În
luna mai am ratat jocurile care se desfășoară în blogosferă, și
la care obișnuiam
să particip...
În
cazul jocului Transformări creative – mai 2023 a fost despre a
modela cărți, ziare, reviste. Patru teme: trei impuse, una la
liber – am început ca la examen, cu subiectul pe care-l știu cel
mai bine: tema
doi – o carte, o revista, un caiet de folosit aproape în
întregime. Dar am ratat predarea. 😊
Primul
gând mi-a fost: n-aș putea tăia o carte. Ha! Mi-am amintit de
cartea pe care efectiv, mai
apoi,
am ciopârțit-o cu pasiune! Consider că am citit multe
cărți,
în timp, dar până la această carte n-am dat de una care să mă
enerveze prin modul în care e scrisă...
Cică, e thriller fantastic
(polițist + SF!) Uau! „Pendulează cu delicatețe între realitate
și imaginar (declară cineva, pe coperta ultimă a cărțuliei
tipărită cu litere minuscule și care are 214 pagini!!!) Am primit-o
când am cumpărat nu știu ce ziar, și era sigilată în folie de
nailon.
E!
Și din această carte am făcut o casetă.
Aveam
ideea aceasta de mulți ani – tot văzusem prin filme și-mi
plăcea.
Am
decupat-o cu un cuțit pentru hârtie, după ce am conturat un
dreptunghi
folosind un ac pentru trasat pe metal (să se vadă semnul pe cât
mai multe pagini) și am tăiat circa
20 de pagini deodată. După ce am nivelat, cu șmirghel, decupajul,
am lipit (superficial) paginile între ele apoi am lipit bandă
adezivă din hârtie, să definesc caseta din carte.
Fâșiile
colorate sunt bandă adezivă din hârtie colorată
cu
acuarele, după o tehnică văzută pe blogul Suzanei, Universe
of my heart. Acuarelele sunt două nuanțe
de albastru (am făcut și câteva dungi cu ojă argintie).
Pe
fundul casetei am lipit staniol auriu – n-aș fi făcut-o, dar ar
fi însemnat să dau de acel text de fiecare dată (și n-am de gând
să mă enervez de câte ori deschid caseta făcută din această
carte).
Am
în bibliotecă vreo câteva cărți care nu mi-au plăcut (unele
le-am citit, altele doar le-am răsfoit) – nici la anticariat nu
le-au primit! Cele mai multe dintre aceste cărți neplăcute sunt ediții vechi (multe au autori români), dar sunt și câteva mai
noi, moderne. Între acestea, una m-a enervat de-a dreptu’ nu
doar că nu mi-a plăcut: Hoții de timp, de I. B.- cartea
pe care am transformat-o în casetă.
Am
încercat să citesc această carte dar... uau! E atât de bine
scrisă... că n-am înțeles nimic – e
peste nivelul meu de înțelegere, deh.
Am recunoscut ceva din stilul Agathei Christie, din stilul lui
Raymond Chandler (partea cu ceea ce autoarea își imaginează că-i
umor). Unele dintre personaje sunt făcute cunoscute prin porecle:
Diva, Mustăcioasa, Casnica... Asta-i și-n stilul lui San
Antonio (Frédéric
Dard, pe
numele lui).
Sigur
că e greu să fii original după sute de ani în care scriitorii
și-au așternut pe hârtie gândurile, au dat frâu liber
imaginației și și-au dovedit talentul, dar aici prea sare în ochi
un melanj
de stiluri și expresii (multe îmi sunt cunoscute dar nu pot identifica
autorii).
Exemple
din câteva
fraze
care m-au enervat:
1. M-a umplut profesional – e povestit la persoana întâia
și naratoarea e ceva jurnalistă (așa am dedus dar, poate, o avea altă profesie și cum n-am citit cartea integral...)
2.
Diva, de frică, s-a scăpat pe ea, că tot avea diaree – și
chestiile astea sunt cam la ordinea textului (zic că tot de pe
la San
Antonio s-a inspirat – amintesc numai acest autor pentru că
numai in cazul lui am mai insistat să citesc răsfoiesc două cărți în acest stil scabros).
3. Femeile frumoase pun lumea în mișcare. (...) Bărbații vor femei
frumoase. De ce ar vrea femei urâte, care să le facă doar copii
urâți?”
(am citat din memorie). Stupiditatea afirmației (dincolo de nevoia
autoarei de-a fi interesantă cu orice preț) sare în ochi: un
bărbat urât, cu o femeie frumoasă, ar putea avea copii urâți.
Înainte
de a nu vă mai plictisi las două imagini
cu text din cartea transformată în casetă... Prima
pagina și altele trei, la întâmplare.
(Nu merită să descărcați foto pentru a citi textul, dar... Poate sunt doar piticii mei aliniați)
Acum,
ce să zic... Nu zic că-i proastă cartea, 😉 zic că pe mine m-a
enervat de-a dreptul! De-aș fi citit-o integral s-ar fi putut spune
că mi-a fost furat timpul. Unul dintre personaje zice (între alte
banalități): nu fiți proprii voștri hoți de timp.
Am scris despre carte pentru a motiva de ce nu m-a durut sufletul s-o ciopârțesc.
Semne
de carte din agrafe de birou, carton și hârtie
Având
o casetă din carte mă gândeam ce-o să pun în ea... Și mi-a
venit ideea de a pune în ea semne de carte.
Cu mai mult timp în
urmă am confecționat opt semne de carte, după indicațiile
găsite într-un videoclip postat tot de Suzana, folosind hârtie
decorativă și inimioare adezive primite (între
altele) de
la MNiko (Explorator prin viață) dar mi-au rămas doar două.
Am
adăugat aici și semnele de carte pentru că tot erau făcute.