Votez doar brasoveni

In mai toți anii electorali - mai ales în cazul președintelui - în turul doi am votat mai mult contra (anul acesta se va întâmpla la fel) pentru că nu prea e de unde alege. Evident, pentru președinte nu aș vota un brașovean doar pentru că e brașovean, dar la parlamentare m-am hotărât să fac asta: să votez doar brașoveni. Nu neapărat oameni născuți în județul Brașov, dar oameni care au trăit o viață în Brașov sau care au mai reprezentat Brașovul pe ici-colo.

Din fericire, entitatea politică pe care o prefer (de când PNL a devenit PDL și mai apoi PNLSD), are pe liste brașoveni (și pentru Senat și pentru Camera Deputaților). Departe gândul de a susține că sunt perfecți. 

Ce-aș fi făcut dacă această formațiune politică nu ar fi avut brașoveni? Simplu: aș fi cercetat listele propuse de partide, să aflu care au brașoveni, aș fi căutat informații (pe cât posibil) despre ei ca oameni, ca politicieni mai apoi, și le-as fi ștampilat numele indiferent din ce formațiune ar face parte - sigur, aș alege, în ordinea preferințelor secundare, respectivele formațiuni, dar - în caz de forță majoră! - chiar dacă și cea mai obscură formațiune ar avea brașoveni aș ștampila numele lor (dar asta nu are cum să se întâmple în formațiunile politice pe care le-aș putea prefera la un moment dat). Sau aș vota un eventual independent (brașovean).

Mulți parlamentari aleși în diferitele circumscripții nici nu se deranjează să aibă vreun cabinet unde au fost aleși. Unii, aleși în Ilfov, de exemplu, au cabinet în București. În vacanța parlamentară parlamentarii ar trebui să lucreze in teritoriu (iau o grămadă de bani pentru asta!). Acu', pe bune! Câți dintre alegători au idee unde e cabinetul alesului lor? Sau, și mai rău: daca alesul are birou și alegătorii știu unde este, și-au fost acolo, câți au putut discuta cu respectivul parlamentar?! Câți l-au găsit acolo? 

Oare n-o fi și vina noastră pentru ceea ce se întâmplă? Suntem cetățeni doar in ani electorali?! Politicienii își fac de cap atunci când cetățenii sunt pasivi timp de patru ani, între alegerile electorale.

De ce numai brașoveni? Pentru că e plictisitor - să nu zic absurd! - ca o persoană care habar n-are unde e... gara principală din Brașov să mă reprezinte în Parlament. Cred că e și o cale de a pune politicienii la muncă (de-ar face mulți acest lucru). Adică, ce fel de partid ești când nu ai in fiecare județ oameni apti - nu doar politic - să reprezinte o zonă sau alta, cunoscând problemele din teren? Ce treabă are un bihorean (la nimereală luat exemplul) care nici în concediu n-a fost în Brașov, să reprezinte oamenii de aici?! Să-și dezvolte partidele și în restul țării, nu doar la centru, de unde sunt trimiși să candideze aceiași oameni, prin rotație, în alte zone.

Evident, pe listele multor formațiuni (cele mari, de regulă) ar putea fi un brașovean și mai mulți... de pe aiurea. Când ceilalți sunt mai mulți - orice formațiune ar reprezenta - anulez votul. Pe bune că m-am săturat să văd cum se învârt ăștia după ciolan și noi nu-i putem opri...

Prea mulți, din necesitate electorală, își stabilesc reședința în județul în care sunt împinși să candideze... Asta-i tot o formă de turism electoral - ei având domiciliul te miri unde. 

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/conmongt-1226108/

Teiul in iulie si in noiembrie

Miercurea fără cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul.

Între vis și realitate.

Farsa alegerilor, Jean Moscopol.Citate favorite

Jean Moscopol e un cântăreț de muzică ușoară care a fost foarte cunoscut publicului în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Numele real a fost Ioan Moscu. S-a născut în 26 februarie 1903, la Brăila, într-o familie de origine greacă (Terpsihore și Lascăr), și a murit la New York City in 1980. A înregistrat circa 300 de discuri, în București, Berlin, Viena. Înainte de a fi cunoscut și recunoscut ca interpret a fost funcționar la bancă. Îi plăcea să cânte, pentru prieteni, când ieșeau în oraș la câte un restaurant. Așa a ajuns să cânte (la vârsta de 26 de ani) în celebrul, pe atunci, restaurant Zissu, de pe Calea Șerban Vodă - pe locul căruia, mai târziu, a fost ridicat hotelul Intercontinental. La București a avut o carieră scurtă, dar s-a impus în conștiința publicului românesc drept un interpret de marcă, fiind foarte îndrăgit. Sub pseudonimul Ionică Brăileanul a înregistrat și câteva melodii populare. În fapt, a interpretat mai multe stiluri. 

După încheierea celui de-al doilea război mondial - când a început bolsevizarea României - Jean Moscopol s-a împotrivit regimului cu singurele arme pe care le avea: muzică și versuri. Cunoscătorii afirmă că lui îi aparțin unele dintre cele mai frumoase cuplete anticomuniste. Am ascultat pe YT (când l-am descoperit pe cântăreț - cu doar două săptămâni în urmă) câte melodii am găsit. Sunt scurte și m-au amuzat. Am zâmbit amar, recunosc.

Economiile săracilor

Am un leu si vreau să-l beau

Căci in loc la stat să-l dau

Mai bine beau si petrec 

Decât să-l depun la CEC

Deși eu cu leafa mea

Bine nici nu pot mânca

Statul îmi mai cere mie

Să mai fac și economie

Decât să fiu iar furat

Si prin CEC stabilizat

Mai bine beau si petrec

Decât să dau bani la CEC

Versurile de mai sus fac referire la reforma monetară din 1947 când, la presiunea sovieticilor, fără a anunța populația în prealabil, guvernul a adoptat o lege pentru reforma monetară, intrată în vigoare la 15 august 1947. Anii celui de-al doilea război mondial și perioada imediat următoare au produs o depresiune fără precedent a monedei monetare (prețurile cu amănuntul erau cu circa 8000 mai mari decât în 1938), în circulație fiind o masă uriașă de semne monetare și au hotărât stabilizarea leului.

Operațiunea a avut loc într-un interval foarte scurt - 15-21 august 1947, și au fost impuse anumite praguri (în funcție de categoria de venit) care să limiteze circulația banilor, dar și pentru a deposeda de bani pe cei care aveau prea multi, în viziunea comuniștilor. Altfel spus: nu toți puteau schimba câți aveau.

Consecința a fost devastatoare pentru unii oameni (banii economisiți de firme, bănci sau persoane fizice deveniseră, peste noapte, lipsiți de valoare - sau predați autorităților statului), dar benefică pentru stat (se anula datoria publică).

 

Profit de jocul Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul ei, 

Floare de colț, și transcriu mai jos versurile altor două cântece:

Farsa alegerilor

Comuniștii țin prelegeri

Și te cheamă la alegeri

Ca să alegi, vrei, nu vrei

Tot pe cei aleși de ei.

După vot încep minciuna

Cu-ață albă ce-i cusută

Că-n alegeri totdeauna

Ei obțin sută la sută.

Prin alegeri înțelegi

Să alegi când ai ce-alege

Dar la comuniști alegi

Fără să ai de unde-alege.

Așa-s comuniștii toți

Mari tâlhari, escroci și hoți

Hoți în fapte și-ntelegeri

Hoți în presă și-n alegeri.

(Nicio legătură cu prezentul) 😏

și Foaie verde de cartelă

Foaie verde de cartelă

Cică toți mâncăm franzelă

Si când colo in RPR

Statul mare hot cum e

Umbla tot cu shakar - makar

A retras cartelele

Si a introdus tichetele

Si la pâine si la zahăr

De când nu mai sunt cartele

Și de când nu mai ai belele

Și când azi in RPR

Liber poți mânca orice

Căci viața-i mult mai bună

Și opt zile de-ai mâncat

După noul-vechi la stat

Ți-ai dat leafa pe o lună

Radio București grăiește

Cine bea apă, nu greșește

Dacă radio poftește

Întrebăm si noi firește

Statul hoț si porc de câine

De ce ia de la țărani

Grâu pe 28 de bani?

Și ne ia doi lei pe-o pâine?

(RPR = Republica Populară Română)

După război, cariera lui, evident, a intrat în declin. A compus multe balade și cuplete anticomuniste in vremea când alți artiști (și nu numai) au adoptat pozitia ghiocelului - unii chiar s-au transformat în lăudători ai noului regim (din oportunism, de frica sau din necesitate). Jean Moscopol a scăpat ca prin minune fără a fi arestat, dar când realitatea s-a îngroșat și oamenii au început să-și piardă speranța că vor scăpa de regimul totalitar instaurat, Jean Moscopol a reușit să plece din țară legal, în 1947, cu ajutorul actriței Elvira Popescu. A plecat la Paris, unde n-a stat mult și a plecat spre Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În final, s-a stabilit în America, în statul New York. S-a alăturat diasporei românești din New York City, unde trăia. A fost militant, implicat social și politic. Nu și-a uitat nicio clipă țara in care s-a născut.

Se știu destul de puține despre el deoarece comuniștii s-au străduit să-i șteargă numele din memoria colectivă.

Un el si doua ea la prezidentiale

Din seria interviurilor urmărite pe Starea Nației amintesc aici, în ordine aleatorie, pe Elena Lasconi, Ana Birchall și Kelemen Hunor.

În calupul celălalt am scris mai pe larg despre patru candidați la funcția supremă în stat, dar aici aleg sa scriu doar câteva fraze pentru fiecare.

Elena Lasconi vorbește mult, despre multe, și are un aer mămos, ton îngrijorat și nu știe prea multe despre foarte multe, dar poate învăța (în sensul că e capabilă de mai mult). 

Elena Lasconi la Starea Impostorilor:

https://m.youtube.com/watch?v=B4L3Xk3aYD0

Fapt divers: ieri, Ludovic Orban s-a retras din cursa, afirmând că o susține pe Elena Lasconi. Ideea e că buletinele de vot au și numele lui tipărit, și nu mai e timp pentru refacerea acestora. Altfel spus: cine nu știe că s-a retras ar putea stampila numele lui...

Ana Birchall mi-a părut autosuficienta. Incepe prea multe propoziții cu eu. E prima dată când o văd (în sensul că de-o vedeam la TV și nu scria numele pe ea nu as fi știut cine e) și/sau o ascult. Nu prea pare că știe multe, dar a dovedit că știe mai multe decât Elena Lasconi - în materie politica, economie, legislatie etc. se înțelege.

Kelemen Hunor e genul uns cu toate alifiile, și știe exact despre ce vorbește; are unele idei, planuri, propuneri de bun simt care ar putea deveni realitate de-ar avea cu cine să lucreze. Pentru că asta pare a fi o mare problema in Ro: încrengăturile grupurilor de interese, oamenii de paie din funcții cheie, oameni care sunt numiți pe diverse criterii (pare exclus criteriul experienței).

HSTS sau cam așa ceva. Anunt

Pentru că accesul pe unele bloguri/site-uri îmi e blocat de un nou protocol de siguranță online - HSTS (HTTP Strict Transport Security) - care ajuta site-urile împotriva atacurilor de tip downgrade protocol și cookie hijacking nu voi mai putea vizita unele dintre blogurile prietene - cele de pe platforma WP. 

Acum vreo două luni a fost unul, apoi încă unul, acum nu mai pot accesa niciunul - se accepta vizite numai cu HTTPS (sigur)  nu și HTTP (mai puțin sigur). Am editat exemplul să nu se facă vreo interpretare greșită.

N-am aprofundat chestiunea, dar am reținut că sunt câteva metode de a rezolva - una dintre ele e imposibilă pentru mine la aceasta oră, dar dacă se potrivește una dintre celelalte voi reveni pe WP. Imposibilitatea e actualizare motor de căutare! Extrem de simplu, evident! Dar de ce să fie simplu și pentru mine? 😅

Actualizare. Am mai aflat una alta. Problema apare în cazul sistemelor de operare mai vechi la care producătorii "opresc" actualizările și se recomandă achiziționarea unuia nou, cu licență, desigur. Dar! Pentru ca sistemul nou să funcționeze, de regulă e nevoie și de un aparat nou, pt buna funcționare a noului sistem, care să permită descărcarea/încărcarea unor programe necesare (antivirus, de exemplu, dar și pt anumite editări) care și ele se tot actualizează, descărcarea unui browser, care și el se actualizează și tot așa.

Pe scurt: în cazul meu am nevoie de o tabletă nouă, cu o versiune recentă a sistemului de operare... Vreau, nu vreau, trebuie să mă deplasez până la cel mai apropiat magazin. 😃 Care numai aproape nu e. Da, știu, pot comanda online - nu mai am curaj; de trei ori am făcut-o și de trei ori am avut dureri de cap!

Pe de altă parte, mai există unele variante de rezolvare, doar că trebuie să găsesc un specialist care să știe unde să umble.

Mesajul care îmi apare pe ecran când vreau să accesez orice blog WP:

Conexiunea nu este privată

Atacatorii pot încerca să îți fure informațiile de pe xxx.wordpress.com (de exemplu, parole, mesaje sau date despre cardurile de credit). Află mai multe

NET::ERR_CERT_AUTHORITY_INVALID

Apăs butonul Avansate și citesc:

Xxxx.wordpress.com folosește de obicei criptarea pentru a-ți proteja informațiile. Când Chrome a încercat să se conecteze la Xxxx.wordpress.com de data aceasta, site-ul a returnat date de conectare neobișnuite și incorecte. Acest lucru s-a întâmplat fie pentru că un atacator încearcă să falsifice site-ul xxxx.wordpress.com, fie pentru că un ecran de conectare la Wi-Fi a întrerupt conexiunea. Securitatea informațiilor tale nu a fost afectată, deoarece Chrome a oprit conexiunea înainte să fie transferate date.

Nu poți accesa xxxx.wordpress.com acum, deoarece site-ul folosește HSTS. Erorile de rețea și atacurile sunt de obicei temporare și probabil că această pagină va funcționa mai târziu.

De când am tot pățit-o nu s-a remediat nimic - acum vreo 2 luni era doar un blog WP, apoi, de curând, încă unul, acum... toate. E clar că problema e la mine și trebuie să o rezolv. De fapt, nu trebuie - nimic nu trebuie cu adevărat - dar mi-ar plăcea s-o rezolv.

Coincidenta în calendar. MFC

Miercurea fără cuvinte, 

joc găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Aproape menora. MFC

Miercurea fără cuvinte, cu fotografii, e jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Patru candidați la presedintie

Pentru că trăiesc în România sunt interesată și de legislație, și de politici publice și de multe altele, și de cine va fi șef de țară și de cine va fi în parlament (senatori, deputați), de cine-i primar s.a.m.d., și mă interesează și opiniile concetățenilor. Evident, sunt la fel de conștientă, ca cei mai mulți cetățeni români, că putem schimba ceva in bine mult prea greu - dar îmi place să cred că încercăm. Știu la fel de bine ca mulți alții că nu prea avem de unde alege. Cei care știu exact cu cine votează sunt, în general, fanii unui partid sau unui om - un fel de "ultrași". E dreptul lor, să nu fiu greșit înțeleasă. În ceea ce mă privește, nu sunt fan al unui om sau partid, dar caut să urmăresc anumite direcții, acele direcții care nu pun in pericol democrația, drepturile și libertățile fundamentale etc. Cred în egalitatea de șanse (nu de rezultat!) în toate aspectele vieții, cred în ideea că educația (învățământul) poate conduce la o viață mai bună pentru oameni. Dar nu știu pe cine să votez pentru a fi președinte în România! Motiv pentru care m-am hotărât să urmăresc interviurile de pe Starea Nației, unde invitații nu sunt întrerupți exact când ar putea spune ceva interesant. La tembelizor nu îmi place să urmăresc deoarece prea intervin, în unele cazuri, moderatorii, prea sunt întrerupți vorbitorii de intercalarea reclamelor - după care nu se revine la ideea dinaintea reclamelor plus că la tembelizor pare că nu e niciodată timp suficient.

Pe canalul YT Starea Nației au fost invitați oameni care și-au depus candidatura la președinție in acest an electoral. Am înțeles că șapte dintre ei au acceptat invitația. 

Până acum am ascultat, în ordine, pe următorii: Cristian Diaconescu, George Simion, Mircea Geoană, Ludovic Orban. 

Până la aceste interviuri nu am ascultat niciunul, niciodată (dar am citit cât de mult am putut pe ici, colo) - am văzut doar fragmente, prin diferite studiouri TV unde vorbeau deodată cel puțin doi oameni. Sigur, ascultandu-i, nu e ca și cum aș vota perfect, dar voi ști mai amănunțit ce idei au și - culmea! în ceea ce mă privește - pare că e și mai greu să aleg altfel decât... după ureche. Știu sigur cu cine nu voi vota, în general, nu doar dintre cei pe care i-am ascultat și îi voi asculta.

Cristian Diaconescu mi s-a părut un om foarte bine informat - și pe interne, și pe externe; nu e de mirare pentru că a ocupat diverse funcții/posturi cheie in politica românească (au ocupat și alții aceleași funcții, dar... nu par la fel de informați). E un tip care are cuvintele la el, are noțiuni in mai toate domeniile și știe exact care sunt atribuțiile unui președinte în Ro (ce poate face acesta, ce nu poate face; câtă putere de decizie - și cum - are in economie, justiție etc.).

Are, și Cristian Diaconescu, petele lui - unele dintre ele sunt prezentate la Starea impostorilor, unde apare și Ludovic Orban.

https://m.youtube.com/watch?v=bfgJgAsY4pc

George Simion... Mi s-a părut a fi genul cameleonic. Știe foarte bine cum să facă să spună fiecăruia ce vrea să audă, dar în unele puncte e foarte hotărât să nu abdice de la ideile care l-au propulsat in politică. Nu prea pare că se descurcă in geopolitică.

Fiind pentru prima dată când l-am ascultat vorbind fără a fi întrerupt de te miri cine pot spune că omul m-a surprins.

Mircea Geoană vorbește mult și nu spune nimic. Sare destul de des din bandă și repetă despre el la NATO până își plictisește auditoriul. Vorba unui utilizator (citat aproximativ): Jurnalistul: Dle Geoană, în ce an v-ați născut? Geoană: Să vedeți cum e treaba... Când am fost eu la NATO...

Și el a fost prezentat la Starea impostorilor.

https://m.youtube.com/watch?v=sYxHV3YiPOY

Ludovic Orban are vorbele la el, e consecvent in ceea ce privește doctrina liberală și a rămas pe aceeași linie - este unul dintre cei care nu pot fi acuzați de traseism. Mai sare și el de pe fir, dar nu se pierde foarte mult in umplutură. Știe - poate nu la fel de bine precum Cristian Diaconescu - cam cum merg lucrurile. 

Ceea ce a fost surprinzător a fost comportamentul moderatorului, atitudinea lui față de acest candidat, atitudine pe care nu a manifestat-o față de primii trei (sper să nu o facă și în următoarele interviuri). Între altele, Ludovic Orban nu a fost întrebat despre războiul din apropiere și nici nu i-au fost acordate două minute - ca celorlalți - să spună auditorului de ce vrea să fie președinte.

Actualizare 18 noiembrie. Ludovic Orban și-a anunțat ieșirea din competiția prezidențială și afirmă că o susține pe Elena Lasconi.

Și Ludovic Orban are pete - pot fi aflate accesând link-ul de la Cristian Diaconescu. 

În principal, întrebările adresate candidaților au fost cam aceleași (ceea ce mi se pare potrivit pentru că e mai simplu să comparăm candidații între ei). Între aceste întrebări: părerea despre venitul de bază universal, avort, inteligența artificială, războiul din apropiere, schimbările climatice. 

În discursurile lor, unii (la modul general, nu doar in cazul celor amintiți) e posibil să fie sinceri doar că... în politică, fără susținere puternică din partea populației, niciun președinte din Ro nu-și prea poate îndeplini promisiunile electorale.