterului sau si care nu-i sunt deloc favorabile intr-o asemenea situatie. Intamplarile se desfasoara tare incurcat si Nick Dunn ajunge sa fie inchis pentru omor, desi sustine ca isi iubea sotia, si lucrurile iau o intorsatura neasteptata si totul mi se parea o zapaceala..

Si urmaream filmul, si ma plictisea pentru ca actiunea era moarta si totul mi se parea incredibil, si-mi ziceam: Cat de prost trebuie sa fii sa nu-ti dai seama de aia sau de cealalta? Cat de prost trebuie sa fie cineva sa se lase dus de nas astfel, sa nu gaseasca o iesire? Cat de prost este scenariul!

Pana la un punct a fost credibil, desi politistii nu voiau sa creada ceea ce auzeau, nu puteau sa creada, atat de stranie era povestea femeii…

Apoi, marti, urmaresc un documentar depre cazul a doi tineri din California: Denise Huskins ai Aaron Quinn. La inceputul acestui an, in martie, Denise Huskins e rapita din propria casa, din pat, de langa iubitul ei… A doua zi a fost eliberata in cartierul unde locuieste tatal ei, la vreo 200 km distanta de unde a fost rapita. S-a speculat ca s-a inspirat din filmul Gone Girl pentru a atrage atentia.

Filmul Gone Girl depaseste limita credibilitatii, din punctul meu de vedere, si de aceea m-a plictisit, dar, ulterior, vazand documentarul, am realizat ca nu a fost chiar prost si ca ceea ce mi se pare mie incredibil nu inseamna ca nu se poate intampla – chiar daca se intampla pentru ca un zapacit imita ce vede in filme. Aceasta nu inseamna ca filmul nu mi s-a parut exagerat, conjuncturile fiind cam fortate, multe intrebari nefiind puse, desi un anchetator iscusit nu are cum sa nu le adreseze daca vrea sa afle adevarul.

Filmul a depasit incasarile unui alt succes al regizorului David Fincher, The Curious Case of Benjamin Button (2008).

In Jocul Blogurilor

Suzana a invitat-o pe Zina si ea m-a invitat pe mine.

Multumesc pentru aprecieri, Zina. Raspund intrebarilor cu placere.

1. Ce crezi ca apreciaza la tine prietenii apropiati?

Nu-mi pot face o idee, asa ca le multumesc pentru prietenia lor, independent de aprecieri.

2. Care este cel mai important subiect gasit pe internet pentru propria viata?

“Subiect” e impropriu spus: comunitatea bloggerilor, ceva foaaaarte interesant. :)

3. Cat de bine crezi ca te cunosti?

Foarte bine! Stiu cand m-am nascut, unde stau, care mi-e numele. Altfel… mai am de inteles motivele / cauzele unor reactii si multe-multe altele.

4. Ce anume te face sa zambesti?

Chiar si aceasta intrebare!

5. Care este ultima idee utila despre care ai citit si pe care ai incercat sa o aplici?

Hahaha! Asta-i buna! Zilele trecute am citit ca de pui otet pe tocator nu mai plangi cand tai ceapa! Imediat am dat fuga sa probez: nu mi-au dat lacrimile (dar, poate, nu era o ceapa răutăcioasă).

6. Iti faci planuri pe termen scurt / mediu / lung?

Ce-i aia plan? Singurul plan care-mi reuseste este “acum fac asta” – programand pentru ora 15, de exemplu, stiu ca nu se va realiza planul meu, din cine stie ce motiv… La planuri pe termen mediu si lung n-are rost sa ma gandesc, pentru ca nu am idee ce va fi peste o zi, un an, 5 ani sau ce voi dori atunci / până atunci. Daca plan inseamna “maine merg in vizita” se cheama ca-mi fac planuri, dar nu prea-mi ies. Un motto potrivit pentru mine si planurile mele ar fi: azi am facut tot ce mi-am propus: nimic (din tot ce mi-am propus).

.

7. Ce este mai important: ce faci sau cat castigi?

Cat castig este foarte-foarte important, dar ce fac e de o suta de ori mai important decat foarte-foarte important.

8. Cat de des te critici?

Prea des.

9. Ce muzica iti place?

Rock, in special baladele rock.

10. Care este scriitorul preferat?

Prea sigura nu-s, pentru ca imi plac destui, dar ma gandesc la Mircea Eliade – datorita scrierilor lui mi s-au deschis o mie de usi; am intrat doar pe cateva; la cele mai multe am stat doar in prag.

11. Daca te-ai putea teleporta, te-ai duce in trecut sau in viitor?

Trecutul e prezent, prezentul e viitor; doar clipa in care suntem ne apartine. As ramane in prezent, desi mi-ar placea sa arunc o privire in trecut, ca observator al vietii celor care sunt in prezentul meu.

***

Dintre cei care ati citit intrebarile, daca v-au placut, daca va tenteaza, va rog sa le preluati pentru ca leapsa sa mearga mai departe.

Politistii si persoanele disparute

Cine citeste Manualul de bune practici in cazul disparitiei unui copil, manual editat de Ministerul Afacerilor Interne (2007 – poate e si vreunul mai recent; nu stiu) isi da seama ca unor politisti le lipseste bunul simt sau – mai rau! – empatia. A nu se confunda lipsa empatiei cu “sangele rece” pe care trebuie sa-l aiba, in general, politistii. Posibil ca siteul Centrului Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual (CRCDES, la care se face referire in manual) sa fi fost inlocuit cu Asociatia “Centrul Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual”- FOCUS (nu stiu, dar a vazut cineva afise cu imaginea copiilor care au fost dati disparuti in ultimul timp?)

Politistii au proceduri concrete in cazul disparitiei unei persoane – fie ca e vorba despre un minor, fie ca este vorba despre un adult. Atunci cand o persoana dispare politistii cu drag de oameni si respect pentru profesie stiu exact ce trebuie sa faca.

In statele in care politistii isi onoreaza uniforma, in cazul raportarii unei disparitii – fie telefonic, fie direct – agentul se deplaseaza la domiciliul celui disparut pentru a identifica felul disparitiei, pentru a prezerva spatiul de cercetat, pentru a cerceta locul, in cautarea unor indicii care sa il orienteze intr-o anumita directie.

Atunci cand este vorba despre un minor (sub varsta de 18 ani) cercetarea, in vederea stabilirii procedurii de cautare, incepe de indata.

In cazul unui adult, in functie de persoana disparuta, de modul de viata etc., ar putea exista o perioada de asteptare; nu exista aceasta perioada de asteptare in cazul persoanelor care sufera de diverse afectiuni.

Disparitiile, in cazul copiilor sunt de mai multe feluri: copil ratacit, rapit, luat de unul dintre parinti, fugit de acasa etc. – politistul trebuie sa stabileasca despre ce este vorba pentru a castiga timp. La fel, in cazul disparitiei unui adult, trebuie stabilita “forma disparitiei”, in functie de anumite criterii.

Fiecare disparitie este unica si trebuie tratata ca atare.

Persoana care raporteaza o disparitie trebuie sa completeze un formular in care sunt trecute toate datele de identificare, numele rudelor, ale prietenilor, locurile prin care persoana obisnuieste sa isi petreaca timpul si alte chestiuni de gen, trebuie sa ofere cateva poze recente ale persoanei disparute s.a..

Procedura de cautare este diferita, in functie de varsta persoanei, de modul de viata al acesteia. Una este procedura pentru cautarea unui copil in varsta de doi ani, de exemplu, alta in cazul unui adolescent, alta in cazul unui adult bolnav, alta in cazul unui adult presupus sanatos.

Toate cele de mai sus – si multe altele – sunt scrise in manualul de bune practici amintit – mai trebuie numai sa-l citeasca cei cu atributii in materie si sa isi indeplineasca aceste atributii exact asa cum scrie in Manual. Daca manualul exista si politatii ridica din umeri cand li se semnaleaza o disparitie ar face bine sa-si gaseasca un alt loc de munca, unde sa stie ce au de facut si sa elibereze locul pentru oameni care pun suflet in ceea ce ar avea de facut ca politisti.

Scrie in manual:

Sefii de unitati vor fi constienti ca trebuie sa selecteze politistii care garanteaza in mod clar o abordare diferita a fenomenului, care pun laolaltă motivare, cunostinte, eficientă si o atitudine umana. Astazi, acest proces de selectie se numeste „managementul resurselor umane”.

Dar cum sa faca asta un sef de unitate cand politistul care e sesizat cu privire la disparitia unui minor in varsta de pâna la 18 ani isi muta doar fundul de pe un scaun ergonomic pe alt scaun ergonomic?

Ceea ce mi se pare ciudat este ca s-a simtit nevoia sa sespecifice: atitudine umana, fapt care ma cam ingrozeste - poate insemna ca printre politai sunt si inumani – de altfel, s-a dovedit in unele cazuri (si nu ma refer la mita, ci la violuri, la asocierea unora cu traficantii de persoane etc.)

Desigur, nu exista padure fara uscaturi, dar cand cetatenii incep sa simta ca toata padurea e uscata si ceva verde devine exceptia atunci ce ar trebui sa se intample? Oare nu politistii cu respect pentru profesie ar trebui sa curete padurea? Atunci cand loialitatea pentru colegi, pentru institutie e prost inteleasa totul se cam duce… in valea umbrei mortii.

Nu sunt cu nasul pe sus

sursa 

Cititorilor mei:

Vreau sa stiti ca nu sunt cu nasul pe sus de cand am publicat cartea, asa cum imi reproseaza unii dintre cei pe care ii intalnesc zilnic. Faptul ca nu mai stau la discutie cu oricine care ma opreste-n drum nu este pentru ca desconsider pe cineva si consider ca este sub nivelul meu intelectual, ci pentru ca m-am maturizat, am inceput sa intuiesc persoanele, stiu acum ce este important in viata si ce nu si am multe de facut, nu sa discut despre complezenta. Stiu ca de la orice om avem ceva de invatat si asta fac si eu: invat si observ.

Nu consider pe nimeni inferior, dar ce sa discut cu cineva care nu mi-a citit cartea?! Sunt multi oameni care nu ma inteleg si ma injura chiar si aici, pe blog, in casuta mea virtuala. Vreau sa stiti, cei care ma injurati, ca nu eu citesc aceste mesaje ale voastre, ci intai le citeste asistenta si nu-mi spune ca ma injurati si ma criticati si sterge mesajele care ma jignesc, deci ma injurati degeaba.

Indiferenţă sau incompetenţă?

Atunci cand o persoana dispare, daca a depasit varsta majoratului, in princial, si nu e cunoscuta ca avand probleme de sanatate, exceptand familia, rudele, prietenii, eventual vecinii, nu se deranjeaza autoritatile sa o caute, mergand pe ideea ca i s-a urât acasa si si-a luat lumea in cap.Totusi, poate ca s-a saturat si s-a sinucis – ar trebui gasit trupul, cat mai curand. Poate ca persoana a fost sechestrata, poate ca a fost ucisa, poate ca a suferit un accident. Oricum ar fi, persoana trebuie cautata.

Pe de alta parte, e adevarat: un adult are dreptul sa dispara fara urma. Dar un minor? Minor este acea persoana care nu a implinit varsta de 18 ani, conform legislatiei românesti. Art. 112 al 2) din codul muncii prevede: in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Alexandra figura ca fiind angajata doua ore, dar lucra de la ora 9 la ora 21! Si atunci, cum de a plecat abia aproape de miezul noptii? Putin pret pun si angajatorii pe viata, sanatatea, siguranta angajatilor si niciun inspector de munca nu se deranjeaza sa faca unele verificari inopinat (ei au program de lucru pana la ora 16, nu au cum sa-i descopere pe cei care-i retin pe oameni la munca si noaptea, desi nu figureaza ca au si “ore de noapte”).

As putea scrie despre mai multi minori disparuti, dar ma refer la un caz recent.

Alexandra Goghez, in varsta de 17 ani, eleva la un liceu din Craiova, in vacanta de vara ospatarita la o teresa din localitate, a fost vazut ultima data in 28 iulie a.c., pe la ora 23:50, cand a terminat tura.

In data de 31 iulie parintii i-au anuntat disparitia la Politie. Au spus si unde (un parc cu o suprafata de 96 ha), si cand a fost vazuta ultima data fiica lor. S-au deplasat politisitii acolo, sa cerceteze? Nu. Au cautat-o ei, cumva? Nu. Nici macar un comunicat nu au dat catre presa locala… Nimic. De ce sa o caute?! Avea 17 ani si, cine stie, s-a hotarat sa dispara brusc, urmandu-si inima.

Ce au facut politistii? Au luat nota si atat, gandind, probabil, ca purtatorul de cuvant pe care l-am amintit acum cateva zile.

Unii politisti (si nu numai) ar putea spune: de ce n-au cautat-o parintii?! Poate au cautat-o pe unde credeau ei ca ar putea fi; poate ca au cautat-o chiar si in parc, dar sunt oameni disperati care nu stiu cum se efectueaza o cautare…

Dupa 18 zile a gasit-o, intamplator, un localnic, la cateva sute de metri de locul unde lucra. Daca politaii ar fi cautat-o ar fi gasit-o inainte ca trupul sa intre in descompunere (temperaturile au fost foarte mari), inainte de a fi mutilat de cainii maidanezi si s-ar fi putut stabili usor cauza morti: omor, sinucidere, accident. Dupa 18 zile dispar si eventuale indicii care ar putea conduce catre un eventual agresor..

Criminalistii, din cauza colegilor care nu s-au deranjat sa caute copila, au acum mai mult de lucru, cu sanse destul de mici de a intelege ce s-a intamplat cu fata.

Fapt divers:

Din codul de etica si deontologie al politistului am ales cateva dintre principiile care ar trebui sa guverneze conduita profesionala (art. 6) […]:

e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu; […]

Miercurea fara cuvinte! Spre apus!

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (34) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

HAPPY WW!

sursa foto: "captura" YouTube

La comun. Asociatia de proprietari.

Pentru ca au rezolvat toate chestiunile stringente, legiuitorii s-au gandit sa-si mai bata putin joc de cetateni si cei de la Ministerul Dezcoltarii Regionale si Administratiei Publice au dezvoltat un proiect de lege care sa inlocuiasca actuala lege privind asociatiile de locatari / proprietari / mixte – de ce-or face aceasta distinctie daca e o singura lege si daca tuturor celor care locuiesc intr-un imobil de locuit le zice locatari, fie ca sunt proprietari, chiriasi, tolerati sau ilegali?

Au zis ei ca s-au sfatuit cu cei de la Liga Asociatiilor, cu diversi presedinti de asociatii dar cei de la Liga ii contrazic. Abia dupa publicarea proiectului de lege pe siteul ministerului pentru dezbatere publica – cand s-au sesizat cei de la Liga – au inceput ceva discutii, dar proiectul nu mai poate fi scos de pe site si contine o multime de aberatii. Cine nu e de acord cu unele prevederi din proiectul noii legi e liber sa trimita obiectiile, propunerile celor de la minister, prin email-ul publicat pe site.

Ce contine, printre altele, acest proiect?! De exemplu:

1) Amenda intre 5.000 si 10.000 de lei celor care-si inunda vecinii. Amenda?! In contul cui? Al primariei? Al asociatiei de proprietari? Paguba e doar a celui inundat, nu a condominiului, nu a primariei, ca-i proprietate privata a cetateanului, nu a asociatiei, nu a primariei! Ce treaba are amenda cu inundatia? (art. 100 lit. f) - punerea in pericol de catre proprietari a integritatiii structurale a condominiului sau a altor proprietati individuale, precum si a bunei functionari a instalatiilor aferente acestora).

Un presedinte de asociatie viseaza ca instanta sa-l oblige pe cel care inunda des sa se mute din blocul respectiv! E mai mult decat clar ca toti acestia au mentalitati de tovarasi, avand impresia ca e vorba despre apartamentele date de la fabrica (proprietatea fabricii), cand comitetul executiv de partid lua fel si fel de hotarari pentru binele popular.

Neexecutarea de catre proprietar a lucrarilor de intretinere, reparatii sau de inlocuire a elementelor de constructii si instalatii aflate in proprietatea sa individuala, daca aceasta este de natura sa aduca prejudicii celorlalti proprietari.

Si aceasta dispozitie conduce la alt abuz:

2) Administratorul / presedintele poate intra oricand in apartamentul oricui pentru a verifica instalatii, pentru a efectua reparatii bla-bla-bla, cu notificarea prealabila: 5 zile inainte (sunt presedinti de asociatie care vor eliminarea notificarii). In caz de urgenta nu se mai notifica. Dar cum navalesti in casa omului daca el nu e acasa?! Noua lege prevede sanctiuni: amenda de la 500 la 3.000 de lei daca-ti bate administratorul la usa si nu-l lasi sa intre. Clar! Se duce naibii dispozitia din Constitutie care zice, in art. 44 al 2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Adica, am dreptul sa refuz intrarea unui politai care vrea sa perchezitioneze fara mandat si sunt amendat ca nu-i dau voie unuia caruia ii place sa se certe?! Iar amenda! In contul cui?! Cine stabileste gravitatea contraventiei si amenda?! Administratorul?! Vine politia locala?! Ah! Vor sa justifice infiintarea politiei locale si au gasit cum?!

3) Amenda inte 5.000 si 10.000 lei pentru cei care zugravesc holul, monteaza ghivece cu flori, isi inchid balconul… din proprie initiativa si pe banii lor.

In primul rand, pentru a inchide un balcon e necesara autorizatia de construire de la primarie si o primesti daca ai acordul asociatiei de proprietari. Sa inchizi un balcon inseamna sa ingreunezi, eventual, constructia, sa strici aspectul imobilului si e de inteles autorizatia – si cei de la primarie te pot amenda daca nu ai autorizatie. Dar ce treaba are asta cu asociatia de proprietari?

Asa se poate deduce din interpretarea art. 100 lit. i) modificarea aspectului proprietatii comune de catre proprietari, precum si a elementelor constructive ale condominiului fara respectarea prevederilor prezentei legi.

4) Cenzorul trebuie sa aiba studii superioare. O gaselnita bine-venita pentru toate birourile de cenzori, contabili sau persoane juridice de profil, intre altele. Un om care a fost contabil de cand a terminat un liceu economic si pana la varsta pensionarii nu e capabil sa verifice o evidenta contabila a unei asociatii de proprietari! Ii trebuie facultate pentru a sti sa verifice o contabilitate in partida simpla (si chiar dubla) dupa ce a lucrat in contabilitate intre 35-40 de ani! Dar! Un cenzor cu studii superioare nu vine pe doi lei, cum ar veni un contabil care locuieste in acel imobil sau pe aproape. Studiile superioare ale cenzorului cresc si cheltuielile locatarilor, pentru ca omu’ va avea contract de munca, nu de mandat sau de prestari servicii si nici firma nu-si trimite omu’ pe doi lei. Dar, deh, trebuie sa creasca prin orice mijloace veniturile la bugetul de stat, prin taxele pe salarii; si cum e mai simplu altfel decat pe spatele celor care deja sunt sufocati de taxe si impozite?

5) Restantierii, obligati sa-si vanda apartamentele (pentru asa ceva militeaza Liga, nu-i data in proiect!)

Pe langa faptul ca i-ar putea lasa pe restantieri in strada pentru sume deloc astronomice se mizeaza (cel putin aparent) pe necunostinta oamenilor in stufoşenia legislatiei românesti. Adica, pentru ca o executare silita sa se manifeste imobilul trebuie scos la licitatie. Daca nu se prezinta nimeni la prima licitatie pretul imobilului va scadea cu un procent anume si tot asa… Pe scurt: pretul va ajunge sa fie unul derizoriu si restantierul va lua praful de pe toba dupa ce asociatia de locatari se va indestula.

Ce nu li se mai spune oamenilor: in cazul creantelor de pana la 10.000 de lei, vanzarea bunurilor imo­bile ale debitorului (datornicului) poate fi facuta numai daca acesta nu are alte bunuri urmaribile sau, daca avand bu­nuri urmaribile, aces­tea nu pot fi valori­fi­cate. Altfel spus, inainte de a scoate apartamentul la licitatie trebuie sa urmareasca altceva: sa puna poprire pe conturi, salariu, pensie etc.. Ar trebui sa se orienteze catre un eventual teren pe care datornicul l-ar avea in proprietate, si sa-l execute silit; ar trebui sa se orienteze catre un autovehicol inainte de imobil, asupra altor bunuri care nu sunt de stricta necesitate si pot fi valorificate, s.a.m.d. De ce urmaresc ei vanzarea apartamentului? Simplu! Imi permit sa speculez pentru ca m-am nascut noaptea, dar nu noaptea trecuta, si traiesc in aceasta ţara si cunosc guvernantii. Deci: vreau un apartament in centrul capitalei, ochesc un apartament care figureaza cu datorii mari, discut cu administratorul asociatiei sau cu presedintele si aranjam de-o executare silita. Eu ma aleg cu un apartament in centru, la un pret de nimic, administratorul / presedintele se alege cu un comision iar amaratul care nu mai are dupa ce bea apa din cauza ca uzinele au fost vandute la fier vechi ajunge sa locuiasca in boscheti.

In legea actuala exista posibilitatea ca datornicii sa fie chemati in judecata dupa 90 de zile de neplata, Sa stabileasca noua lege termenul de 30 de zile, pentru ca nu se aduna o suma imensa! Nici chiar in 3 luni… Dar! De ce vor – asta-i chiar tare! – unii presedinti de asociatie ca datornicii sa fie obligati de instanta sa-si vanda apartamentele? Pentru ca-i cheama acum in judecata, oamenii platesc, apoi iar raman datori, iar ii chema in judecata si tot asa… Si nu mai vor sa faca asta.

Si mai vor ceva presedintii de asociatii: sa aiba parte de procedura de urgenta, nu sa stea cu fraierii in sala de judecata pana vine randul dosarelor lor! Pai, cum?! El e presedinte de asociatie si are chestiuni importante de facut, n-are timp de pierdut! Iar daca e caz social sa fie ajutat de primarie!

Zic ei ca n-au bani sa plateasca furnizorii diversi, dar uita sa mentioneze anumite fonduri (cum ar fi cel de rulment) care pentru asa ceva este. Ar putea veni cu alta propunere: banii adunati din eventuale penalitati sa nu mai fie strict pentru plata penalitatilor catre furnizori.

6) Regulament de conduita mai prevede proiectul (art. 22). Statutul asociatiei nu mai e util, nu! Pentru ca statutul poate fi modificat / completat printr-o procedura in instanta, regulamentul se poate face pe genunchi, asa cum se fac toate legile din acest stat, se dezbate si se adopta in adunarea generala a asociatiei de proprietari, cu acordul majoritatii proprietarilor – si iata gata scandalul, disensiunile in cadrul asociatiei, oamenii ocupati cu rahaturi cand totul se duce naibii in jurul lor. Dar asta e si ideea: cu cat e cetateanul mai prins in chestiuni care-l privesc personal, cu atat mai putin e atent la tancurile rusesti, de exemplu, sau la cianuri, gaze de şist, cine doarme in parlament etc..

Proprietarii au cateva drepturi: v.art. 27-29 (cateva alineate) si au obligatii: v. art. 30-32, cu o muuuuultime de alineate, de parca ar locui in casa data de primarie sau de fabrica, nu in proprietatea sa  privata (proprietatea privata in RO pare a deveni privat de proprietate)

Ce scrie in expunerea de motive, intre altele:

Unele prevederi ale cadrului normativ in vigoare reglementeaza limitativ problematica coproprietatii si a condominiului. Cadrul legislativ referitor la proprietatea comuna indiviza si la administrarea condominiilor este necesar a fi remodelat, deoarece in prezent acesta nu ofera suficiente solutii pentru problemele proprietarilor din condominii si noile moduri de viata si locuire, nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare si, mai ales, nu stabileste regulile si principiile care sa directioneze actiunile lor in vederea asigurarii conditiilor durabile de locuit, la standarde europene.

Comentarii:

a) cadrul legislativ actual nu ofera suficiente solutii pentru problemele proprietarilor din condominii si noile moduri de viata si locuire – si vin ei cu solutii: executarea silita, amenzi.

b) nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare – ce treaba au actorii publici cand e vorba despre proprietatea privata? Ce legatura are amenda pentru inundatie cu noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare?

c) etc.

Astia reinfiinteaza partidul comunist folosindu-se de asociatiile de proprietari si cum nu poate lipsi birocratia… se incarca oamenii cu si mai multe hartii. Adica, numai ceilalti sa fie sufocati de hartii? Interesant este ca sunt localitati in care multi locatari nu s-au constituit in asociatii de locatari sau au renuntat la ele si se descurca foarte bine, pentru ca fiecare are contract, personal, cu furnizorii de utilitati.

Acum, pe bune, cu banii prin care au sponsorizat (subventionat) timp de peste 20 de ani gigantii de termoficare ar fi montat centrale de apartament tuturor celor care locuiesc in apartament la bloc. Cu banii platiti pentru a infasura blocurile in “zapada artificiala” – raiul incendiului – ar fi reparat instalatiile de apa din blocurile vechi si foarte vechi… Desigur, daca ar fi facut asta nu ar fi avut atata  loc de intors si prea multi bani nu s-ar fi strecurat spre destinatii precise.

Proiectul de act normativ a fost publicat pe siteul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice pe data de 29 iunie 2015 si se afla in dezbatere publica. Expunerea de motive si proiectul pot fi descarcate de pe site, in format .doc, aici:

https://www.mlpda.ro/lege-infiintare-organizare-functionare-asociatii-proprietari (in febr 2021 pag nu mai poate fi gasita)

Nota: pe masura ce se dezbate proiectul de lege e posibil ca unele dintre cele scrise mai sus sa nu mai aiba sens – ceea ce ar fi de bine.