Liberalismul - doctrină politică

În doctrina liberală se urmărește pluralism politic, separarea puterilor în stat, respectarea drepturilor și libertăţilor cetăţeanului, un stat de drept, indiferent de forma de guvernământ.

Esenţa liberalismului clasic constă în libertatea individului, în raport cu statul, în libertatea de a fi întreprinzător și reprezentanții săi urmăresc realizarea unui cadru economic în acest sens, punând un accent mai slab pe asistența socială. În contextul actual liberalismul încearcă să echilibreze cele două extreme: întreprinzătorul de succes și cetățeanul care nu reușește să se descurce. O economie dezvoltată înseamnă și fondurile necesare susținerii bugetului pentru asistența socială.

Liberalismul din România vizează inclusiv protejarea categoriilor sociale defavorizate.

Liberalismul economic are la bază ideea conform căreia activitatea economică poate deveni optimă prin acţiunea indivizilor călăuziţi de interese materiale personale. Aceasta presupune crearea unui cadru legal și libertatea de acţiune, respingându-se orice intervenţie din partea statului.

Idei liberale au existat în societatea românească încă înainte de 1848 în programele unor societăţi politice secrete, grupări conspirative și societăţi culturale care urmăreau emanciparea politică, economică și culturală a ţării.

În oraşe, doctrina liberală a fost dezvoltată într-un sistem închegat şi în ele a găsit cei mai mulţi susţinători. Dar, pe măsură ce bogăţia creştea mai mult şi mai repede şi cu cât creştea, în consecinţă, numărul de imigranţi de la sate către oraşe, cu atât mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violenţei. Populaţia venită de la ţară îşi găseşte curând locul în viaţa urbană şi adoptă repede la exterior maniere şi purtări orăşeneşti, dar rămâne vreme îndelungată străină de gândirea civică. [Ludwig von Mises (29.09.1881 - 10.10.1973), economist și filozof politic austriac-american, cel mai de seamă reprezentant al Școlii austriece de drept și economie.

În opera lui Mises, liberalismul își găsește o fundamentare a cărei coerență și rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietății private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranță, pace - pot fi înțelese drept consecințe firești ale dreptului la proprietate privată. (wikipedia.org)]

Liberalismul este centrat pe individ și are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului; nu urmărește intervenția statului decât în cazuri absolut necesare (cum ar fi asistența socială); privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală.

Esenţa principiului liberalismului constă în apărarea proprietăţii, si nu în exproprierea ei.

Neoliberalismul a luat naştere din criza liberalismului și se distanţează de liberalismul clasic, proclamând necesitatea intervenţionismului accentuat al statului în toate domeniile sociale şi pledând pentru controlul substanţial al statului asupra activităţii economice.

Documentul oficial de naştere al neoliberalismului român îl reprezintă Constituţia din 1923.

Am așa, o vagă impresie (mint: nu-i vagă deloc) că în România se conturează, încet, icnind, inducând în eroare dar sigur, neoliberalismul. Din păcate. Ideea fuziunii între PD-L și PNL aproape că strigă în sensul neoliberalismului. Să fâsâioneze, dar mai normal ar fi să lase PNL în pace.

Actualizare iulie 2023. PNL (fusionat cu PD-L) a format coalitie de guvernare cu... PSD, alternând la guvernare.

Surse: resurse pentru democratie.ro; Note de curs, prof. Emil Răcilă; dictionar politic.