Portrete de lupi

Cred că nu există popor care sa nu aibă legende despre lupi. A fost un animal venerat de unii, urât de alții. La un moment dat în istorie, lupii ajunseseră să fie uciși nu doar prin împușcare, săgetare etc., ci și în fel de fel de moduri extrem de crude - erau „pedepsiți” pentru... faptele lor. Pentru blană, dar și de frică (poate, mai ales de frică), oamenii au ales să-i extermine. Astfel, lupul a dispărut din unele zone ale lumii, și a ajuns să fie specie protejată prin lege. Ca orice altă vietate, lupul are scopul lui în natură.

M-am născut și trăiesc în oraș de munte, înconjurat de munți și păduri - un munte fiind chiar în mijlocul orașului (Tâmpa). Era (aș zice) obligatoriu să învăț ce și cum despre animalele sălbatice pe care le-aș fi putut întâlni în eventuale drumeții și chiar prin zonele locuite de la marginea pădurilor, de la poalele munților. Am văzut lupi în realitate (de la distanță, în general; nu doar la grădina zoologică) și am văzut urși în realitate (în Poiana Brașov urșii au trecut la câțiva metri de grupul în care eram). Aici, însă, este despre lupi, despre lupi din alte state, ambasadori pentru frații lor sălbatici.

Mi-ar fi plăcut ca următoarele portrete să fie ale unor lupi din România. Urșii din rezervația de la Zărnești (Sanctuarul Libearty) pot fi urmăriți online, pe site - „live streaming”):

https://millionsoffriends.org/

În acest sanctuar trăiesc și lupi - salvați de pe la grădini zoo, dintr-o gospodărie (unde erau bătuți și trăiau între câini) sau din sălbăticie (pentru că aveau nevoie de ajutor).

Trei dintre lupii care trăiesc în rezervația organizației Wolf Conservation Center sunt Alawa, Zephyr și Nikai. I-am „cunoscut” pe FB și în fiecare marți (dar nu numai) - când accesez FB pentru poze la Miercurea fără cuvinte - rămân acolo un timp, urmăresc filmulețe cu lupi și le ascult urletele (nu urlă în fiecare filmuleț!). Pentru mine e fascinant!

Fotografiile sunt de slabă calitate pentru că nu mă pricep (de pe acest laptop) să „salvez ecranul” pentru a avea o imagine cât mai clară, așa că am... fotografiat imagini din filmulețe. Încă nu-i pot deosebi foarte bine pe cei trei lupi (urmăresc filmulețele de prea puțin timp), dar am observat că Zephyr are o „pată” pe bot.

Alawa e femelă; numele ei - Alawa, din Algonyuin (se pronunță „ai-lay-ewa” - înseamnă, în engleză, „sweetpea”, adică „mazăre dulce” (traducere automată). Este un lup cafeniu (mie-mi pare aproape alb); s-a născut în 20 aprilie 2011 și a ajuns la WCC în 27 mai. Are un temperament „dulce”.

Zephyr e fratele mai mic al lupoaicei - împreună au ajuns la Centru. E un lup cu păr de culoare gri închis și e plin de viață, hotărât, curajos. Numele lui înseamnă „vânt ușor” sau „vânt de vest”.

Nikai (în engleză: “Little Saint” sau "One Who Wanders”) e un lup cafeniu (seamănă bine cu Alawa - nu știu care-i unul și care-i altul, dacă nu le scrie numele), cel mai tânăr dintre ambasadori, ajuns la Centru în mai 2014. Are un temparament „dulce”. Un filmuleț cu el pui este postat pe site-ul WCC. E delicios lupușorul!

https://nywolf.org/meet-our-wolves/ambassador-wolves/

În prima foto sunt doi lupi care-și fac siesta. Nu știu care - cel care pare alb ar putea fi Alawa sau Nikai, iar cenușiul... n-am idee. Oricare ar fi, îmi place să le văd „portretele” aici.

Pe site-ul WCC sunt multe informații despre lupi, în general, despre cum sunt protejați, readaptați în sălbăticie și altele.

Filmulețe cu secvențe din viața celor trei lupi (și a altora) pot fi urmărite pe FB:

https://www.facebook.com/watch/nywolforg/

Despre imaginile următoare știu doar că sunt cu pui - „preluate” din filmulețe. Mama cu puii:

Doi pui de lup plouați, tare "fioroși":

În rezervație sunt mulți lupi, dar Alawa, Zephyr și Nikai sunt „amabasadorii” - mascotele, dacă vreți. Văzându-i cum își petrec ziua, cum au grijă de pui, cum „discută” între ei, aproape-mi vine a crede că povestea cu Romulus și Remus nu e un mit (mai sunt destule mituri despre copii crescuți de lup).