Pagini

2023-11-15

Noiembrie 1987. Revolta de la Brașov

Înainte era mai bine e un "slogan" care ma enervează si de-a dreptu’ și de-a stângu'. Sigur, e și în funcție de ceea ce-și dorea fiecare, de ceea ce avea și/sau putea fiecare. E și în funcție de localitatea unde a trăit fiecare.

La naiba! Dacă era așa de bine de ce au riscat totul unii oameni și s-au revoltat împotriva regimului comunist încă de la instaurarea acestui regim în România? Și aceștia aveau locuința, aveau loc de munca asigurat, copiii lor mergeau la școala... Dacă era așa de bine, de ce au riscat unii și au fugit din România traversând Dunărea înot?!

Și tot de bine ce era s-au revoltat oamenii din centre industriale mari: Cluj-Napoca, noiembrie 1986; platforma Nicolina, Iași, în februarie 1987 – chiar dacă aceste conflicte au fost limitate ca intensitate.

Azi, orice ar spune unii, e mai bine "ca înainte" chiar și numai pentru faptul ca cei care doresc mai mult, cei care doresc sa călătorească, sa studieze în străinătate, pot pleca fără consecințe în alte state. Azi nu mai sunt respinși la înscrierea la cursurile unor anumite facultăți cei care au rude în străinătate; cei care se căsătoresc cu cetățeni străini nu-și mai pierd locurile de munca (ei și/sau rudele apropiate); nu mai sunt cercetați/amendați toți cei care leagă prietenii cu cetățeni străini, nu mai sunt vizați toți cei care primesc colete si/sau scrisori din străinătate și multe altele nu se mai întâmpla azi la modul general.


Condiții premergătoare revoltei

Locul de munca era asigurat – conta mai puțin ca (la un moment dat) unele uzine aveau stocuri de produse din ce în ce mai mari = pentru ca oamenii sa aibă locul de munca asigurat se produceau stocuri (adică vânzări spre zero). Oamenii aveau locuința... Nu toți oamenii aveau locuința, contrar credinței multora, și foarte mulți aveau locuințe improprii; unii se încălzeau și/sau găteau arzând în sobe (uneori improvizate) haine și ce mai găseau pe aiurea (fapt valabil și azi în unele locuințe din Valea Jiului și alte zone uitate de oficialii statului român).

Salariile erau plătite, în unele uzine, pentru ca se împrumutau bani din banca; la un moment dat, salariile nu au mai fost plătite la timp și nici integral, unii oameni muncind în trei schimburi, în condiții grele, fără a fi plătiți la timp și integral – altfel spus.

În rafturile magazinelor alimentare erau... fel și fel de produse practic inutile pentru o alimentație sănătoasă. Pentru faina, zahăr, ulei și altele de gen se stătea la cozi uriașe pentru un kil de persoana. Pentru lapte coada se forma în zori de zi, cu mult timp înainte de a se deschide magazinul...

Pâinea ajunsese să fie vândută pe cartelă: juma de pâine de persoana – la oraș; la sat era mult mai greu pentru mulți oameni.

A fost mai bine, probabil, în anii 1970 (poate și ceva din anii 1960), când erau de găsit alimente adevărate, când mai puteai face croaziera spre Egipt, excursii prin țări străine (de regula țări prietene, dar nu numai).

La începutul anilor 1980 a început răul adevărat. În 1982, mai precis, dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu i-a venit ideea sa achite datoria externa a României. În teorie (și nu numai) e un lucru foarte bun ca un stat sa nu aibă datorii externe, dar depinde și cum se ajunge sa nu fie îndatorat (sau îndatorat mult). Când plata datoriei externe trebuie sa o suporte cetățenii truditori și plătitori de taxe și impozite se poate spune ca jugul apăsa pe umerii proștilor. Cel mai mult au avut de suferit muncitorii, chiar dacă și alții ajunseseră sa sufere de frig în case, sa stea la cozi interminabile pentru alimente de baza s.a.m.d. Muncitorii erau, în principal, cei ale căror salarii erau neplătite la timp și integral, mai ales în anii 1980.

Pe scurt. Începând cu anii 1980 condițiile de trai s-au deteriorau constant, majoritatea alimentelor erau raționalizate și nu mai existau în rafturi (foarte multe fiind exportate, iar importurile erau mici și produsele ajungeau, în principal, în casele nomenclaturiștilor); salariile erau mici, resursele energetice erau deficitare – apa calda ajunsese să fie doar câteva ore pe zi (în cazurile fericite) și la cei care locuiau la etaje înalte nu prea mai ajungea; presiunea la gaz era extrem de scăzuta; agentul termic era ca și inexistent, caloriferele fiind reci. Zilnic, ore în sir era întreruptă alimentarea cu electricitate – nu doar pe străzi, ci și în imobile (erau și unii norocoși, care locuiau în zone rezidențiale pe unde erau mai mulți nomenclaturiști și aceștia aveau, implicit, alte condiții).


Revolta din noiembrie 1987

Pe acest fond de bine, în 15 noiembrie 1987, muncitorii din Întreprinderea de Autocamioane Brașov (Steagul Roșu) au constatat ca în 14 noiembrie (zi de salariu) au primit jumătate (sau chiar mai puțin) din drepturile bănești cuvenite. Cei aflați la schimbul trei au oprit lucrul. Dimineața, când au sosit cei care lucrau în schimbul unu a crescut numărul nemulțumiților. Câteva mii de oameni au cerut conducerii intreprinderii să fie plătiți integral. Sefii, însă, i-au tratat cu dispreț și i-au amenințat, dar oamenii nu au renunțat. Totuși, în jurul orei 11, in 15 noiembrie, pe poarta intreprinderii au ieșit numai câteva sute de oameni, îndreptându-se spre centrul orașului, unde se afla județeana de partid – sa le ceara ălora sa le fie respectate drepturile. Pana în centrul orașului, de la uzina Steagul Roșu erau câțiva kilometri și în marșul lor, oamenii au scandat revendicări sociale: Vrem mâncare pentru copii!, Vrem mâncare și căldura!, Vrem lumina și căldura!, Vrem banii noștri!, Vrem pâine fără cartela! În drum spre centrul orașului rândurile muncitorilor de la Steagul Roșu a fost îngroșat de muncitori din uzinele Tractorul și Hidromecanica, dar și de studenți, elevi și alți cetățeni aflați în zona întâmplator sau nu.

La un moment dat, oamenii au început sa cânte imnul Revoluției de la 1848: Deșteaptă-te române!.

În apropiere de centrul orașului scandările greviștilor au inceput sa aibă dimensiune politica. Pentru prima data s-au auzit strigate cuvinte precum Jos Ceaușescu!, Jos tiranul!, Jos dictatura!, Jos comunismul!

În centrul orașului, unde era sediul Comitetului Județean al Partidului unic (PCR, nu PNLSD de azi), favorizații sortii erau în sărbătoare, sediul fiind decorat cu tablouri, drapele și sloganuri – era în ziua alegerilor locale. Simbolurile comuniste au devenit ținta furiei oamenilor – au fost date jos de e pereți, sfâșiate, arse; mobilierul și aparatura distruse, ferestrele sparte. Cantina partidului era la un pas de sediu și n-a scapăt de furia oamenilor. Era acolo mâncare de care cei mai multi doar își aminteau, pentru ca nu mai văzuseră de mult: cașcaval, salam, fructe exotice și multe altele; le-au împărțit.

Unii dintre lucrătorii de partid întâlniți prin aceste clădiri au cam simțit e pielea lor furia mulțimii.

Forțele de ordine au fost luate prin surprindere și abia spre seara au reușit să se mobilizeze, cei de la armata și de la securitate intervenind în forța cu arme, gaze lacrimogene, câini, autoblindate, mulțimea fiind împrăștiată. Circa 300 de oameni au fost arestați și aproape 200 anchetați serios.

La câteva zile după revolta muncitorilor, un student de la Silvicultura s-a așezat în fața cantinei cu o pancarta pe care scria Muncitorii arestați nu trebuie să moară; i se mai alătura doi colegi – cei trei sunt arestați imediat. Mai apoi, în campusul universitar apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenți distribuie manifeste. Securiștii arestează șapte studenți pe care-i anchetează; cei șapte sunt exmatriculați și trimiși în localitățile de unde veniseră, fiind puși sub supraveghere stricta, împreuna cu familiile lor.


Arestul, interogatoriile, procesul

Cum ar spune unii: gradul trei de ancheta = bătaie; tortură, umilințe.

Cei implicați au povestit mai apoi ce s-a întâmplat în arestul Miliției și Securității Brașov, unde au fost duși inițial – mulți muncitori au fost transferați mai apoi la București.

Abuzurile au avut loc timp de aproape zece zile, pana în jurul datei de 25 noiembrie 1987. În 3 decembrie 1987 au fost inculpați 61 de muncitori care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987. Au fost acuzați și condamnați pentru infracțiuni de drept comun: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice – pentru ca, în regimul comunist, se susținea ca nu mai exista deținuți politici. Aceleași acuzații le-au fost aduse și greviștilor din Valea Jiului în 1977 – oameni care s-au revoltat (tot) de bine ce le era.

În Brașov, pe lângă cei 61 condamnați, altor 27 de oameni le-au fost schimbate locurile de munca.

A fost un simulacru de proces, în sala Clubului Intreprinderii de Autocamioane, unde au fost convocați și alți lucrători, sa ia aminte.

Judecătoria Brașov a decis, în sentința penală nr. 2823 din dosarul nr. 2926 /1987, ca 61 de participanți la revoltă să primească pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu obligația de a executa la locul de munca în diferite unități socialiste din alte localități (în măsura covârșitoare au fost deportați), cu interdicția de a părăsi acele localități, ceea ce a condus la despărțirea familiilor. La terminarea executării pedepsei cei mai mulți au revenit la familiile lor, dar alții au murit pe unde au fost trimiși.

Timp de trei zile orașul a fost, practic, închis; jurnaliștilor străini li s-a interzis accesul în România. Ceaușescu și ai lui au vrut sa ascundă evenimentul atât la nivel național cât și internațional, dar nu le-a ieșit: vestea revoltei s-a răspândit și în țară și în străinătate.

Brașov, deși puternic industrializat, a fost și pe atunci oraș turistic, dar și centru universitar unde învățau cetățeni străini.

Bineînțeles ca în presa timpului nu s-a scris și nu s-a spus niciun cuvânt despre eveniment, susținându-se – în treacăt - ca a fost vorba despre huligani izolați care au tulburat liniștea publica, nu despre o mișcare cu un caracter economic, social și politic. S-a scris despre alegerile locale care au avut loc în acea zi din noiembrie.

Au mai fost operate arestări și s-au dat condamnări și în alte localități din țara - nici azi nu se știe numărul celor anchetați și/sau condamnați; multe documente au dispărut din arhive (cercetătorii presupunând ca au fost distruse/ascunse după anul 1989).


După 1989

Troita ridicata in cinstea eroilor din 15 Noiembrie 1987
După suprimarea și anchetarea cu violența a muncitorilor participanți la greva/revolta din 15 noiembrie 1987, nu a fost pedepsit niciun anchetator pentru abuzuri – unii, se spune, au fost chiar promovați, în timp; unii au fost pe cai mari și după 1989, în noul regim instaurat de Iliescu.

Unul dintre sadicii de atunci, fost șef la cercetări penale, în anul 2020 a fost făcut cetățean de onoare al Brașovului (a spus Marius Boieriu, președintele Asociației 15 Noiembrie 1987, pentru jurnaliștii prezenți la troița în 15 noiembrie 2023 – sursa: brasov.net).

Revolta e prezentata pe larg în documentarul regizat de Liviu Tofan în anul 2017: Brașov 1987. Doi ani prea devreme.

Revolta muncitorilor de la Brașov a fost cea mai importantă mișcare de protest din toată Europa de Est la momentul respectiv, în 1987, explică fostul director la Radio Europa Libera România, Liviu Tofan.

Procesele de tip spectacol și torturarea muncitorilor au rămas și în prezent neanchetate. În ultima comunicare a Parchetului General, care datează din 2017, procurorii informau că au deschis o cercetare pentru comiterea de infracțiuni contra umanității cu privire la represiunea violentă şi sistematică desfășurată de regimul comunist împotriva participanților la revolta din Brașov din 1987.

(sursa: https://romania.europalibera.org/a/revolta-brasov-1987-violente-dosare-instanta/32130633.html)
placa de pe troita ridicata in zona Spitalul Judetean Brasov in cinstea eroilor din 15 Noiembrie 1987

Un fel de rezumat

La mijlocul anilor 1980 a început declinul industrial nu doar în România, ci și în restul Europei de Est. Acest declin a lovit în plin muncitorii din Brașov. Și a urmat ceea ce a urmat: noiembrie 1987. Apoi, la nivel național, decembrie 1989. Și apoi... Iliescu și ai lui, cu al lor comunism cu față umană (!!!), care i-a păcălit pe cei mai mulți.

Fotografiile le-am preluat de pe pagina FB Brașov, orașul sufletului meu. Este troița din zona Spitalului Județean unde, în noiembrie 1987, oamenii au cântat imnul Revoluției de la 1848.

Azi s-au împlinit 36 de ani de la ceea ce a început ca un protest al angajaților de la "Steagul Roșu" împotriva conducerii întreprinderii din cauza reducerii salariilor, protest care s-a transformat într-o revoltă împotriva regimului politic, așezând Brașovul și România pe harta luptei împotriva comunismului din Europa de Est.

22 de comentarii:

  1. da... trist si adevarat... Incepem sa fim tot mai putini cei care cunosc aceste adevaruri. E bine ca ai scris aici! Generatia noastra a trait live si evnimentele din '89, ma refer mai ales la cei care au locuit atunci în Timisoara, Sibiu, Bucuresti, Brasov...
    Am fost studenta în vremurile cele mai grele ale comunismului (1985/86) am scris cursurile (nu existau ca azi, manuale sau cursuri tiparite, informatii online) cu manusi, imbracata cu paltonul si caciula si fular, era frig in aula ca se faceau aburi când deschideai gura sa spui ceva! Dupa ce inghetam la cursuri, plecam pe jos spre casa, pentru ca autobuzele erau atat de rare, ca nu erau sanse sa urci, nici macar agatat pe scara nu mai erau locuri! Acasa, la fel de frig... Era un banc (ca românii, oricat de greu le-a fost, tot aveau umor si geniu) cica unul statea cu coatele rezemate pe pervazul geamului si privea afara trecatorii; unul tipa la el:ba, închide geamul ca ne este frig! Daaa, in casa parca era mai frig ca afara! Si apa calda?! de unde?! Nu era decat poate o data pe saptamana!
    Tinerii de azi nu stiu ce inseamna toate acestea! Iar cei care totusi aud povestindu-se despre acele vremuri, tot nu inteleg, pentru ca nu exista termene de comparatie!
    Cei de vârsta noastra si cei mai vârstnici, daca dintre acestia sunt unii care zic "înainte era mai bine" atunci aceia sunt cei rasfatati de regimul comunist (cei cu functii in PCR) sau cei care... s-au descurcat, cum zice românul. Au reusit sa isi creeze o retea de "eu iti dau tie, tu imi dai mie" un fel de troc pe lucruri furate din fabrici. Cine nu avea relatii sau cunostinte, era omul ploii! Ii ploua in casa, in gura, in buzunare... nu avea nimic! Traia din dragoste si aer! ☺ Dar necazurile ne-au unit, asta sustin eu... Na, ca am ajuns sa spun si eu "inainte era mai bine" dar numai din acest punct de vedere. Daca la ora 22 eu tocmai vroiam sa fac maioneza pentru a doua zi si constatam ca nu am oua in frigider, sunam la vecina si daca nici ea nu avea, mergeam impreuna la alta vecina si pana la ora 23 aveam maioneza gata! Sau copiii... erau toti la joaca in fata blocului, mamicile supravegheau cand una, cand alta, de la geam si daca trebuia sa intervina sa dojeneasca un alt copil care a facut altuia o mica nedreptate, era totul ok! Astazi nici profesorul la scoala nu are voie sa certe odreasla ca... ori vin parintii si-l ameninta pe profesor ori vine avocatul lor! Mda... hai ca m-am aprins si întins aici, cala mine pe blog ☺☺☺ Te pup Diana draga. Ganduri bune si îmbratisari, de la trio pentru Quattro 🤗❤️💝💕🤗 🐕🐾

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am urmarit zilele acestea imagini filmate cu diverse ocazii - inclusiv a "mineriadelor"... Si mi-am dat seama - cu groaza! - ca... suntem tot acolo (ca mentalitate, nu chiar generala)... "Inainte" era greu, si posibilitatea de a schimba ceva era inexistenta... Cu toate ca azi "e voie" sa actionezi liber, cei mai multi se complac a trage sania pe uscat si a se plange... Cei mai multi vad lucruri care nu-s ok, se plang la colt de strada si gata - asteapta sa vina altii sa rezolve pentru ca ei... au "de pierdut" (= se tem sa nu-si strice si confortul pe care-l au; dar il vor pierde prin pasivitate)
      Sunt zone in care cei "de azi" nu au apa calda si caldura (din motive diverse) si pe acolo sunt si multi care spun ca "inainte era mai bine" Ar fi de ras daca n-ar fi de plans (ei traiesc azi ce-au trait altii "atunci"). In Valea Jiului, si nu numai, azi e dezastru.... de cand s-au inchis minele, in special. Hm. Acum, un dezaxat care ar vrea sa cheme minerii in Capitala n-ar avea de unde sa-i ia pentru a distruge o parte de oras si-a lovi cu batele studenti, profesori si ce li se mai parea lor ca seamana a "intelectual"...
      Autobuzele... Pfoooa! 😃 Acum pot sa ma amuz, dar atunci.... Vorba ta: nici agatat pe scara nu mai era loc! Frig in casa, frig afara - pe timp de iarna aveam senzatia ca nu ma mai puteam inclazi!
      E drept, azi e marfa destula prin magazine - bani sa fie... dar atunci erau banii degeaba (adica, tot cam aia). Da, cred ca cei mai multi care sustin ca era mai bine inainte sunt dintre cei care aveau mai mult decat multi altii si nu stiau ce inseamna "paine pe cartela".
      Prin comparatie cu multi altii, noua ne-a fost foarte bine - din punct de vedere material nu ne-a lipsit (aproape) nimic, dar... mi-era greu sa stiu ca nu aveam acces la anumite carti, reviste, lucruri, spectacole etc.. Pentru romani se inchideau toate restaurantele, discotecile etc. la ora 22 si strainii se puteau distra si pana-n zori; strainii puteau veni in Ro, noi nu puteam pleca unde doream, cand doream )decta in conditii exceptionale)...
      Azi, multi au reusit sa-si ridice nivelul de trai numai pentru ca e permisa "libera initiativa", plecarea la studii/munca unde poate si vrea fiecare.... Pfuuu.
      Buna vecinatate de care amintesti o cunosc si eu - cu cei care mai sunt aici din "vechea garda" e cam tot ca atunci: relatii mai mult decat de vecinatate. Cred, totusi, ca nu necazurile ne-au unit, ci... "uniformitatea", desi - ca si acum - erau zeci de unii care "se intrebau" de ce, ceva, cutare? Din fericire, azi nu mai navaleste militia/securitatea peste cei "reclamati" de "binevoitorii" care aparau socialismul. Azi poti sa ai ce masina vrei, ce haine vrei etc. - te alegi doar cu invidie, eventual 😊, nu si cu "chemari la biroul sectoristului".
      Era ceva mai multa siguranta - mai ales pentru copii - dar libertatea vine cu riscuri (majore, uneori). Inca mai sunt copii care se joaca la bloc fara a fi supravegheati indeaproape de parinti. Cand parintii sunt tot timpul cu ochii pe copiii care se joaca afara (nu ma refer la cei sub varsta de 7 ani) 😊 acestia vor creste cu ideea ca parintii nu prea au incredere in ei, se simt stanjeniti la joaca, nu se manifesta cum simt, ci cum stiu ca vor parintii - o spun psihologii, din ce in ce mai des.
      E o mare aiureala si in scoli - sigur, un prof care loveste un elev nu e firesc, dar sa le faca observatie e cu totul altceva (sunt "regulamentele" - ar trebui sa fie scrise cu ajutorul unor psihologi, unor specialisti in "domeniul" educatiei, pentru a acoperi cele mai multe situatii posibile si atunci... avocatii le-ar spune respectivilor parinti: "asta e; ai semnat ca esti de acord").
      Multe s-ar putea face pentru a fi de zeci de ori mai bine azi, dar... cine s-o faca, daca nu cei direct implicati in diversele care nu functioneaza? Solutii exista, vointa... ma putin.
      Ma bucur ca te-ai intins aici, si iti multumesc, Carmen draga - nu ma bucur daca ti-ai amintit neplaceri 😊
      Imbratisari si pupici cu drag, de la quattro pentru trio! 🍀 💞 💖 🐾 🤗

      Ștergere
  2. Fue un suceso muy duro que apenas se dio a conocer en Latinoamérica. Me gusto saber sus detalles. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. En aquel momento, noviembre de 1985, es posible que la información fuera "breve" porque los comunistas en el poder no querían que el resto del mundo lo supiera.
      Te mando un beso.

      Ștergere
  3. Pornind de la citatul, care il introduce pe "vizitator", in blog: "Voi lupta pȃnă la ultima picătură de sȃnge pentru dreptul tău de a NU fi de acord cu mine. (Voltaire)", as dori, in numele meu si al lui Calin, sa-mi spun parerea in legatura cu SUBIECTUL. Amandoi am trecut prin 2 milenii, 2 secole si 2 ere. Exact 1/2 din viata de pana acum, am petrecut-o in comunism. Niciodata nu am privit catre Vest cu invidie si/sau cu dorinta de a pleca. Imi amintesc chiar ca am plans, copil fiind, cand GGDej a murit. Cand un soi de capitalism desantat s-a instaurat in Romania, gandurile de plecare, in special ale lui Calin, au devenit tot mai clare. Am plecat la "mama capitalismului". Aici, am avut iluzia ca viata ni se va schimba (in Romania de dupa 89 ni s-a luat tot ce detineam material si chiar identitatea). Mentionez aici ca, una din mostenirile lasata mie de Calin, este de a scrie "romanul vietii noastre". Aici am gasit mancare, un acoperis deasupra capului si chiar o identitate (am crezut pana acum 3 ani). Dar, darul imens ce mi se facuse in comunism (Calin) mi s-a luat, cu o brutalitate, de neinteles, in capitalism. Pot spune ca in comunism aveam un suflet, care a plecat odata cu Calin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe vremea lui GGDej nu eram nici in proiect, 😊 dar am auzit povestindu-se despre una alta - era si foarte greu, pentru multi (incepuse "dezradacinarea") dar el a fost destul de deschis spre Vest (cat era, evident; nu in mod exagerat, dar mai mult decat urmatorul sef de stat)
      Nici eu nu am privit spre Vest cu invidie sau cu dorinta de a pleca din RO, dar imi doream acea... libertate (nu in sensul libertatilor fundamentale ale omului) de care se bucurau altii: carti, filme, muzica, diverse activitati...
      Imi dau seama cat de greu a fost dupa 1989, pentru multi oameni... Inainte de 1989 au ramas unii fara agoniseala de-o viata, mai apoi... din interese imobiliare (pare) s-a trecut la "repararea" unei nedreptati prin alta nedreptate...
      Cred si azi ca de n-ar fi fost votat iliescu presedinte alta ar fi fost soarta Romaniei...
      Va doresc sa reusiti sa ii indepliniti dorinta lui Calin. ❤

      Ștergere
    2. Daca la anul, pe vremea asta voi fi inca pe AICI si nu pe Dincolo, impreuna cu Calin, voi incerca sa "pun cap la cap" textele si ilustratiile pe care le am, si poate reusesc sa mai adaug cate o "parere" (a mea, a lui Calin), pentru a incropi un roman.

      Ștergere
    3. Ar fi minunat! Veti fi, ma gandesc... E ceva ce doriti sa impliniti in numele unei persoane dragi, pentru acea persoana draga, ceea ce - cumva - da putere.
      Multa sanatate!

      Ștergere
  4. Hei! Ce mai faci? O postare extrem de complicata si completa exact de ziua tolerantei. Stai linistita, nu stiam, insa am primit pe telefon ideea. Tu erai prima cu aceste subiecte...
    Cat priveste subiectul principal, cam greu de adaugat ceva. Totusi mi-a ramas printre neuroni o idee. Vazusem o carte pe care din pacate nu am luat-o, asa ca citez aproximativ. Era un autor american si se referea la cum sa dai jos un presedinte in 20 de ani. Facand un calcul ajung spre anii 70. Imi exprim o parere, vazand tot ce s-a intamplat dupa '89, citind articole privind depopularea Ro., vazand cum s-a distrus aproape tot pentru ca altii sa NU mai aiba probleme cu concurenta de aici. S-a facut tot ceea ce a fost posibil pentru ca oamenii sa plece,
    nu neaparat pentru ca lor sa le fie bine, ci ca acolo unde ajung sa fie utilizati gata pregatiti. Sunt multe nuante ale subiectului, insa raul intamplat atunci cred ca are legatura cu raul prezentului. Bineinteles ca dovezile sunt pe undeva prin Akasha, insa cum mai spuneam candva, cand tot ceea ce se intampla este cam naspa, trebuie sa fie o anume explicatie pe care de la nivelul meu cel putin, pot doar sa mi-o imaginez. Insa nu am niciun dubiu ca ea exista.

    Sper ca esti bine, ca esti tare tacuta in ultimul timp. Pupici si zile usoare Diana
    draga! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citind randurile tale mi-am amintit de ziua tolerantei... 😊 Sunt putine "zilele mondiale/nationale" pe care le tin minte de pe un an pe altul (le "caut" in calendar, de regula, dar de data aceasta efectiv nu am avut timp).
      Ce sa fac? Pe aici, cu maruntisuri care iau timp; prea mult timp, dar sunt marunstisuri necesare - administrative, altfel spus. 😊
      Multumesc de gand, Suzana draga! ❤ Sunt bine!

      Tind sa cred ca explicatia pentru ceea ce ni s-a intamplat a fost "iliescu presedinte"... Mineriada din 13-15 iunie 1990, de exemplu, a dus la izolarea RO pentru vreo 3 ani. Dupa ce "Vestul" nu stia ce sa mai faca dupa decembrie 1989, in iunie 1990 s-au ingrozit de ceea ce suntem capabili si si-au luat "mana" de pe noi... Trei ani in care ar fi putu fi altfel...
      Oamenii care urlau ca "apara frontul" - FSN, adica - s-au ales fix cu ce au votat: nimic ipopotonat frumos. Chiar si asa, li s-a spus sa nu cedeze si sa plece cu salarii compensatorii, de exemplu, dar... cu cine sa te intelegi? Mai apoi, aflati in situatia de a gandi/de a se descurca singuri, fara a li se spune ce si cum si unde sa faca... cei mai multi oameni au fost debusolati - dupa aproape 50 de ani de "robotism" mai greu sa functioneze altfel.
      Comunismul e un "rau in sine". Dictatura, autoritarismul, tehnocratia si altele de gen. sunt "rele in sine". Explicatia pentru "instaurarea" acestora e pasivitatea, neintelegerea, comoditatea etc. de care dau dovada extraordinar de multi romani... Plecare celor pregatiti in alte state nu e mare lucru - cei mai multi au plecat si nu lucreaza in domeniul in care sunt pregatiti. Tot aud: "ne pleaca medicii buni!" Care medici buni?! Cei care abia au terminat facultatea de medicina si/sau rezidentiatul?! Aceia nu au avut cand sa-si "castige" acest renume de "medici buni"... Pleaca asistentele medicale cu vechime? Da, si castiga mai bine in alta parte, dar isi si indeplinesc atributiile - si nu-i deloc usor. A fost sansa lor! In alte domenii nu prea au plecat profesionisti care sa si lucreze in domeniul in cre s-au pregatit - cei mai multi (sunt si exceptii, desigur) au trecut prin... reconversie profesionala. Dar nu cred ca a fost ceva cu intentie, in sensul sa nu aiba altii concurenta din partea noastra...
      Distrugerea a tot si toate poate avea cel putin doua cauze: 1. in cele mai multe frabrici se produceau stocuri si utilajele erau extrem de "inapoiate" tocmai pentru ca era nevoie sa inghesuie oameni care sa lucreze la un "angrenaj" care la altii era executat pe o masina automata deservita de un singur om sau de un computer, nu de vreo zece oameni; 2. "vanzarea aerului curat" pe bursa - bani care intra la... "bugetul" statului (care la noi pare a fi buzunarul politrucilor) Cu cat ai mai putine fabrici (ori alte surse potential poluatoare) cu atat ai mai mult aer curat de vandut celor care isi extind fabricile/construiesc fabrici (oriunde in state U.E.) si au nevoie de acest "aer curat" pentru a primi "autorizatie de functionare".
      Ceea ce se intampla e naspa si pentru ca prea putini se implica sa "repare" ce-i stricat, cei mai multi multumindu-se sa le fie lor bine, pe termen scurt si mediu, fara a gandi prea departe - spre copiii lor deveniti adulti, spre nepotii lor... La nivel "universal" pare ca traim ceva asemanator timpului de dupa primul razboi mondial - o "rearanjare" a granitelor, intre altele. Cat timp vor exista indivizi care se bat cu pumnul in piept si cu arma in mana, in unele cazuri, ca ei sunt cei mai ce, ca ei detin adevarul absolut si religia "cea dreapta" o vom tot tine in certuri, razboaie si mizerie... Din pacate.
      Din motive tehnice nu prea vad - in ansamblu - ce si cum scriu 😃 Sper ca n-a iesit o varza.
      Pupici! Weekend frumos iti doresc! 😘 💕

      Ștergere
    2. Nu a iesit nicio varza, stai linistita. Mereu spui lucrurile intr-un registru foarte logic, doar ca din motive ce tin de multe detalii pe care nu sunt in stare sa le adun in cuvinte, continui sa spun ca linia dintre subiecte este prea fina pentru ca sa ddescoperim cu adevarat adevarul. Este adevarat ca orice plan a fost, s-a bazat pe trasaturile oamenilor. Trasaturi ce mie mi se par modelate cu simt de raspundere. Mi-e foarte greu sa iti explic de ce am vazut mereu altfel lucrurile. Pentru ca nici eu nu stiu cu adevarat. Doar ca am constatat ca ceea ce simteam cu ani in urma, subiecte ce puteau fi usor ridiculizate atunci, s-au dovedit in cele din urma adevarate. Asa ca imi cred instinctul foarte mult. Acel comunism criticat atunci, pare sa aiba o recidiva incredibila in tari cica democratice. Despre ce vorbim? In fiecare zi vorbim despre ingradiri de drepturi si libertati. Asta se vede si de pe luna.
      Ca sa se ajunga aici, oamenii trebuie sa fie infricosati, saraciti, imbolnaviti, limitati creativ. Asta se intampla acum, cand vorbim.
      Din pacate, totul este mai complicat decat praful care ni se arunca in ochi, credem sau nu, vedem sau nu. Iar acum gradarea cu zgomotul de arme este aproape varful aisbergului. Ca baza lui nu o prea vedem.
      Pupici si weekend placut, Diana draga! 😘 💕

      Ștergere
    3. Din intamplare sau............destinat mie/noua, cunosc in profunzime ambele sisteme. Si totusi pot spune, cu siguranta, ca sistemul capitalist, bazat pe; "proprietatea este sfanta", este, cum spunea Calin: "iadul sau purgatoriul, unde fiintele vii, omul in cazul nostru ,ispaseste pacatele proprii sau nu". O ciudatenie sau nu: Louis, manager la CliffBradley&Sons funeral service, a absolvit Computer science, dar a decis ca programarea "nu este de el" si a hotarat sa se ocupe de....cadavre (la propriu). Pe el si inca 3-4 care s-au ocupat de Calin si chiar de mine, ii consider mai mult decat niste profesionisti care isi fac "jobul", chiar daca sunt doar........niste "capitalisti". Puteti vedea cate ceva in acc de Facebook: Calin Cio

      Ștergere
    4. Suzana, ceea ce se observa - alunecarea spre socialism a unor state democratice prin definitie (sa zic asa) - e o realitate... politica. Oamenii din statele capitaliste nu au "gustat" comunismul, dictatura, iar socialismul li se pare ceva foarte in regula - ei chiar crezand ca e ceva ce poate functiona; sunt tineri idealisti, cum au fost multi si pe aici, la instaurarea comunismului - cei cu creier la purtator au inteles repede care-i treaba si multi au fugit in strainatate inca inainte de anii 1950 (azi, practic, nici n-am mai avea unde fugi). 😊
      Haosul aparent in care pare ca traim e alimentat la greu tocmai pentru a fi mai usoara instaurarea socialismului sau ceva de gen... Si, fix cum zici: pentru a convinge multimea ca are nevoie de o mana de fier pentru alea-alea trebuie s-o sperii de moarte. Si cum o mare parte dintre oameni nu obisnuiesc sa caute cauze mai profunde - iar o alta mare parte e total indiferenta/blazata... ne putem astepta la orice surpriza neplacuta. Cred, totusi, ca mai sunt oameni care gandesc si nu vom avea parte de socialism la nivel mondial (socialismul este "antecamera" comunismului).
      Ceea ce se intampla azi s-a mai intamplat - unii au fost mai isteti, altii au picat in plasa. Romanii au mari sanse sa cada din nou in plasa, pentru ca au transmis acea nevoie de "indicatii pretioase" care le conferea acea siguranta care pentru unii era sufocanta). Sper, totusi, ca sunt destui cu mintea-n cap si nu se vor inghesui sa voteze a.u.r.. 😊 China si alte state de gen fac propaganda serioasa pentru a renunta statele la Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pe motiv ca nu-s utile libertatile si drepturile (sunt mofturi) deoarece oamenii nu-s capabili sa se guverneze singuri si cu atatea drepturi sunt greu de condus...
      Se ingradesc drepturile... De acord. Dar cati se opun in mod real? Cati comenteaza, macar?! Ba chiar am auzit (la cativa) ca ar fi buna o conducere de stat... militara, o dictatura. Ma mir ca nu mi s-a albit parul instantaneu. 😊
      Oricum, capitalism, democratie, fara masuri politice sociale nu se mai poate... dar asta nu inseamna ca e socialism (si sper sa nu se perverteasca ideea de "masuri sociale" in socialism)
      Multumesc, Suzana draga! Pupici! ❤ 😘

      Ștergere
    5. Marylena, consider ca a fi proprietarul imobilului de locuit (mai ales daca nu e un apartament intr-un imobil cu multe apartamente) este un lucru destul de important - cei care locuiesc cu chirie risca evacuarea in caz ca nu mai au cum plati, dar cei care au "casa lor" ar putea depasi un moment mai greu pentru ca nu vor fi evacuati (eventual vor ramane fara gaz/electricitate/telefon etc., dar vor avea un acoperis deasupra capului). Sau pot vinde, pentru ceva mai "mic" si sa le ramana si ceva bani pana vor depasi un hop sau altul.

      Sunt foarte multi oameni care au terminat studii intr-un anumit domeniu si care lucreaza in cu totul altul si sunt buni in ceea ce fac. Cred ca este firesc ca ceea ce ne place in momentul x sa nu ne mai placa dupa un timp si sa cautam altceva care sa ne faca placere.
      Pentru capitalisti, profesionalismul inseamna ceva, pentru socialisti... mai mult sau mai putin (depinde de caracterul fiecarui om). Cei care au emigrat in state capitaliste stiu foarte bine ca nu-si pot pastra un loc de munca daca nu se implica total.

      Ștergere
    6. "Inainte" am considerat la fel. Acum "vad" lucrurile, despre care credeam ca am niste pareri clare, diferit si nu ma refer numai la proprietate.Pot spune doar ca in cazul meu/al nostru lucrurile s-au intamplat diferit de cum ar fi "logic" sa se intample, atat in privina imobilului/imobilelor cat mai ales in privinta existentei ca fiinte vii. Oricum nu ma mai simt in stare sa intru in "polemica" cu cineva si....de ce-as face-o,?!?!?

      Ștergere
    7. Ups. Nu v-am contrazis. Doar mi-am exprimat opinia, considerand ca a fi proprietar e, in unele cazuri, mai bine decat a fi chirias (nu e o chestiune generala).
      Am intarit opinia dv: indiferent ce studii ar avea cineva, daca alege sa faca altceva poate fi foarte bun in acest altceva (la fel: nu e o chestiune generala).

      Ștergere
  5. Căderea comunismului în Ro era inevitabilă. Era o mișcare europeană în care era implicată inclusiv Rusia condusă atunci de Gorbaciov. Desigur, Gorbaciov și mai târziu Iliescu nu și-au imaginat că se va ajunge la capitalism.Visau un socialism suedez.
    Felicitări și pentru această analiză perfect documentată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte adevarat.
      Rusia, din pacate, pare ca a realunecat pe panta socialismului / comunismului destul de repede dupa debarcarea lui Gorbaciov. Poate ca Romania ar fi avut sanse macar la socialismul suedez daca nu se vota la greu pentru iliescu, care nu cred ca-si dorea "modelul suedez" - actiunile lui o cam dovedesc.
      Si, ca o paranteza: pare ca Germania (fosta) de Est a "contaminat" Germania de Vest... De Ungaria, ce sa mai zi; si nici Polonia nu pare a fi departe de "intoarcere". In fosta Iugoslavie e si nu prea e linsite...

      Iti multumesc pentru compliment si pentru interes!

      Ștergere
  6. Starea de bine e relativă, cum ai zis și tu la început, depinde de zona unde a locuit, dar nu numai.
    Istoria nu e punctul meu forte și îți multumesc pentru acest articol.
    Imi aduc aminte de cozile care erau la alimente in vremea comunismului, de frig, cenzura si multe altele. Orice rau are si un strop de bunatate, însa nu putem spune ca a fost mai bine cu raul pentru acel strop de bunatate.
    Am evoluat însă mulți au rămas cu mentalitatea de atunci...si se va schimba ceva in Romania, cand acea mentalitate se va schimba.
    Zi frumoasa sa ai! te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere! Iti multumesc pentru interes.
      Oh, sigur ca au fost multe bune "inainte" (care ar fi trebuit pastrate), dar - si din punctul meu de vedere - ceea ce era bine se anula prin ceea ce era nasol de tot...
      E teribila acea mentalitate: "sa ne dea statul" e ceea ce imi pare dezastruos, in principal... Si teama de a ne uni impotriva a ceea ce consideram gresit vine tot din acea perioada; spiritul intreprinzator era "ucis inainte de a se manifesta" (partidul controla totul); si purtatul pletelor era interzis pentru barbati... Individul conta prea putin in acele vremuri, dar - cica! - totul era pentru binele colectiv (chiar si azi, cand aud/citesc "bine colectiv" ma infior de "groaza"). Era o permanenta teama de a vorbi si de a actiona liber - erau zeci de turnatori. Detinerea de valuta era interzisa... Oamenii erau expropriati cu forta daca locuintele lor erau in "calea progresului", iar ei erau mutati la bloc. Munca patriotica pe campuri si ogoare era obligatorie inca din scoala generala. Cei care terminau facultatea erau obligati sa se mute, uneori, in alt colt de tara, vrand-nevrand. Granitele erau inchise si fuga din tara era pedepsita cu inchisoarea (inclusiv in lipsa) iar familia celui fugit avea de tras, nu gluma.
      Din pacate, dupa 1989, foste cadre de partid se regrupeaza in formatiuni politice "democtatice" si... gata dezastrul in care suntem azi.
      Sper sa dispara acea mentalitate, dar pare ca se "transmite" din generatie in generatie..
      Multumesc! Seara frumoasa! Pupici!

      Ștergere
  7. Daca s-ar stii exact ce a fost si ce e in culise.... ohoohooo. cate momente de ah am avea.
    Imi amintesc doar cand am citit la un moment dat despre „teroristul„ decapitat, ars si scuipat care s-a dovedit ca nu era deloc terorist... cred ca sunt multe legate de 89 care pun semne de intrebare. Or fi si legate de alte evenimente.

    Ca a fost greu, a fost, da.. imi amintesc si de cozi si de frig, mai ales de frig. Cu toate acestea, nu pot spune ca ce era rau a disparut. Doar s-a transformat si e peste tot. Nu suntem cu mult mai liberi (aud ca baga iar controale pe la vami - acum daca e adevarat sau nu, nu stiu, ca nu prea mai urmaresc stirile...doar ce mai prind ici si colo).

    Cu toate astea, nu ar trebui sa te superi pe cei care spun ca era mai bine - din unele puncte de vedere, pentru unii chiar era mai bine. Uite si pentru mine era mai bine, tot asa din multe puncte de vedere - doar ca nu aveam eu probleme cu plimbatul pe afara, sau mai stiu eu ce altceva. :). Despre partile mai rele insa... ele sunt inca aici. Asa ca e normal sa imi reamintesc binele, nu? :)

    Insa da - mereu in toate timpurile, au fost oameni care au avut de suferit, dintr-un motiv sau altul... Si oameni care au profitat de pozitiile pe care le aveau ca sa faca rau..

    Mi-as dori sa fie bine.. sincer. pentru toti. De fapt nu ca mi-as dori. Imi doresc.

    Cat despre trecut, as vrea sa se invete odata niste lectii.. dar na. interesele..:)
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In 1990, cand "lupta" impotriva alegerii lui iliescu-presedinte, existau info "din interior", dar... Multimea a vrut altceva, pe sistemul "noi muncim, noi nu gandim" - n-au mai avut unde sa muceasca.
      Au fost si vor fi mereu "vrajeli" precum faza cu "teroristul" - cand se strigă "noi nu gandim"... mdeh. Au dovedit prea multi ca nu gandesc.

      A fost greu pana in 1989?! A fost scarbos de greu! Interzicerea calatoriilor in alte tari era ultima si, poate, cea mai neimportanta faza. Era sufocant.

      Libertate nu se rezuma la "fara control la trecerea frontierei"... Acum nu te trimite la Canal daca zici ca vrei salariu decent - nu ti-l da intotdeauna, dar nu mai faci ani de "ocna" pentru ca ai zis ceva impotriva regimului. Te poti inscrie la orice facultate, chiar daca ai rude in strainatate si multe altele, care tin de cu totul altceva decat de "paine" si "calatorii".

      E rau si acum, dar exista sanse de bine pentru cei care se descurca, pentru cei care vor. Intotdeauna va fi rau, cum bine zici. Democratia nu e perfecta, dar e cea mai buna dintre toate relele, si vine - evident - cu riscuri (mari, in unele cazuri).

      Si eu imi amintesc binele, dar e atat de mic in comparatie cu raul incat... se dilueaza teribil. Nu ma supar pe cei care afirma ca "inainte era mai bine" (nu oricine se descurca fara sa i se traseze viitorul, si nu ma pot supara pentru ca unii nu pot fara "tatuc"), doar ca... aproape ca le doresc sa traiasca in acea era intunecata macar un an (dar sa nu stie ca e doar pentru un an) si sa vrea sa faca ceea ce fac in acest moment. 😊 Vor zice "pa-pa" si la "internet integral" (intre multe altele).
      Sa ne amintim "binele" de atunci nu inseamna sa sustinem ca "inainte era mai bine" - sunt doua chestiuni diferite, pentru ca "perfect bine" nu poate fi in nicio societate umana, dar e fain cand putem alege ce sa facem cu/in propria viata.

      Si pentru mine era "bine" pe atunci - material nu-mi lipsea nimic (aveam cu mult in plus fatza de multi altii) dar era... groaznic! Prin comparatie cu "atunci" nu-mi mai e chiar la fel de "bine" (material discutand) dar ma simt excelent!
      Azi, un om care vrea - si poate - are sansa de a se avanta dincolo de propriile-i limite, are orizont larg, altfel spus, ceea ce mi se pare excelent. Isi poate schimba locul de munca atunci cand vrea (daca poate); poate fi independent - in sensul de "eu comand, eu execut" - si multe, multe, multe altele.
      Perspectiva unei Coreea de Nord m-a ingrozit atunci - si spre acolo parea ca ne indreptam (sau ca-n China)

      Crezi ca atunci nu erau "clanuri" de derbedei?! Erau, doar ca faptele lor nu erau mediatizate. Erau "clanuri de cartier" si cand se luau la cearta ajungeau la varsare de sange. Un "clan" din cartierul Noua Bv ajunsese sa tina titlurile la "stiri" la inceputul anilor 1990 - si nu se "formase" atunci, ci avea "istorie lunga".
      In unele zone le era frica oamenilor sa iasa pe strada cand se lasa seara (daca nu erau din cartier era si mai nasol) - ceea ce azi nu se mai intampla.
      Pe scurt: ceea ce n-a ajuns sa stie toata suflarea nu inseamna ca n-a existat.

      Cine sa invete niste lectii? Din populatia Ro cei mai multi n-au invatat nasoala lectie a socialismului si inaintarii spre comunism... Chiar si cei foarte tineri, crescand, cad in capcana socialismului...
      Politicienii au invat bine lectiile: stiu ce si cum le merge cu românii, si se comporta in consecinta. :(
      Pfuu... 😊
      Pupici! 💗

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.