Calendarul din ianuarie

În calendarul gregorian prima lună din an, ianuarie, are 31 de zile, fiind una dintre cele șapte luni care au 31 de zile. Luna începe cu aceeași zi din săptămână ca și octombrie într-un an de 365 de zile și ca lunile aprilie și iulie în an bisect.

Această lună a fost introdusă în calendarul roman în jurul anului 700 i.Hr. (până atunci anul avea zece luni). Denumirea în latină era Ianuarius, de la numele unui zeu roman, Ianus, zeitate cu două fețe: una îndreptată spre anul care se încheie și una spre anul care începe. În folclorul românesc luna ianuarie se numește Gerar. I.L.Caragiale scria despre ianuarie: Frigul pentru cei fără paltoane e cu 15 grade mai mare decât pentru cei impaltonati.

Superstiții despre vreme în ianuarie

Dacă nu e ger și zăpadă în ianuarie va fi ger și va fi zăpadă în martie și aprilie; dacă e ger , vara va fi secetoasă și călduroasă, iar dacă e timp frumos va fi vară ploioasă; dacă e pământul neacoperit și suflă vânturi calde e semn rău; dacă e moină în ianuarie va fi primăvară răcoroasă și vară călduroasă; dacă e cald în ianuarie, în timpul anului nu e semn de mană.

Sărbători religioase mai importante

1 ianuarie. În prima zi din luna sunt două sărbători:

prima: Tăierea împrejur cea după trup a Domnului - Mântuitorul Hristos a primit aceasta pentru a împlini și desăvârși rânduiala Legii Vechi, astfel încât să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh, a inimii.

și a doua: Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (Anul Nou) – Sfântul Vasile cel Mare a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredința lui Arie. A apărat cu toată puterea dreapta credință și a îndrăznit să mustre chiar în față pe împăratul Valens, căzut și el în erezia lui Arie. A întrecut în știință pe cei din timpul său și pe cei din vechime, căci învățase toată filozofia și toate științele din vremea aceea. Apoi, a fost sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

A lovit în credințele ereticilor, a dat învățături și îndemnuri pentru buna întocmire a vieții de zi cu zi, a luminat tainele cele adânci ale făpturii, a învățat pe toți și-a ajutat pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit Vasiliada.

Sfântul Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.

Această zi a Sfântului Vasile este o zi cu rădăcini în marea sărbătoare a Crăciunului, fiind denumită și Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului. În tradiția populară, sfântul apare ca unul dintre sfinții care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele.

Superstiții de Sfântul Vasile

Se spune că rugăciunile Sfântului Vasile scot duhurile rele și necurate din oameni.

Primul musafir care intră în casă e bine să fie bărbat; cum e musafirul așa va fi și anul gazdei: sărac sau bogat. Se zice că e bine să se bea mult vin în această zi – cât vin va bea omul în această zi atâta sânge va avea în obraz în timpul anului (prea mult vin strică – dar ce știu eu?)

E bine ca oamenii să fie îmbrăcați cu haine frumoase sau noi în ziua de Anul Nou pentru că acum toate se înnoiesc și astfel va merge din plin și omului, tot anul, având parte de sănătate, bucurie și noroc.

Copii merg cu sorcova de Sfântul Vasile și urează celor apropiați sănătate și putere de muncă și primesc în schimb dulciuri, fructe și colaci.

Dacă noaptea de Sfântul Vasile e „lină și senină” înseamnă că anul va fi unul bun.

Se zice că cel care atinge un miel în această zi va avea parte de noroc și bogăție.

5 ianuarie. Ajunul Bobotezei – pentru a fi sănătoși, norocoși, feriți de necazuri, unii oameni țin post negru și tot post negru țin fetele care speră să se mărite.

Preotul se duce prin gospodării cu Iordanul, sfințind casele și oamenii.

Tradiții și superstiții în Ajun de Bobotează

În această noapte se deschid cerurile – celui care vede acest lucru îi vor fi împlinite toate dorințele.

Se fac predicții meteorologice: dacă preotului îi scârțâie zăpada sub tălpi va fi an bogat și rodnic; în ce direcție va stropi preotul cu busuiocul înmuiat în agheasmă de acolo vor veni ploile peste an; dacă de dimineață e brumă pe pomi, vor fi poame multe și bune; dacă picură din streașină, va fi vară ploioasă.

Se ghicește viitorul, se fac farmece și descântece pentru dragoste – pentru a-și vedea ursitul, în vis, fetele luau de la preot o crenguță de busuioc și-l puneau noaptea sub pernă sau își legau de inelar, cu mătase roșie, un fir de busuioc sfințit; fata nemăritată care aluneca pe gheață în această zi urma să se mărite în anul acela.

Cine strănuta în ziua de ajun de Bobotează avea noroc tot anul.

Se zice că, din cauza gerului, în această noapte ouăle de corb crapă și ies puii, încercând să zboare.

6 ianuarie. Botezul Domnului (Boboteaza). Sărbătoarea reprezintă botezul în apa Iordanului a lui Isus, de proorocul Ioan Botezătorul.

După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Isus, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!".Astfel, botezul primit de Hristos are și un alt scop: Epifania – arătarea Sfintei Treimi- moment în care El avea să fie descoperit lui Ioan și prin acesta, lui Israel, ca Fiul lui Dumnezeu și ca Mesia.

Tradiții și superstiții de Bobotează

Preoții sfințesc apele. Lângă apă se face Agheasma mare, din care oamenii iau și își stropesc casele și vitele, păstrând restul în sticle, pentru leac.

În localitățile așezate pe maluri de ape preotul aruncă o cruce în apa înghețată și tinerii se întrec să o aducă la mal – cel care va reuși va avea parte numai de bine; se spune că toți cei care se aruncă în apă în această zi vor fi feriți de toate bolile; când preotul aruncă în apă crucea se zice că dracii ies și fug pe câmp, dar numai lupii îi pot vedea. Dacă este frig se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei și, la sfârșit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn.

Se mai practică afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote - tinerii merg pe la casele oamenilor și le colindă animalelor pentru sănătate și rod.

Creștinii trebuie să mănânce grâu fiert și să bea vin roșu, numai după ce au ținut post negru și după ce preotul le-a sfințit casa – are rol de curățire și îndepărtare a răului.

Cei necăsătoriți, dacă se împiedică și cad pe gheață în această zi e semn sigur că se vor căsători în acel an.

Nu e voie să spele rufele timp de 8 zile, pentru a nu spurca apele abia sfințite.

Dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine și pește.

Dacă e ger mare („gerul Bobotezei”) e semn de belșug pentru tot anul.

Boboteaza mai este denumită și Sărbătoarea Iordanului și este o sărbătoare dedicată purificării apelor și a naturii.

7 ianuarie. Două sărbători sunt și în această zi: una este Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar a doua este Crăciunul pe stil vechi.

Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel.

Tradiții și superstiții de Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul e protectorul pruncilor – îi ferește de rele și are grijă să nu moară nebotezați.

Pentru protecția împotriva bolilor în noul an se practică stropitul cu apă sau cu zăpadă.

În dimineața acestei zile fiecare om ar trebui stropit cu agheasmă, pentru a fi ferit de boli tot anul.

Un vechi obicei – numit Iordănitul – se referă la o petrecere a nevestelor – acestea se adună la una dintre ele acasă, aduc alimente și băutură, apoi petrec până dimineața („se iordănesc”).

Iordăneala este un obicei care mai poate fi întâlnit: mai mulți tineri se trezesc de dimineață, merg la biserică și iau agheasmă iar după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese din biserică, urându-i sănătate și fericire – „iordăniții” le oferă în schimb bani, cu care aceștia chefuiesc în noaptea de Sfântul Ioan.

Udatul „Ioanilor” e o tradiție întâlnită în Transilvania și Bucovina. În Bucovina, la porțile tuturor celor cu prenumele Ioan/Ion etc. se pune un brad împodobit, iar „Ioanii” dau o petrecere cu lăutari. În Transilvania, „Ioanii” sunt purtați cu mare alai prin sat până la rău, unde sunt botezați sau purificați.

După Sfântul Ioan „se botează gerul” – frigul se înmoaie și începe să se facă mai cald.

Crăciunul pe stil vechi

„Pe stil vechi” se referă la calendarul Iulian, care e decalat cu 13 zile față de calendarul oficial (Gregorian).

În Banat, în Ajunul Crăciunului, se duce la biserică o buturugă de stejar, tăiată din pădure înainte de răsăritul soarelui (în chiar acea dimineața); buturuga e dusă de cel mai bătrân om din sat și sfințită de preot apoi, seara, se dă foc la buturugă și oamenii se strâng în jurul focului, cântă colinde, beau vin și țuică. Buturuga simbolizează credința în mai mulți zei vechi – zeul soarelui, al focului – dar și căldura pentru Pruncul Sfânt.

Tradiția spune că membrii familiei trebuie să mănânce pe jos, pe așternut de paie sau fân. Un alt obicei arată că, înainte de a se așeza la masă se leagă picioarele acesteia cu lanțuri – pentru alungarea relelor din casă și din ogradă. La masa de Crăciun nu trebuie să lipsească mâncăruri precum haladeț (piftie specială care se servește cu hrean, răcitură lipovenească), tăiței fierți în supă de pasăre (lapșă), sărmăluțe în foi de varză sau viță-de-vie, pește, cozonaci cu nucă sau colțunași cu brânză (vareniki), prăjitura tradițională din foi de aluat fraged, cu multă nucă, în care ascund o monedă – cine găsește bănuțul va fi sănătos și fericit tot anul.

Imediat după masă sosesc colindătorii, care cântă în casă în fața icoanei.

30 ianuarie. Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

Spre sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol s-a iscat o mare dispută legată de cei trei ierarhi, oamenii întrebându-se care dintre ei este mai mare. După câțiva ani de la declanșarea neînțelegerilor, cei trei sfinți au început să i se arate aievea, unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântul Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinți împreună – sfinții lucrează cu Dumnezeu și între ei. I-au spus atunci sfântului să le facă praznic tuturor în aceeași zi pentru că în fața lui Dumnezeu ei sunt egali și nu vor ca oamenii să se certe pentru deoarece și în viață și după moarte, scopul lor a fost și este să împace pe oameni, să aducă pace și unire în lume. Sfântul le-a ascultat sfatul și prăznuindu-i pe toți trei în aceeași s-au stins și disputele, lumea unindu-se pentru a-i sărbători împreună.

Tradiții și superstiții de sărbătoarea Trei Ierarhi

Se zice că în această zi se schimbă vremea – dacă streșinile curg va fi primăvară friguroasă; dacă e ger va fi vară călduroasă. Se spune că încolțește sub zăpadă grâul rămas neîncolțit de cu toamnă.

Tinerele fete se roagă să aibă o căsnicie fericită.

În această zi e bine a se dea de pomană o lumânare – pentru ca viața întreagă să fie plină de lumină. Se face colivă, se sfințește la biserică și se împarte oamenilor sărmani. Se fac și praznice de pomenire a celor morți.

Celui care va lucra în această zi îi va merge rău „în cele ale casei”.

Sărbători religioase care țin mai mult de tradiție

16 ianuarie. Sânpetrul Lupilor (Cinstirea lupului). Sărbătoarea este considerată „miezul iernii”, momentul în care începe să se înmoaie gerul și se fac pregătirile pentru muncile de primăvară.

O legendă spune că la începutul lumii câinii și lupii umblau împreună. Când diavolul a vrut să-i ațâțe împotriva lui Dumnezeu câinii au refuzat – de atunci, câinii au rămas ființele lui Dumnezeu și lupii ai diavolului.

Tradiții și superstiții de Sânpetrul Lupilor

Sărbătoarea se ține pentru ca lupul să nu facă pagubă în gospodării, iar oamenii să fie feriți de boli și arsuri.

Nu se coase, nu se pieptănă, nu se împrumută și nu se dă din casă. Femeile nu lucrează lână pentru ca lupii să nu le mănânce oile. Oamenii se feresc să numească lupul în această zi pentru a nu-l invoca; nu se scoate gunoiul sau cenușa din casă pentru ca lupii să nu se înmulțească.

Carne nu se mănâncă în această zi, ci plăcinte - cine nu mănâncă plăcinte se rătăcește în călătorii.

29.01 până în 31.01 (sau 25/29.01 - 02.02 în unele părți din țară): Filipii de iarnă.

Sărbătoarea e dedicată lupilor, și trebuie cinstită de cei care nu vor să aibă pagube din cauza lupilor. Sărbătoarea era ținută cu sfințenie de oamenii de la sate, mai ales de ciobani și de cei care aveau gospodării cu multe animale.

Tradiții și superstiții de Filipii de iarnă

Rufele trebuiau spălate cu apă clocotită, pentru că așa opăreau gura lupului. Femeile nu-și spălau părul în această zi, nici nu coseau și nici nu țeseau. Cei care ciopleau lemnul respectau și ei această sărbătoare, pentru a avea de lucru tot anul. Cine nu respecta Filipii avea recolta slabă, iar păsările lor ar fi fost atacate de răpitoare. La casele unde erau multe animale trebuia legată o secure sau un topor lângă coșul de fum pentru ca lupii să nu se apropie.

Despre vreme:

Dacă în perioada dedicată Filipilor de iarnă e lună plină anul va fi rodnic și bogat; dacă e ger și nu plouă sau ninge februarie va fi o lună umedă și ploioasă; dacă e senin atunci vara va fi frumoasă și câmpurile vor da rod bogat.

Zile dedicate național și internațional

1 ianuarie: Ziua mondială a păcii (Biserica catolică); Ziua mondială a familiei (ONU, din 1993); ♦ 3 ianuarie: Ziua somnului (amuzament); ♦ 5 ianuarie: Ziua păsărilor; ♦ 6 ianuarie: Ziua mondială a orfanilor din război; ♦ 7 ianuarie: Crăciunul în calendarul iulian; Ziua pietrelor vechi; ♦ 11 ianuarie: Ziua mondială a rezervațiilor naturale; ♦ 13 ianuarie: Ziua îndeplinirii visurilor; ♦ 14 ianuarie: Anul Nou în calendarul iulian; Ziua amenajării casei; ♦ 15 ianuarie: Ziua culturii naționale (comemorarea poetului Mihai Eminescu); ♦ 16 ianuarie: Ziua statului degeaba; ♦ 18 ianuarie: Ziua vocabularului; ♦ 19 ianuarie: Ziua mondială a religiei; ♦ 20 ianuarie: Ziua aprecierii veverițelor (din 2001); ♦ 23 ianuarie: Ziua scrisului de mână; ♦ 24 ianuarie: Ziua Principatelor Române (din 1895); Ziua complimentelor; ♦ 25 ianuarie: Ziua persoanelor rebele (opunerii față de ideile celorlalți); ♦ 26 ianuarie: Ziua internațională a vămilor; ♦ 27 ianuarie: Ziua comemorării victimelor Holocaustului (ONU, din 2005); ♦ 28 ianuarie: Ziua internațională de mobilizare împotriva războiului nuclear (din 1985); ♦ 29 ianuarie: Ziua puzzle-urilor; Ziua internațională a automobilului (din 1770); ♦ 30 ianuarie: Ziua internațională pentru non-violență în școală; ♦ 31 ianuarie: Ziua „de-a-ndoaselea” (mersul înapoi, îmbrăcării hainelor pe dos, a vorbitului/scrisului în sens invers etc.)