Pagini

2012-07-29

Happy Weekend! (19) - Odihna

Pufitica, Johnny, Miki
Dupa fiecare weekend urmeaza o saptamana de odihna!

O ea si un el pe canapea:
Ea: Ce faci?
El: Ma gandeam! Tu?
Ea: Si eu ma gandesc... Tu la ce te gandesti?
El: La ce te gandesti si tu!
Ea: Nesimtitule!
***************
- Alo, 112?
- Care este urgenta dvs.?
- Doua fete se bat pentru mine.
- Si care este problema?
- Aia urata e pe cale sa invinga.
*********
Happy Weekend! editia 19

2012-07-28

Poveste Parfumată - Parfumul unei posete din piele

Momentul in care poseta mi-a atras atentia a fost cam pe la inceputul vietii. Asa se intampla, uneori, sau mai des: ceea ce ne impresioneaza in copilarie cam purtam in suflet pana spre finalul vietii.

Si geanta a avut un moment de inceput – chiar daca nu stiu exact care este acesta si nu stiu daca cineva chiar stie. Se vorbeste insa despre momente indepartate in istoria omenirii. Ni se aminteste despre “geanta preistorica” formata din fasii de piele legate impreuna in care se pastra hrana, sau bucati de cremene sau ce mai ducea cu el omul preistoric. Am citit despre preoti africani care purtau in jurul taliei un saculet din piele, captusit, la exterior impodobit cu scoici sau cu pene dar si cu pietre pretioase; in acesti saculeti isi duceau, practic, insemnele puterii: solutii din ierburi, prafuri si cine mai stie ce. Anticii egipteni purtau si ei un fel de tolba cu doua snururi care se legau in jurul taliei, si impodobita cu bijuterii din aur. Bineinteles, era un accesoriu purtat de cei din inalta societate, asa cum era si in cazul romanilor din Roma antica, unde cetatenii instariti purtau un fel de poseta numita “borsa” – ceea ce azi numim borseta si a devenit unisex, pentru ca nu o mai poarta numai barbatii. Exista si atunci, ca si acum, banduliera – poseta care se poarta in diagonala, pe piept, si este tot unisex azi.

Pentru mine, insa, posetele nu au mirosul gentilor de la inceputul Timpului, ci au mirosul copilariei. Cum miroase copilaria? Sa descriu foarte exact nu pot, pentru ca nu pot identifica parfumul pe care il folosea profesoara de franceza care venea la gradinta o data pe saptamana, sa ne invete unele notiuni zise de baza. 
Era un parfum pe care l-as asocia cu esenta parfumului Magie Noire, Lancome – un amestec de cedru, mosc, iasomie si condimente (dar nu poate fi acesta, pentru ca acesta a fost lansat in 1978, cand nu mai eram la gradinita)
Profesoara de franceza era o doamna foarte eleganta, care mirosea frumos si avea multe accesorii interesante: pandantive, cercei, brose, bratari, inele, curele, centuri, genti. Mereu se imbraca altfel; mereu era machiata. Era blonda, cu parul scurt si avea ochi albastri sau verzi – nu imi mai amintesc culoarea si n-as putea sa o recunosc de-as vedea o fotografie cu ea asa cum arata atunci. E pur si simplu o amintire, o amintire pe care nu vreau sa o completez cu puterea imaginatiei. Dar ceea ce nu voi uita este una dintre posetele ei. O geanta in forma de cub. Un cub din piele maro-roscat pe care erau cusuti banuti aurii – ca banutii din salbele populare romanesti (si nu numai). Avea o toarta groasa, chiar in centrul cubului si se deschidea ca o scoica, sa zic asa, pentru ca alta comparatie nu-mi vine in minte. De cate ori o misca banutii aveau un clinchet soptit, armonios. Pielea din care era facuta avea o finete pe care n-o voi uita niciodata, probabil – daca n-am uitat-o pana azi… si mi-o amintesc de cate ori ating o anumita calitate de piele.
Bineinteles, am crescut cu dorinta de a avea cat mai multe posete. Si prima gentuta a fost una rosie, cu bulinute mici galbene, din… musama lacuita. Dar o purtam cu mandrie – desi mirosea a plastic. Apoi, a fost banduliera kaki, din piele, in care mama imi punea gustarea pentru gradinita si in care adunam fel si fel de pietre pe care le gaseam pe drum si care imi atrageau atentia prin forma. Mult timp am pastrat acea banduliera kaki, apoi am ratacit-o pe undeva sau cineva o fi aruncat-o… Banduliera aceea mirosea a “geanta de piele noua”; nu-mi amintesc alt parfum… dar, cum am mai scris: nimic nu se compara cu geanta profesoarei de franceza si cu parfumul pe care ea il folosea. 
O geanta perfect cubica, asa cam cum arata geanta creata de Marc Jacob dar mult mai sofisticata. 
Poate de aceea ma atrag azi gentile cu forme deosebite, cum ar fi cea in forma de cerc, creata de Andre Courreges, sau cele in forme asa-zis ciudate, despre care nu prea stii ce sunt, sau cum se deschid… Poate de aceea azi asociez gentile de piele cu aroma “substantelor” precum Denim sau Axe 
   
Clubul Povestii Parfumate este gazduit, in fiecare Sambata, de Mirela

2012-07-27

Clubul Povestii Parfumate - membri

Anca        CARMEN          Daurel         Diana           Elly Weiss  
    
Gabi       Irealia       Karmapolice        Lili3D        Lolita       Mala   

Melly          Minnie       Mirela       Nina      OchiiVerzi      pandhoraa       

Samewhiteblue      Sara        Silving      Vania      Vienela      Xaba

Clubul Povestii Parfumate a fost găzduit de Mirela. 

Cartile ilustrate de Mirela

2012-07-25

2012-07-22

Happy Weekend! (18) - Glume diverse

Patru italieni pe o terasa din Madrid, dupa finala campionatului de fotbal.
- Patru coca-cola zero zahar, va rog - cere unul dintre turistii italieni.
- Imi pare rau - spune ospatarul - nu avem. Dar va putem oferi patru zero.

*
El: Ceea ce imi place cel mai mult cand afara da caldura, sunt fustitele mini si tricourile foarte decoltate.
Prietenii imi spun ca, totusi, mi-ar sta mai bine daca m-as epila mai intai pe picioare si pe piept...

*
De la atata Facebook, o sa ajungem sa zicem "Sa-ti dea Dumnezeu like".

*
Exista o legatura intre foto postata si glume?
Nu. :)

2012-07-18

Miercurea fara cuvinte - Prima dragoste

motocicleta Simson 250
sursa foto Simson 250: http://www.oma-live.de/news/simson-die-ddr-bmw/index.php
Miercurea fara cuvinte (29) e muuuult mai interesanta la Carmen - Wordless Wednesday

2012-07-15

Happy weekend! - E greu!

Foto primita pe mail
Dar sa nu ignoram canicula:
Logica neamtului: Daca astazi e canicula si maine va fi aceeasi canicula, trebuie sa investim intr-un aparat de aer conditionat care sa ne permita sa muncim mai eficient.

Logica grecului: Daca astazi e canicula si maine va fi tot canicula trebuie sa mergem in vizita la careva care are acasa aer conditionat si sa stam macar o saptamana la ei.

Logica francezului: Daca astazi e canicula si maine e aceeasi canicula, inseamna ca de fapt astazi este maine???

Logica SUA: Daca astazi e canicula si maine e canicula, ne vedem nevoiti sa intervenim cu armata si s-o starpim.

Logica chinezului: Daca azi e canicula si maine va fi tot canicula, am face bine s-o exportam!

Logica romanului: Te fac o bere? Cica azi si maine o sa fie canicula.




2012-07-14

Poveste Parfumată - O plimbare parfumata prin padure

Mirosul este un vrajitor puternic ce te transporta peste mii de mile si prin toti anii vietii tale.
(Helen Keller)

Muntele intreg zambeste verii! Fagii sunt iar verzi, cu frunzele lor dintate; in varful fiecarei ramuri din cetinile brazilor si ale molizilor ciucurelul verde-deschis din primavara s-a transformat intr-o noua crenguta, nu mai e bun de adunat pentru “siropul de brad” cu gust si miros minunat. Se aude trilul mierlei si undeva, departe, se aude darabana ciocanitoarei. Vara imprastie pentru toate vietatile muntelui din cornul ei cu bunatati: seminte si boabe pentru ele. In scorburi putem da de pupeze… si daca nu le vedem le putem auzi: “up-up-up… up-up-up” Daca gasesti in vreo scorbura cuib de pupaza si iti aproii nasul simti un miros de acru, de amoniac si daca atingi puii mirosul iti ramane pe maini si te speli de zece ori pana trece. Pupaza scoate hrana si din “placintele” de pe pasune si de altundeva, dar nu din aceasta cauza miroase cuibul si puiul de pupaza, ci din cauza unei glande care secreta o materie vascoasa si care patrunde in penajul puilor, un sistem de aparare pus la punct de mama Natura. Pupaza adulta nu mai are acest miros.

Padurea nu este doar un labirint - la propriu - pentru cine nu o cunoaste si se abate de la potecile batatorite si marcate, ci este si un labirint de emotii vii… Un fosnet de frunze imi spune ceva, o adiere de vant poate aduce un parfum care sa-mi evoce anumite amintiri, un trosnet de crengute imi poate da de veste ca un animal e undeva aproape… Lumini si umbre se succed fara o anume ordine si privirea   poate juca feste. O plimbare prin padure este o adevarata poveste. Imi aminteste mirosul din copilarie, cand auzeam povesti cu feti frumosi care fugeau de vrajitoare si aruncau in urma lor piepteni cu dinti desi din care cresteau paduri inalte menite sa intarzie vrajitoarea cea rea din urmarirea ei, imi evoca adapostul haiducilor Andri Popa, Iancu Jianu dar si al lui Robin Hood.

Cati cunosc farmecul padurii intr-o noapte cu Luna plina si cer senin? Vraja padurilor seculare este adancita in noptile senine. Imaginatia rupe barierele si imi pot inchipui orice pentru ca fiecare ram, fiecare tufis, fiecare trunchi - vertical sau cazut - arata altfel, pare ca prinde viata si este in miscare sub razele de Luna. Tacerea e mai adanca, intunericul mai dens, accentuat de razele astrului nocturn care dezvaluie forme ciudate. Un varf de cetina care atinge obrazul, un con de brad cazut, o crenguta care trosneste sub talpa pantofului pot baga groaza intr-un necunoscator care mai e si fricos de felul lui. De asemenea, se accentueaza sentimentul singuratatii, al neputintei omului in fatza Naturii. Apoi, ce-ti mai lipseste! “U-hu-hu-huhu-huuu” care suna adanc cavernos de undeva din misterul padurii. Cand se lasa tacerea aceasta pare mai grea, mai densa. Si iar, din alta parte: “u-hu-hu-huhu-huuu” - ca si cum toate duhurile au prins glas. Cand auzi acest sunet trebuie sa stii ca in apropiere este o poienita si, daca te grabesti, poti avea sansa sa vezi buha plutind curbat, in linie moale, aproape de pamant. In lumina Lunii un astfel de zbor pare ca face parte dintr-un vis pe care-l visezi, nu-l traiesti! Si auzi din nou acel hohot de ras scurt si infundat venind ca din alta lume.

Imi amintesc cum am pasit, in copilarie, prin padure… Aveam oarecare teama - pentru ca citeam povestile cu vrajitoare rele, povestea “Hansel si Gretel”… dar fiind si cu tata, incet-incet, padurea a inceput sa imi placa. M-a invatat tata sa deosebesc ciupercile otravitoare de cele comestibile. Mie-mi placeau acele umbrelute rosii cu picatele albe… dar cele bune pentru consum nu sunt deloc frumoase la vedere. Imi place parfumul ciupercilor… Nu mai stiu cum miroase iasca galbena… Are o culoare frumoasa dar o putem vedea doar la inaltimea trunchiului, ca o inflorescenta galbinoasa care poate distruge arborele pentru ca il seaca de seva. Si mai e iasca aceea care pare a fi o policioara intoarsa, ca si cum ar fi folosita de spiritele padurii… Aceste ciuperci pot ajunge la dimensiuni spectaculoase!

Imi amintesc plimbarile pe care le faceam, candva, prin paduri. Imi plac foarte mult - sunt misterioase padurile. Ai impresia ca intri si - sigur - vei reusi sa te descurci chiar daca te abati de la poteca. Dar nu e asa… Trebuie sa te orientezi dupa razele soarelui, dar aceste raze nu patrund intotdeauna printre coroanele arborilor inalti. In padure soarele nu mai are puterea pe care o are in mijlocul unei campii… si de aceea padurea e perfecta in zilele caniculare: e racoare!

Susurul izvoarelor pe care le intalnim uneori la baza unui arbore - dar cel mai adesea langa o stanca - ne incanta simturile, nu doar auzul. In apropierea izvoarelor sau paraiaselor simt o racoare… umeda si pare ca aerul are un miros deosebit, greu perceptibil dar si mai greu de descris. Apa rece, cristalina, are o savoare deosebita. Aceasta fantana arteziana naturala la baza unui arbore este un simbol al vesnicei reintineriri. La izvor se produc intalnirile providentiale, se infaptuiesc uniunile, aliantele, pactele. Apa e necesara vietii si anterioara nasterii lumii.

Muntele simbolizeaza in acelasi timp centrul si axul universului dar cea mai raspandita varianta a centrului axial al lumii este copacul. De-a lungul istoriei milenare civilizatiile i-au consacrat un cult. Stejarul era venerat in Galia, teiul in Germania, frasinul in Scandinavia, mesteacanul in Siberia, maslinul in tinuturie islamice, smochinul in India, bambusul in Japonia. Copacul, credeau anticii, inlesneste comunicarea dintre cer si pamant. Verticalitatea copacului, verdeata lui permanenta sau reinnoita la trei niveluri (al radacinilor, al trunchiului, al frunzisului) pun in legatura lumile celesta, aeriana si pamanteana. Seva lui este un fel de roua din adanc, iar fructele sale, mere din gradina Edenului, sunt hrana a nemuririi.
Legenda spune ca cedrul absoarbe energia proiectata prin Cosmos de om, o conserva si, la nevoie, o restituie. O daruieste cand lipseste in Univers, prin urmare in om si in tot ceea ce traieste si creste pe pamant. Se mai spune ca cedrul secreta fitonocide care distrug microorganismele patogene si purifica aerul. Incaperile lambriate cu lemn de cedru au mai putine bacterii pe metru patrat.

Patul de frunze moi pe care pasesti in liniste, mirosul de muschi umed si de pamant, copacii pe care vrei sa-i imbratisezi ca sa-i simti cum miros… sunt evocate de mai multe parfumuri, intre care Bois de Cedrat, de la Creed, in care lamaia si mandarina se imbina cu izul padurii de cedri sau She Wood, de la Dsquared, cu esente lemnoase. 

Povestea e inscrisa la Clubul Povestii Parfumate, tema din aceasta saptamana, propusa de Mirela: O plimbare parfumata in padure

2012-07-08

Happy Weekend - De sezon!!!

peisaj de iarna
In Romania exista azi doar doua anotimpuri:
La naiba! Ce cald e! si
La naiba! Ce frig e!
*
Desi e foarte frig, un pescar care se plictisea acasa se hotaraste sa plece la pescuit. Ajunge el pe lac, scoate tarnacopul, face copca, dupa care-si arunca unditele in apa. Sta el ce sta si odata aude o voce groasa din spate: - Aici nu este peste! Nedumerit, pescarul isi extrage unditele si se muta mai incolo… Tot nu musca. Dupa o vreme aude iarasi vocea:
- Aici nu este peste!
Suparat, se muta din nou, sparge gheata si da din nou cu unditele in apa. Din nou, in spatele lui, vocea:
- Aici nu este peste!
Enervat, pescarul se intoarce si spune cu naduf:
- Dar cine sti tu, de-mi tot sperii pestii?
- Directorul patinoarului!

2012-07-07

Gradina Lunii - o poveste parfumata

Da, gradina Lunii, pentru ca azi m-am lasat sedusa de Regina Noptii. De fapt, ma seduce in fiecare vara, in fiecare noapte cand infloreste. La lasarea serii visez inspirand parfumul ei suav. Toata noaptea e parfumata de aceasta planta si imi place tare mult; ma bucur de parfumul ei, ma bucur de frumusetea acestei plante. Multe amintiri frumoase imi evoca acest parfum puternic, minunat si azi adaug o noua amintire frumoasa legata de Regina Noptii.
In serile trecute mi-am zis: “Minunat!” Parfumul Reginei Noptii ma va inspira sa scriu o poveste parfumata minunata si originala. N-am scris Luni, pentru ca au fost multe de facut – am zis ca scriu Marti – dar si Marti a fost o zi plina si am preferat sa adorm invaluita in mireasma florii… La fel si Joi si Vineri… Dar azi e Sambata si termenul limita e… la limita. 
Regina ma invaluie cu parfumul ei, incerc sa imi concentrez imaginatia dar – vai! – un pui de caine Pechinez imi intrerupe visul si gandurile si imaginatia! 
Codruta se numeste catelusa si deloc nu e impresionata de mirosul acestei nopti minunate care a urmat unei zile tropicale. Codruta e interesata de usa pe care a intrat in casa la noi si pe care vrea sa iasa imediat! Si mai e interesata de “trabucul” electronic pe care il folosesc uneori, de cand am lasat tutunul…
Poze cu micuta cea adevarataCodruta.

Cercetand despre Regina Noptii am aflat ca se mai numeste si Nicotiana, pentru ca din frunzele ei se poate obtine tutun – in multe parti ale lumii planta este cultivata pentru productia de tutun. Numele de Nicotiana i-a fost dat in onoarea lui Jean Nicot, ambasadorul Frantei in Portugalia, care in 1559 a trimis la curtea Caterinei de Medici cateva plante din aceasta specie, pentru a fi folosita in scopuri medicinale. In Anglia, in epoca Victoriana, Nicotiana era cultivata in parcuri si gradini publice, pentru frumusete dar in special pentru parfumul nemaiintalnit. Forma de stea sau trompeta a florilor si parfumul fermecator i-au facut pe scriitori sa imagineze povesti de dragoste al caror martor tacut erau florile de Regina Noptii. Parfumul ei se simte pe tot timpul noptii si esenta se simte de la distante de zeci de metri. Dar, ca orice frumusete – indraznesc sa afirm – e si periculoasa: e otravitoare – dupa ce o ingrijim trebuie sa ne spalam pe maini pentru ca atingem stratul lipicios ce-l are planta pe tulpina; si trebuie sa avem grija ca animalele de companie si copiii sa nu ajunga la aceste plante. Dar credeti ca pe Codruta – puiul de caine Pechinez o impresioneaza aceasta esenta sau faptul ca planta o poate otravi? Nu. E agitata pentru ca vrea la ea acasa si pentru ca vrea sa adulmece tutunul lichid din trabucul electronic! “Sacrilegiu!” ar exclama unii, dar nu e decat o dorinta de caine. Ce?! Catelusii nu pot avea dorinte? Pot – si sunt obositor de incapatanati pentru a si le indeplini! Codruta, cand nu e langa usa, scheunand, e in brate la mine, agitandu-se sa ajunga pe masa, la trabuc! Limbuta ei roz atarna lunga de-un cot si nu se mai potoleste! Codruta e in miscare de la ora 20 – iar acum, cand scriu, e aproape ora doua – noaptea tarziu (sau dimineata devreme, cum vreti sa ziceti). E micuta cat o veverita si la fel de rapida! Ce cauta o pisica pe un birou nu ma intreb, dar ce cauta un pui de Pechinez pe birou…? S-ar ascunde perfect in tufa de Regina Noptii cu rochita alba! Ce cauta Codruta in brate la mine si in povestea mea parfumata? O am in grija pentru doua zile deoarece stapana ei nu se simte bine si nu o poate ingriji cum trebuie. E greu pentru o persoana in varsta de 81 de ani sa ingrjeasca un pui de caine – indiferent ce rasa ar fi, dar Pechinezul e foarte jucaus, foarte agitat, debordand de energie! Cred ca mai usor dresez o veverita decat sa educ un Pechinez. Glumesc! E un caine intelgent si de Codruta sunt chiar indragostita – desi ma “bodogane” ceilalti ca il am “pe cap” Dar nu e pe capul meu, e in bratele mele si adulmeca aerul alaturi de mine – fiecare cautand in aer o aroma anume. 
Ar fi trebuit sa incep cu “A fost odata ca niciodata un pui de caine care tanjea dupa stapana lui…” dar chiar am sperat sa reusesc o poveste frumoasa, care sa aiba cap si coada. Asa cum e aceasta poveste a fost saptamana care tocmai se incheie. Dar a fost frumos, cu multe intamplari inedite si placute – chiar daca planurile mi-au cam fost zapacite! Si mereu imi spun: “nu-mi mai fac planuri, pentru ca mereu intervine ceva!”

Draga mea Regina a Noptii nu s-a suparat pentru ca azi am dat o mai mare atentie unei vietati cu patru picioare, urechi blegi, trufa mica si ochi bulbucati. Codruta e un fel de caine rasa Boxer in miniatura – preferata mea; un fel de caine Boxer de buzunar.
Stiti ca exista si parfumuri pentru caini si pisici! Ma gandesc ca ar trebui sa cumpar si eu o sticluta… Codruta de ce sa nu miroasa si ea foarte frumos? Sunt convinsa ca stapana ei va fi de acord. Pentru motani n-o sa cumpar… Ma tem ca vor deveni agresivi – ca tare sensibili mai sunt! Si nu vor sa para… “pisicizati” – ei sunt motani seriosi!
Cautand un parfum care sa contina si esente de Regina Noptii m-am oprit la Christian Dior Addict EDP,  care contine si esente fine de vanilie, trandafir bulgaresc si lemn de cedru. Un parfum senzual, delicat, care poate fi folosit oricand – altfel spus: chiar si la locul de munca. Si m-am mai oprit la apa de parfum Latido, care invaluie simturile, evocand senzatii neasteptate - poate pentru ca are la baza regina noptii, trandafir de apa si tuberoza de Egipt…

Am adunat - in gand - verbina si am incercat sa va scriu despre o regina.

Povestile minunat parfumate incep la si conduc spre Mirela

2012-07-04

Miercurea fara cuvinte - Zidul plangerii

Foto: via e-mail
MIERCUREA FARA CUVINTE (27)
Nefiind acasa am ales ceva primit pe mail.