2018-07-26

Munca in zadar. Cercul vicios al muncii in România

Satele României sunt populate, in cea mai mare parte, de oameni care au lucrat in diverse cooperative agricole sau ferme - închise încă din anii 1990. Cooperatorii erau, in majoritate, oameni fără o calificare într-o meserie - nu-ţi trebuie mare calificare să semeni, să culegi recolta, să mulgi vitele sau să le duci la păscut. Acei oameni de atunci sunt azi pensionari săraci şi foarte săraci.
Satele României mai sunt populate şi de oamenii care au muncit cândva in fabricile care au dispărut rând pe rând. Unii au găsit ceva de muncă in apropierea oraşului, alţii au ales calea pribegiei şi au plecat din ţară pentru a-şi putea întreţine familiile - unii au reuşit, alţii nu.
Mulţi dintre cei amintiţi mai sus (nu am acoperit toate situaţiile) aveau vârste cuprinse între 20-65 de ani). Tinerii au reuşit, un timp, să se angajeze undeva, au întemeiat familii şi au ajuns in şomaj când copii lor erau încă mici. Indemnizaţia de şomaj s-a dus (nu e pe viaţă) iar ei nu mai erau chiar aşa de tineri, meseria multora nu mai era căutată şi ei au facut cerere pentru ajutor social. Copiii lor au crescut in sărăcie şi au făcut, la rândul lor, copii - nu se poate interzice întemeierea familiei pe motiv că părinţii sunt săraci. Şi tot aşa mai departe.
Când oamenii munceau in fabrici, şi făceau naveta, le era asigurat transportul, in sensul că erau curse regulate de autobuze şi / sau trenuri. Pe măsură ce oamenii nu mai mergeau la muncă, pentru că fabricile s-au desfiinţat, cursele acestor autobuze şi trenuri au fost desfiinţate pentru că nu mai erau rentabile.
Neavând ce pune pe masă, oamenii au cam încetat să aducă pe lume copii. Fiind copii tot mai puţini, şcolile de prin comune (şi sate) au fost desfiinţate. La fel au fost desfiinţate dispensarele şi multe spitale.
Oamenii din sate mai aveau bucăţele de pământ dar nu aveau bani să le lucreze - subvenţiile de la guvern se dau numai celor care au o anumită suprafaţă de teren (nu ştiu acum cât, dar câţiva ari nu intră pentru subvenţii). Oamenii nu aveau cum să pornească. Vorbesc despre majoritate, nu despre excepţiile care au reuşit. Cei mai mulţi au vândut terenurile. Unii şi-au găsit loc de muncă pe la fermele şi cooperativele agricole nou înfiinţate - dar nu toţi! Angajatorii nu aveau nevoie de 100 de oameni, ci doar de zece. Ceilalţi 90 rămâneau tot in grija statului. Şi nu e suficient să însămânţezi un teren; trebuie să aperi cultura de dăunatori, trebuie să ai unde să vinzi produsele obţinute - şi aceste produse trebuie să respecte un anumit standard calitativ; pentru toate aceastea (şi multe altele) e nevoie de bani. Ajutorul social sau indemnizaţia pentru copii nu sunt suficiente; împrumuturile la bancă nu doar că sunt riscante dar nici nu sunt oferite oricui are o căsuţă sărăcăcioasă, o bucăţică de pământ, puterea şi dorinţa de a munci - valoarea bunurilor nu ar depăşi şi sau ar fi mai mică decât valoarea împrumutului. Băncile vor profit, nu sunt organizaţii de ajutorare.
Cea mai apropiată agenţie de ocupare a forţei de muncă este, de regulă, in reşedinţele de judeţ - sunt oameni care nu au bani să ajungă acolo. Unii şi-au depus dosarele de “şomeri fără plată” şi aşteaptă să fie anunţaţi că s-a găsit şi pentru ei ceva. Există cursuri pentru “reconversie profesională” sau pentru diverse calificări. Oamenii le-ar urma, doar că… oameni despre care scriu aici nu au nici suma de bani  necesară pentru a face naveta la aceste cursuri! Colac peste pupază! Pentru cele mai multe locuri de muncă e nevoie de “experienţă in domeniu” (între câteva luni şi câţiva ani, in funcţie de domeniu).
In România nu e suficient să-ţi doreşti să munceşti pentru a trăi decent… Să munceşti pe brânci şi să fii tot sărac seamănă a sclavie.
Exerciţiu de imaginaţie
Un om de la sat, cu doi copii minori in întreţinere, îşi găseşte un amărât de loc de muncă pentru salariul minim pe economie (1900 de lei din ianuarie 2018, adică vreo 249 de euro la cursul actual). El trebuie să facă naveta (nu toţi angajatorii decontează transportul şi asta îl costă pe angajat vreo sută de lei, şi nu toţi angajatorii oferă “bonuri de masă”). Un astfel de angajat (care munceşte zilnic 10-12 ore, plus cele petrecute pe drum) ar primi, efectiv, circa 1194 de lei (dacă nu are persoane in întreţinere va câştiga 1162 de lei). Cum îşi imaginează cineva că patru persoane (doi adulţi şi doi copii minori) pot trăi decent cu această sumă? Adaug alocaţia pentru cei doi copii: 168 de lei; total: 1362 de lei.  E nevoie să îşi plătească şi utilităţile: apă, canal, energie electrică, gaz, gunoi; e nevoie să plătească alimentele, rechizitele, hainele. Haine nu cumperi in fiecare zi, dar copiii cresc repede. Acest om, care face zilnic naveta, pe orice fel de vreme, se sacrifică pentru a oferi copiilor un viitor mai bun. Pe măsură ce copiii cresc nevoile lor sunt mai mari - liceul la care ar trebui să meargă pentru clasele obligatorii a noua şi a zecea nu e aproape de domiciliu, uneori e atât de departe încât copiii ar trebui să stea la internat. Câte licee au internat şi cum arată acele puţine internate care mai există? Dar chiar şi aşa, locuind cu ploşniţele in cameră, tot le trebuie bani pentru alimente, pentru cele necesare la şcoală. Să mai urmeze cursurile şi in următorii doi ani? Slabe şanse. Şi partea cea mai rea este că nici nu găsesc unde să se angajeze după terminarea celor zece clase - .şi ciclul se repetă: copiii cresc, întemeiază familii ş.a.m.d..
Cum poate fi rupt acest cerc vicios?

14 comentarii:

  1. Prin munca cinstita se moare de foame in multe cazuri, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o realitate cruda, pe care nu pare sa o creada prea multi...

      Ștergere
  2. Nici nu se putea să descrie cineva mai bine realitatea de la noi. O realitate tristă, descurajantă. Am auzit atâția copii și tineri că vor să renunțe la școală, pentru că nu le folosește... la nimic! Dar adevărata problemă este pentru ei lipsa banilor, a posibilităților de a se îngriji de formarea lor profesională. Apoi lipsa de perspective de viitor... Oare politicienii noștri nu realizează deloc ce se întâmplă în țara asta? Cred că mai degrabă nu le pasă.. Nu le pasă deloc! Mint cu nerușinare, promițând marea cu sarea și apoi nu fac nimic. Iar oamenii ăștia rabdă și rabdă... Dar până când? S-au destrămat atâtea familii, din cauza plecării părinților la muncă prin străinătăți. Copii care au rămas în grija nimănui și apoi au luat-o pe căi greșite... Destine distruse. Pentru că cei care ar putea să facă ceva... nu vor și nu le pasă. Iar când vin alegerile... oamenii repetă impardonabil aceleași greșeli, alegând pe cine nu trebuie, adică tot pe aceia care nu au făcut nimic. Dar cine a făcut ceva?
    Rămânem mereu cu acea firavă speranță că... „va fi bine până la urmă”!
    Numai bine, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Politicienii stiu prea bine ce se intampla, doar ca le convine...
      O parte din vina a ceea ce s eintampla o au si oamenii, pentru ca nu reactioneaza. Votul nu prea este o actiune prin care se schimba prea multe; faptele de zi cu zi, scuturarea de indiferenta ar putea schimba ceva dar... prea multi se tem sa-si ceara drepturile aici asa ca aleg sa plece in tari unde drepturile chiar sunt respectate (oricum, mai mult decat la noi).
      Speranta ramane... Ce frumos ar fi s-o transformam in implinire. :)
      Multumesc, la fel, Alex draga! Zile senine!

      Ștergere
  3. Saraca tara bogata... ai saracit de tot.

    Cine a avut de castigat din ce s-a intamplat din 90 incoace? :)
    Si practic ce mai avem noi... ce mai are statul? Din tara asta...

    Aici nu e vorba de " nostalgii" ci de realitate. S-a distrus si furat tot si sub "falsa idee de libertate" s-a savarsit ceea ce se vede. O ameteala intretinuta cu drag si spor.

    Imi place mult cum ai prezentat situatia... pana nu scapam de "lipitori", mai avem de tras.

    Ce putem noi sa facem e sa fim schimbarea pe care o vrem sa o vedem in jurul nostru: sa respectam natura, omul, animalele etc; sa reducem consumerismul asta inutil, sa fim educatie... etc. Chestii de bun simt, pana la urma. Sa nu uitam deci sa ... fim oameni :).

    Pupici multi!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu s-a furat si nu s-a distrus (numai) in ideea de libertate, ci pentru bani. Interesele celor care au apucat "ciolanul" au primat... Au facut-o pentru ca au putut, pentru ca cei mai multi oamenii nu s-au impotrivit, iar cei care au facut-o (si o fac) sunt prea putini... Nu vom scapa de lipitori daca nu le smulgem. :)
      Unii cumpara mai mult decat le trebuie (si nu doar alimente) iar altii nu reusesc sa-si ia nici strictul necesar...
      Uneori ma gandesc ca unii au scapat de sub control... au inceput sa se defineasca prin ceea ce au, sa-si aleaga prietenii in functie de ceea ce ar putea acestia sa le ofere... :(
      Multumesc si pentru apreciere, Rux! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  4. Nu se rupe lantul,pentru ca oamenii mai saraci si slab pregatiti sunt usor de manipulat.Asa ca...mai vor trece ani buni pana se rupe.Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, ai dreptate...
      Multumesc. Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  5. Aprofundata analiza ta,draga Diana !Din pacate este un perpetuum mobile,"satul"
    este deja Inmormantat,se canta prohodul...Inainte de alegeri-traiasca crasma din
    catun,sat,comuna,se impart pomeni (ca la morti)si... reincepe ciclul...
    Imi pare rau,dar fara educatie si crez,totul se va repeta! Oare ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Natalia draga!
      "Buzunare goale, carciumi pline"... Alcoolul le tine unora si de foame si de cald... :( este un "refugiu" pentru firile slabe. Pomenile curg (sau picura) si prea multi se bucura de orice fleac (pentru ca e un fleac pe care altfel probabil ca nu l-ar avea) - un stil de viata pagubos, pe termen lung.
      Oh, da! Din pacate, ai dreptate! Ne cam invartim in cerc... pana ametim de tot.
      Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  6. Ce subiect ai ales...neputinta, asta e ce simt in primul rand..apoi frustrare pt tot ce nu se mai schimba...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neputinta! Ce bine ai spus-o! Neputinta de a reusi schimbarea in mai bine...

      Ștergere
  7. Bine, prima masura ar fi sa nu mai aiba copii cei care nu-si permit. Nu e rautate, ca si eu tot dintr-o familie saraca provin, dar realitatea cinica. Nici eu sau sora mea nu ne permitem copii si nu facem. Serios, copii fara educatie, saraci sunt mana de lucru ieftina, cu cat mai multi cu atat mai ieftina. Acuma, daca esti lipit pamantului dar te gandesti ca e o idee buna sa te reproduci, asta este...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) O solutie radicala si absurda, la care s-au gandit si unii ca Bill Gates, prin unele tari africane, ajungand sa convinga oamenii saraci sa aleaga "sterilizarea", in loc sa foloseasca acele milioane de dolari pentru emanciparea acestora.
      Stii ca sunt oameni care n-au idee cum sa faca pentru a nu mai avea foarte multi copii?! Nu toti isi doresc o multime de copii. Abstinenta nu e indicata pentru oamenii sanatosi. :)
      Nu te pot contrazice: oamenii saraci sunt mana de lucru ieftina si sunt usor de... controlat, de manipulat, din pacate.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.