Pentru că trăiesc în România sunt interesată și de legislație, și de politici publice și de multe altele, și de cine va fi șef de țară și de cine va fi în parlament (senatori, deputați), de cine-i primar s.a.m.d., și mă interesează și opiniile concetățenilor. Evident, sunt la fel de conștientă, ca cei mai mulți cetățeni români, că putem schimba ceva in bine mult prea greu - dar îmi place să cred că încercăm. Știu la fel de bine ca mulți alții că nu prea avem de unde alege. Cei care știu exact cu cine votează sunt, în general, fanii unui partid sau unui om - un fel de "ultrași". E dreptul lor, să nu fiu greșit înțeleasă. În ceea ce mă privește, nu sunt fan al unui om sau partid, dar caut să urmăresc anumite direcții, acele direcții care nu pun in pericol democrația, drepturile și libertățile fundamentale etc. Cred în egalitatea de șanse (nu de rezultat!) în toate aspectele vieții, cred în ideea că educația (învățământul) poate conduce la o viață mai bună pentru oameni. Dar nu știu pe cine să votez pentru a fi președinte în România! Motiv pentru care m-am hotărât să urmăresc interviurile de pe Starea Nației, unde invitații nu sunt întrerupți exact când ar putea spune ceva interesant. La tembelizor nu îmi place să urmăresc deoarece prea intervin, în unele cazuri, moderatorii, prea sunt întrerupți vorbitorii de intercalarea reclamelor - după care nu se revine la ideea dinaintea reclamelor plus că la tembelizor pare că nu e niciodată timp suficient.
Pe canalul YT Starea Nației au fost invitați oameni care și-au depus
candidatura la președinție in acest an electoral. Am înțeles că șapte dintre ei au acceptat invitația.
Până acum am ascultat, în ordine, pe următorii: Cristian Diaconescu, George Simion, Mircea Geoană, Ludovic Orban.
Până la aceste interviuri nu am ascultat niciunul, niciodată (dar am citit cât de mult am putut pe ici, colo) - am văzut doar fragmente, prin diferite studiouri TV unde vorbeau deodată cel puțin doi oameni. Sigur, ascultandu-i, nu e ca și cum aș vota perfect, dar voi ști mai amănunțit ce idei au și - culmea! în ceea ce mă privește - pare că e și mai greu să aleg altfel decât... după ureche. Știu sigur cu cine nu voi vota, în general, nu doar dintre cei pe care i-am ascultat și îi voi asculta.
Cristian Diaconescu mi s-a părut un om foarte bine informat - și pe interne, și pe externe; nu e de mirare pentru că a ocupat diverse funcții/posturi cheie in politica românească (au ocupat și alții aceleași funcții, dar... nu par la fel de informați). E un tip care are cuvintele la el, are noțiuni in mai toate domeniile și știe exact care sunt atribuțiile unui președinte în Ro (ce poate face acesta, ce nu poate face; câtă putere de decizie - și cum - are in economie, justiție etc.).
Are, și Cristian Diaconescu, petele lui - unele dintre ele sunt prezentate la Starea impostorilor, unde apare și Ludovic Orban.
George Simion... Mi s-a părut a fi genul cameleonic. Știe foarte bine cum să facă să spună fiecăruia ce vrea să audă, dar în unele puncte e foarte hotărât să nu abdice de la ideile care l-au propulsat in politică. Nu prea pare că se descurcă in geopolitică.
Fiind pentru prima dată când l-am ascultat vorbind fără a fi întrerupt de te miri cine pot spune că omul m-a surprins.
Mircea Geoană vorbește mult și nu spune nimic. Sare destul de des din bandă și repetă despre el la NATO până își plictisește auditoriul. Vorba unui utilizator (citat aproximativ): Jurnalistul: Dle Geoană, în ce an v-ați născut? Geoană: Să vedeți cum e treaba... Când am fost eu la NATO...
Și el a fost prezentat la Starea impostorilor.
Ludovic Orban are vorbele la el, e consecvent in ceea ce privește doctrina liberală și a rămas pe aceeași linie - este unul dintre cei care nu pot fi acuzați de traseism. Mai sare și el de pe fir, dar nu se pierde foarte mult in umplutură. Știe - poate nu la fel de bine precum Cristian Diaconescu - cam cum merg lucrurile.
Ceea ce a fost surprinzător a fost comportamentul moderatorului, atitudinea lui față de acest candidat, atitudine pe care nu a manifestat-o față de primii trei (sper să nu o facă și în următoarele interviuri). Între altele, Ludovic Orban nu a fost întrebat despre războiul din apropiere și nici nu i-au fost acordate două minute - ca celorlalți - să spună auditorului de ce vrea să fie președinte.
Și Ludovic Orban are pete - pot fi aflate accesând link-ul de la Cristian Diaconescu.
În principal, întrebările adresate candidaților au fost cam aceleași (ceea ce mi se pare potrivit pentru că e mai simplu să comparăm candidații între ei). Între aceste întrebări: părerea despre venitul de bază universal, avort, inteligența artificială, războiul din apropiere, schimbările climatice.
În discursurile lor, unii (la modul general, nu doar in cazul celor amintiți) e posibil să fie sinceri doar că... în politică, fără susținere puternică din partea populației, niciun președinte din Ro nu-și prea poate îndeplini promisiunile electorale.