Ipocrizie pe piața muncii

Pare că „ipocrizie” este cuvântul anului. Oriunde privești, de ipocrizie dai.

Cică e inflație din cauză de... una-alta (nici ei, politicienii, nu prea știu cauza). Ce trebuie să facă ei în „vreme de inflație”? Să mărească taxe și impozite! Greșiiit! Dar ei o fac.

Auzi la ei, politicienii: contractele de muncă de 2 ore, de 4 ore etc. (nu-s de opt ore, cum ar veni) vor fi impozitate ca pentru „normă întreagă”. Altfel spus: lucrezi 2 ore și încasezi un salariu de 500 de lei (exemplu la întâmplare) va trebui să plătești contribuții către stat (adică, angajatorul va trebui să aibă sumele) ca pentru salariul minim pe economie (2550 lei brut – 1524 lei net) – angajatul plătește statului 1025 lei, angajatorul plătește către stat 57 de lei (ceea ce face ca salariul complet să fie 2607). Aceste contribuții către stat trebuie, evident, să se „regăsească” în salariu, deci banii trebuie să-i aibă angajatorul, pentru că angajatul trebuie să primească „netul”.

Ce-i asta, taxă de solidaritate mascată?

Pe scurt: în condițiile date, angajatorul trebuie să plătească dublul salariului pentru două ore, către stat (sau îi dă omului salariul întreg pentru numai două ore). Care angajator va face asta?

Vrăjeala aceasta a mai fost la un moment dat, tot cu socialiștii la „cârmă”, dar n-a ținut mult. Oh! Acum e „coaliție” de guvernare: socialiști și democrat-liberali liberali!

Unde-i ipocrizia politicienilor

Protejează angajații, zic ei. Cică, se gândesc la angajați, pentru că aceștia lucrează, de fapt, normă întreagă și sunt plătiți la juma sau sfert de normă.

Replica unei „politicience” către un angajator care zicea că-și plătește femeia de serviciu cu 400 lei, pentru două ore: vreți să cred că femeia aceea poate trăi din 400 de lei?

Cum se vor descurca locatarii săraci cu plata femeii de serviciu?! În unele cazuri este nevoie de ea doar câteva ore pe săptămână. Exemplu: din 30 de apartamente în 25 locuiesc pensionari cu pensii mici și foarte mici, abia reușind să achite cheltuielile comune, utilitățile personale, medicamentele și ceva hrană. Vor fi obligați să „facă rost” de cel puțin 30 de lei în plus, lunar, pentru salariul femeii de serviciu. Nu pot renunța la ea chiar dacă numai pentru că trebuie adunat gunoiul în tomberoane de două ori pe săptămână.

Sunt oameni care au muncit și patruzeci de ani și au pensie de mizerie, de abia trăiesc de pe o zi pe alta și ăștia se gândesc la siguranța pensiei unuia care are azi 18 ani! Dacă asta nu e ipocrizie... nu știu ce e! Bătaie de joc o fi?!

Fractura de logică

Indivizii aceștia habar n-au pe ce lume trăiesc și habar n-au ce fac! Dacă au habar și-o fac se numește altfel...

1. Cu ce-l ajută pe angajatul care primește tot 400 de lei, dacă statul încasează dublu de pe urma muncii lui? Va putea trăi din 400 lei pentru că angajatorul dă statului mai mulți bani?! Nici din 1524 de lei nu se poate spune că cineva "trăiește"...

Îl obligă pe angajator să țină la muncă timp de opt ore un om de care are nevoie zilnic sau săptămânal doar câteva ore? Îl obligă pe angajator să ofere salariul minim pe economie pentru numai două ore? În mod sigur, angajatorul se va lipsi total de acel om.

2. Cine lucrează mai puțin de 8 ore poate avea motive temeinice: vreo afecțiune care nu-i permite să muncească mai mult, de exemplu.

De ce acest aspect ar trebui să oblige angajatorii să plătească dublu către stat dacă nu au nevoie de cineva decât pentru două ore, sau pentru cineva care are dreptul și/sau recomandarea medicală de a lucra mai puține ore?! Unii angajatori și-ar putea permite, dar unii nu. Și chiar dacă-și permit: de ce să o facă? Nu-i cinstit! Prin Constituție statul e obligat să „aibă grijă de cetățeni”, nu angajatorii.

3. Politicienii „oferă” – prin lege – un ajutor social de circa 149 de lei pentru o persoană fără venituri sau cu venituri foarte-foarte mici (versus de la 5000 de euro în sus salarii pentru unii șefi de pe la stat)... Această persoană poate trăi decent cu suma de 149 de lei?! Nu, evident, dar ce mirare în caz de 400 de lei! Nicio mirare în caz de pensii de mizerie după zeci de ani de muncă.

4. La stat au fost angajate vreo două mii de persoane lunile trecute, și s-au programat majorări salariale pentru unele categorii de funcționari publici (în sensul: plătiți de la bugetul de stat); majorări de 15, 25 și 50 la sută – pe motiv de „muncă_complexă”.

Vor primi majorări profesorii sau polițiștii? Nuuuu! Ce, aceștia au „muncă_complexă”?!

De unde să adune administratorii statului bani pentru aceste majorări salariale la bugetari? Din redevențe și investiții de stat? Hă?! Ce-i aia?! Nu! Din taxarea celor care-și mai permit să aibă angajați.

Ce reușește politicianul român să facă astfel?! 

Să „trimită” în șomaj o mulțime de oameni.

Unii vor ajunge, probabil, să solicite statului cei circa 149 de lei, dacă nu au lucrat cel puțin un an. În ambele cazuri, banii vor fi dați tot de la bugetul de stat.

Studenții, e posibil, să nu mai fie ținuți la muncă. Cei care au unele afecțiuni e posibil să nu mai fie ținuți la muncă, cei care au în îngrijire copii minori sau cu dizabilități, la fel s.a.m.d.

Administratorii statului, în loc să-și trimită la verificări pe cei plătiți pentru astfel de controale presupun că toți angajatorii sunt necinstiți și angajează oameni cu un contract de două ore, îi țin la muncă 8-12 ore și diferența le-o plătesc „la negru”. Or fi și din aceștia, dar de ce prezumă administratorii statului că toți fac asta?! În fapt, politicienii nu prezumă nimic, dar au nevoie de bani pentru bugetul de stat și nu sunt chiar așa de haini încât să taie din indemnizațiile lor de politicieni, din indemnizațiile celor adăpostiți prin fel și fel de consilii de administrație sau agenții de stat.