Cosimo
Ruggieri nu a fost un mistic. A fost, probabil, iniţiat in câteva ştiinţe
oculte, aceste “tehnici vrăjitoreşti” la fel de vechi ca şi umanitatea, care
mai sunt practicate şi azi de populaţia Bambara sau cei din tribul Dogonii din
Africa, ca exemple, dar astrologi, ocultişti, parapsihologi etc. întâlnim şi
azi - unii dau consultaţii chiar şi
la telefon, in ziare şi reviste, la televizor…
Data naşterii lui Cosimo Ruggieri (numit in Franţa Côme Ruggieri sau
Cosme de Rogier) nu este cunoscută
dar se ştie că s-a născut in Florenţa (fiul unui medic care practica şi
astrologia la curtea ducelui de Urbino, Lorenzo al II-lea de Medici, tatăl
Caterinei) şi se presupune că e din generaţia Caterinei de Medici (n. 13.04.1519,
Florența - d. 05.01.1589, Blois), viitoarea regină a Franţei,
soţia lui Henric al II-lea, pentru că ea l-ar fi adus la Curtea Franţei cu
ocazia căsătoriei, in 1533, ca spion şi consilier personal (unii afirmă ca tatăl
lui Cosimo ar fi urmat-o pe Caterina in Franţa). Alte surse susţin că Ruggieri
a ajuns in Franţa alături de ambasadorul toscan, Petrucci, şi reputaţia lui ca
om de ştiinţă şi de cultură i-a adus postul de profesor de limba italiană pentru
Elisabeta de Austria, soţia viitorului rege Carol al IX-lea
(Charles-Maximilien, numele la naştere). Ceea ce pare a fi sigur este că Ruggieri a fost semnalat prima dată in Franţa
in anul 1571. Dintr-o scrisoare a ambasadorului Alamanni, datată 26 aprilie
1574, se ştie despre Ruggieri că “meseria
lui e de astrolog şi e capabil să prevadă viitorul, câştigând deplina încrede
a Reginei Mamă, şi cunoscând atât de multe lucruri a fost ales să predea limba
toscană pentru fiul reginei, Francisc, duce d’Alençon,
având şi rolul de a-l supraveghea in relaţiile sale cu hughenoţii”.
Cosimo
Ruggieri e cunoscut ca astrolog,
alchimist, ocultist dar şi ca necromant. Legendă sau ba, el ar fi fost cel
care prepara pentru Caterina “poţiunile”
care o ajutau pe aceasta să scape de duşmani. Ruggieri era interesat de intrigile
politice şi se bucura de încrederea reginei. El ar fi fost in spatele denuţului făcut împotriva reginei Margot (Margareta
de Valois, soţia lui Henric de Navara, viitorul rege Henric al IV-lea) şi a
altor doamne de la curte care aveau amanţi şi despre care s-a spus că ar fi
uneltit împotriva regelui Carol al IX-lea pentru a-l aduce pe tron pe fratele
acestuia, ducele d’Alençon (fiul cel mai mic al
regelui Henric II şi al Caterinei de Medici). Complotul a fost dejucat de
ducele de Montmorency şi, se pare, de Ruggieri, care ar fi informat-o pe
Caterina. Tinerii cavaleri acuzaţi de complot au fost arestaţi, torturaţi şi
decapitaţi.
In
casa cavalerului La Môle (iubitul Margaretei de Valois) a fost descoperită atunci o figurină de ceară străpunsă de ace şi
care părea să-l reprezinte pe rege, rege care avea o stare de sănătate precară
la acel moment şi s-a declarat că boala i
se trage de la magia neagră. Statueta şi magia au fost puse in seama lui
Ruggieri, pentru care s-a emis, in 22 aprilie 1574, un ordin de arestare.
Ocultistul a aflat despre ordin, a fugit şi s-a adăpostit in casa ambasadorului
Toscanei, lângă Paris.
La scurt timp, însă, a fost arestat in pădurea Saint-Germain, deghizat in ţăran.
Cavalerii
acuzaţi de trădare au fost decapitaţi in 30 aprilie 1574, iar Ruggieri a fost condamnat la galere,
dar a beneficiat de un regim preferenţial şi şi-a petrecut timpul in cabina căpitanului
unde “preda” matematică şi astrologie. Mai târziu, Ruggieri reapare la curte şi, in 1585, primeşte conducerea
mănăstirii Saint-Mathieu, in Bretania, ca recompensă pentru serviciile sale de
spion pe lânga ducele de Alençon.
Despre
Caterina de Medici se spune că din fragedă tinereţe căutase ajutorul vrăjitorilor
şi al ghicitorilor (deşi era o catolică ferventă) şi, uneori, viitorul i-a
fost prezis cu precizie înfricoşătoare. Nostradamus
i-a ghicit reginei, in 1555, moartea regelui Henric al II-lea, moarte care
a avut loc patru ani mai târziu, cu toate detaliile prezise, dar magicianul ei preferat rămâne Cosimo
Ruggieri. Acesta specula credinţa reginei in puterile oculte şi nu ezita să
recurgă la mari înscenări, punând uneori in joc o întreagă trupă de complici.
Ruggieri
i-a prezis Caterinei că va deveni regina Franţei (susţinând
şi continuând profeţia colegului său) şi
va avea zece copii (a avut zece - trei au murit de timpuriu, trei dintre băieţi
au fost regi şi două dintre fete au fost regine). După căsătoria cu Henric al
II-lea, timp de unsprezece ani nu râmâne însărcinată (poate pentru că soţul ei
era mai ocupat cu Diane de Poitiers)
şi se teme de repudiere, dar in 1544 dă naştere primului copil: Francisc (al
II-lea).
In 1560, in castelul Chaumont, Ruggieri
a prezis, într-o oglindă de oţel,
destinul dinastiei Valois şi viitorul Franţei. Cum-necum, predicţiile lui s-au adeverit: dinastia Valois a pierdut tronul Franţei când Henric al IV-lea e încoronat
in 1594 (el a fost primul din Casa de Bourbon). In acea zi “de predicţii”, ocultistul, cu o voce cavernoasă, cu un gest amplu şi cu
ochii fixaţi spre cer, a făcut o ultimă profeţie: “Feriţi-vă de Saint-Germain,
vă va aduce moartea!”
(din Magicieni, de Gerard Majax)
Un
alt scenariu (magicianul deţinea o
bogată recuzită, executată de el sau după indicaţiile lui, şi perfecţionase
multe trucuri): a prezentat pentru regină in aşa-numitul “Turn al diavolului”
din castelul Vincennes, tăierea capului
unui copil, dar, in fapt, el nu tăiase capul copilului, ci prin tehnici de
el ştiute, dar cu ajutorul unui complice, a făcut in aşa fel încât, din cufărul
utilizat, să scoată un cap de ceară in care ascunsese o băşică plină cu sânge de animal, in timp ce copilul dispărea in
spatele unei draperii (mai târziu, copilul a fost ucis de complice, pentru păstrarea
secretului). Capul ar fi răspuns la
orice întrebare pusă de muribundul rege Carol, dar acesta era mut de spaimă; capul
se răsuceşte spre el şi-i spune: “Moartea vine să te vindece… Caterina va
salva Franţa”. Dus la palat (in secret, cum a şi plecat), regele mai trăieşte,
agonizând, cinci zile. Caterina devine regentă.
Crezându-l
pe Ruggieri, Caterina de Medici nu se apropia de biserica
Saint-Germain-l’Auxerrois; a părăsit castelul Saint-Germain de lângă Paris şi, spre sfârşitul
vieţii, a crezut că a reuşit să dezmintă acea ultimă profetie a astrologului. In 1589, la Blois, fiind foarte bolnavă, a trimis după
preotul care-i era duhovnic, dar acesta nu a fost găsit şi un altul a venit in
locul lui. După ce o ascultă, preotul îi dă împărtăşania. Ea îl întreabă cine
este:
- Sunt abatele de Chablis…
- Dar cum vă numiţi?
- Julien de Saint-Germain…
Caterina scoase un suspin prelung şi,
cu o voce liniştită, murmură: - Atunci sunt pierdută…
Câteva ore mai târziu îşi dădea ultima
suflare.
(din cartea Magicienii, de Gerard Majax, ed. RAO,
Bucureşti, 1993 - o carte in care autorul explică modul in care unii magicieni
îşi execută “numerele”).
Cosimo
Ruggieri si-a continuat meseria de astrolog, avand sustinatori puternici.
In
1598, la Nantes,
a fost suspectat de participare la atacul asupra lui Henric al IV-lea deoarece
in casa lui s-a găsit o figurină de ceară care îl reprezenta pe rege şi care
avea un cui înfipt in inimă. A fost arestat şi s-a apărat arătând că in
fatidica noapte a Sfântului Bartolomeu (noaptea dintre 23 şi 24 august 1572) când
mii de hughenoţi (calvinişti francezi) au fost masacraţi el a salvat viaţa
regelui (Henric al IV-lea a fost protestant înainte de a se converti la
catolicism). Din ordinul lui Henric al
IV-lea, care era sceptic cu privire la aceste presupuse arte oculte, a fost
eliberat.
Cosimo Ruggieri, spre deosebire de celebrul său contemporan
Nostradamus, a lăsat doar câteva lucrări
scrise - spre sfârşitul vieţii va scrie câteva almanahuri (calendare in broşură),
dintre care unul, publicat in 1601 e păstrat la Biblioteca Naţională a Franţei
- pentru fiecare lună a anului a scris un catren. Tot pe atunci, căzut in
dizgraţia “mărimilor vremii” prezicea viitorul pentru cine era interesat, sub
numele de Jean Querberus.
Se
spune că, pe patul morţii, l-ar fi alungat pe preotul care venise să-l împărtăşească
şi a refuzat să se mărturisească. Moare
in 28 martie 1615, la Paris.
Noaptea, vecinii l-ar fi auzit scoţând strigăte groaznice - dimineaţă l-au găsit
mort; au zis că fusese sugrumat de diavol. In timpul înmormântării, din cauza
reputaţiei sale de ateu, au avut loc incidente pe străzile Parisului.
Informaţiile
despre moartea şi înmormântarea lui Cosimo Ruggieri au, totuşi, caracter de
legendă, presupunându-se că un iezuit, François Garasse (1585-1631), ar fi urmărit
doar să discrediteze o personalitate controversată.
₪₪₪
Regina
Caterina de Medici, susţin unii istorici, nu ar fi fost atât de crudă şi de
intrigantă cum este descrisă cel mai des, inclusiv de romancieri. Ea ar fi fost,
între altele, o susţinătoare a artelor. Când a rămas văduvă era doar o femeie
singură cu cinci copii minori şi două familii puternice (Bourbon si Guise) care
voiau să-i ia coroana. Henric al IV-lea (zis şi cel Bun) ar fi zis că ceea ce
Caterina a făcut a fost pentru a asigura tronul pentru fiii ei. Politica ei a apelat uneori la măsuri disperate pentru a menţine familia
Valois la putere. Fără ea nici unul dintre fii
ei nu ar fi reuşit să rămână la putere. Anii în care a condus au fost numiţi
“anii Caterinei de Medici”, conform biografului ei, Mark Strage. Politica sa a
fost mereu în interesul ţării adoptive (wiki).
Nu
trebuie să fie de mirare că, in secolul XVI, o regină, femeie puternică, intuitivă,
inteligentă, credea in “forţele oculte” pe care unii susţineau că le stăpânesc.
In evul mediu, din timpul Renaşterii (perioada secolelor XIV-XVI) şi până la sfârşitul
secolului XIX, oamenii din civilizaţiile occidentale au practicat, între
altele, şi cristalomanţia; prin anul 1850 spiritismul devenise o modă…
Ca
mai toţi florentinii din epoca ei, Caterina de Medici credea in vrăjitorie, in
puterea talismanelor, in harul astrologilor...