Nu voi descrie vesmintele amanuntit ci ma voi referi, asa
cum am inteles, la vălul islamic si alte cateva obiecte
vestimentare.
Vălurile lungi care invaluie trupurile femeilor musulmane
sunt de mai multe feluri, cu denumiri diferite dar cunoscute cu denumirea generica "vălul islamic".
Conform Coranului, atat femeile cat si barbatii sunt
sfatuiti sa fie modesti.“Spune-le credinciosilor sa-si plece privirea si sa fie
modesti (surah 24:30) Surah 24:30-31 e mai clara cu privire la femei, carora li
se sugereaza sa-si acopere frumusetea care ar trebui vazuta numai de soţii lor
si de alti membri ai familiei. Coranul se refera la: capul acoperit cu un batic
(khimār) si corpul cu jilbāb (un fel de mantou), cu faţa si mâinile
dezvelite, vestimentatie menita sa le fereasca de poftele barbatilor, de
hartuire - desi nu prea functioneaza, avand in vedere numarul mare de violuri
raportate in unele state (vezi Egipt) in special la sfarsitul sarbatorii de
Ramadan.
Tot pentru a nu atrage atentia asupra caracteristicilor
trupului si barbatii musulmani poarta haine lungi si au capul acoperit.
Musulmanii considera ca trebuie sa poarte vesminte care sa arate modestia si
faptul ca se deosebesc de cei care nu respecta indicatiile de modestie ale
Profetului.
Acoperirea capului a fost introdusa in Arabia cu mult
inainte de Profetul Mohamed, inca de la primele contacte cu Siria si Iran, state
in care vălul era un semn al statului social. Primele atestari sunt din vremea
regelui asirian Teglat-Phalazart I (cca anul 1000 i.e.n.), in colectia de legi
unde scria ca e “obligatoriu pentru fiicele pubere ale barbatilor liberi si
interzis pentru prostituate”. In Codul lui Hammurabi (sec. 18 i.e.n.) femeile
libere erau obligate sa poarte văl, spre deosebire de sclave – femeile care nu
purtau riscau sa fie pedepsite. Un text asirian facea din văl un semn
distinctiv intre o femeie onorabila si o prostituata. In antichitatea greaca si
romană vălul facea aceeasi distinctie: femeiele onorabile purtau văl, sclavele
si prostituatele nu. Aceasta functie de distinctie sociala a fost mai apoi
imprumutata in Coran. In iudaism legea impunea femeii sa isi acopere capul,
ca simbol al apartentei sale la sotul ei. Rabinul Josy Eisenberg sublinia ca
“legile antice ale civilizatiilor semitice cum erau cele ale asirienilor,
obligau femeile casatorite sa poarte văl”. In crestinism, numerosi “Parinti ai
Bisericii” recomandau femeilor crestine sa poarte văl. Apostolul Pavel, in
Prima Epistola catre Corinteni, nota: “Barbatul nu trebuie sa poarte văl căci
el este imaginea gloriei lui Dumnezeu, dar femeia este gloria barbatului, iata
de ce ea trebuie sa poarte semnul dependentei sale”. Chiar si azi, mai ales in
zonele rurale, femeile isi acopera capul cu un şal, basma etc. atunci cand merg
la biserica, dar sunt multe care poarta basmaua oriunde si oricand, ca semn al
“dependentei” (casatoriei).
Cele mai multe sisteme legale musulmane cer dovedirea
modestiei prin acoperirea intregului trup in public, la vedere fiind numai faţa
si mâinile. In sistemele radicale se pretinde si acoperirea feţei – in unele
cazuri lasand numai ochii la vedere (niqab), in celelalte nici chiar ochii
(burqa).
Practic, numai femeile care nu lucreaza isi pot permite sa
ramana retrase si sa poarte vălul.
Baticul (hijab) este de mai multe
feluri, legandu-se in functie de zona, si acopera capul, gatul si uneori sânii
celor mai multe femei musulmane, indiferent ca acestea poarta blugi sau rochii
lungi. “Baticul” poate consta din una sau doua esarfe in care se infasoara
capul si gatul, fiind cel mai popular. (modele la shakuka).
Altele despre hijab tot la shakuka.
Niqab acopera tot
corpul, capul si faţa, avand o deschidere numai pentru ochi. Niqab e de doua
feluri: un văl lung pentru corp si unul pentru faţă, lasand ochii si o parte
din frunte la vedere; al doilea tip e format din vălul lung care acopera trupul
si vălul care acopera si fruntea, lasand pentru ochi o fantă ingusta. Aceste
stiluri pot fi intalnite in toata lumea musulmana dar sunt mai comune in
statele din Golf.
Burqa e alcatuita
din văluri care acopera atat corpul in intregime cat si capul si faţa, in
dreptul ochilor fiind o panza mai rara, ca o sita. Vesmantul e intalnit in
special in zone din Afganistan si Pakistan. Intre 1996-2001, in timpul terorii
talibane (de care zona inca nu a scapat), burqa a fost obligatorie prin lege.
Poate avea orice culoare.
Niqab si burqa sunt vălurile care au nascut numeroase
controverse si dezbateri in Europa, unii politicieni pledand pentru interzicere
ba pe motiv de opresiune a femeii ba pe motive de securitate.
Abaya e un
vesmant lung, negru, lejer, prevazut cu nasturi sau fermoar in faţă. Sheila este o esarfa neagra ce acopera
capul. Abaya si sheila sunt confectionate in general din matase neagra si pot
fi simple sau sofisticate, dar sunt vesminte care fac parte din portul
traditional al diferitelor regiuni din Orientul Mijlociu si sunt purtate in
principal in scop cultural nu religios.
Burqini (burkini) este
costumul de baie traditional al femeilor musulmane; e confectionat din material
supraelastic subtire, cu maneci lungi, care le acopera corpul in intregime, in
afara de faţa, mâini si picioare (care sunt acoperite de pantaloni).
Femeile musulmane din Arabia folosesc abaya; cele persane
folosesc chador; femeile musulmane afgane folosesc burqa, cele indo-pakistaneze
purdah sau niqab, cele din Malaezia si Indonezia folosesc kerudung, cele din Africa buibui.
Ajunse in statele din Occident cele mai multe folosesc hijab, un şal mai mare
care le acopera capul desi ele poarta haine obisnuite dar care nu dezvaluie
prea mult din suprafata pielii.
Islamul nu e preocupat de stil cat timp cerinta religioasa (a
modestiei) este indeplinita. Hijab nu e o cerinta culturala, cum cred multi, ci
una religioasa.
In anul 2011 Franta si Belgia au interzis, la nivel
national, purtarea vălului islamic (cel care acopera faţa in intregime, ca
masura de securitate si impotriva opresiunii femeii – cele care poarta niqab sau
burqa sunt amendate. In Senegal, Ciad si Camerun (state cu populatie
predominant musulmana) li s-a interzis femeilor sa mai poarte acest vesmant (ca
masura de securitate, dar legea nu pare sa aiba prea mare succes: la doua
saptamani de la intrarea legii in vigoare, in Ciad, doi teroristi purtand burqa
s-au aruncat in aer, ucigand 27 de persoane); in Egipt se doreste interzicerea
in institutiile de invatamant.
In state precum Elvetia, Italia, Rusia, China, Spania vălul
este interzis numai in anumite regiuni, nu la nivel national, iar dezbateri pro
si contra sunt in mai multe state, inclusiv Tunisia, iar in Iran, in 3 ianuarie
2016 a fost respins un proiect de lege care urmareste sa ofere mai multa putere
politiei iraniene si militiilor pentru o mai buna respectare a portului vălului
islamic – a fost considerat neconstitutional proiectul de lege.
Daca o femeie e libera sa-si dezvaluie trupul in public de
ce sa nu fie libera sa si-l acopere? Cu toate acestea, multe femei din unele
comunitati musulmane militeaza pentru permisiunea de a nu mai purta burqa,
niqab sau chador daca nu vor.
Surse info (online) pentru cei interesati:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Hijab
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Burka
- https://en.wikipedia.org/wiki/Burqini
- http://www.al-islam.org/hijab-muslim-womens-dress-islamic-or-cultural-sayyid-muhammad-rizvi/why-hijab
- https://www.facinghistory.org/civic-dilemmas/brief-history-veil-islam
- http://www.gandul.info/international/controverse-religioase-in-franta-scandalul-valului-islamic-13753532
- http://www.garbo.ro/articol/Social/8556/Valul-islamic-interzis-si-in-Belgia.html
- http://qz.com/326086/the-places-in-the-world-that-have-a-burqa-ban/
surse foto: wikipedia, http://www.shukronline.com/womens-jilbabs.html.