:) Din punctul meu de vedere au fost grele dar mai degraba as zice ca au fost rele. Si "raul" s-a dezlantuit, in principal, si sesizabil pentru majoritate, prin anii '80! Ce bine ca stii doar din ceea ce iti spun parintii! Ferice de cei care nu au trait atunci, cand se urmarea "robotizarea" omului, in sensul de: la munca, acasa, la distractie pana la ora 22...
Curios, dar desi stateam la cozi diverse, nu imi aduc aminte cu mare neplacere de vremea aceea. Nici parintii mei. Si nu se pune problema ca am uitat sau ca am fost privilegiati. Am o buna memorie. Cred ca eram mai fericiti din multe puncte de vedere si asta compensa neajunsurile. Interesant ca mai exista aceste cartele pe undeva. :) O zi de miercuri cat mai frumoasa!
Mda... Si noi stateam la cozi, dar pentru altii: se dadea cate un kil de nu stiu ce, doua din alte-nu-stiu-ce... Coada pentru a lua lapte se forma in zori de zi... etc si multe altele... Electricitatea se intrerurupea prea des si din ce in ce pe o perioada mai lunga; la distractie aveai liber pana la ora 22 - apoi totul era inchis; cartile marilor filosofii ai lumii, albume de arta si multe altele gaseai "pe sub mana" sau in bibliotecile prietenilor ai caror parinti - dar mai ales bunici aveau colectii impresionante si multe alte lipsuri - mai mult spirituale decat materiale. Hrana pentru spirit lipsea cu desavarsire! Notiunea de libertate se reducea la a merge in cavanta / concediu! Libertatea de a circula peste hotare doar asa... de placere, mai va! Avortul ba - mame eroine da! (nu afirm ca avortul e ok, dar metode de contraceptia nu mai existau de prin '66 decat aduse pe peste granita... Ca aveau toti de lucru, ok... Dar produceam, cu totii, stocuri - ori, toata lumea stie: stocuri din ce in ce mai mari = pasi repezi spre faliment. Si lista poate continua, dar era mai mult rau decat bine si foarte-foarte greu pentru cei care voiau sa gandeasca singuri.
Sa stii ca multi au pastrat asemenea cartele... ca o dovada pentru posteritate: guvernul de atunci dorea ca cetatenii sa fie supli! :) Dar painea era cu adevarat gustoasa pe atunci! Si nu continea E-uri! :)
Azi iau, maine nu, azi iau, maine nu :))) ... eu ma amuz acum dar stiu ca nu e de ras. S-au trait vremuri grele, dar intr-un fel .. vorba lui Elly, era bine si atunci, din anumite puncte de vedere. Acum ... e si acum bine, cand ai bani sa cumperi, ceea ce inainte ti se dadea cu ratie. Nu ai ... nu mai e asa funny.
:))) Cam asa ceva! Noi nu prea luam pentru noi (material nu ne-a lipsit mai nimic, dar spiritual, prea mult!) Da, eram liberi in inchisoare, dar uneori mai doream sa nu ne ascundem aceasta libertate a spiritului - si nu era posibil, pentru ca cei care nu se incadrau in peisajul cenusiu erau... "marginalizati" :) Era ceva bine/bun si atunci, nu neaga nimeni, dar pana prin anii '80! Ce mi s-a parut cu adevarat bun (mai mult) a fost faptul ca elevii (copiii) erau mai preocupati de invatatura decat de... "cu ce sa ma imbrac maine?" :) Mie nu-mi placea sa merg la muncile agricole! Si nu mergeam, si nu ma exmatriculau - asa cum ma "amenintau" si ma faceau sa rad - in sinea mea! Ca pe atunci nu prea se practica! La fel si in cazul locului de munca! Lipseam si ma tot amenintau "te dau afara" Imi ceream scuze dar in gand imi ziceam: "hai s-o vad si pe asta!" Mai tarziu am aflat ca... ma puteau "transfera" la adunat span! :)) Vremuri! Am postat cartela pentru ca Luni ma contrazicea un baiat in varsta de 19 ani, spunandu-mi, revoltat, ca mint, ca paine pe cartela nici in statele lumii a 3-a nu se da! Poate mai sunt si altii ca el! :) Imi doresc sa nu mai traiesc vremuri ca acelea! Azi sunt libera sa aleg, nu sa iau ce-mi impun altii! :) Vreau sa nu muncesc, sa fiu libera sa nu muncesc, nu sa fiu angajata cu forta! Immm... Da, si aceasta era o realitate, cand te intalneau noaptea pe ici-pe colo si nu aveai... "legitimatie de om al muncii" - trebuia sa-i minti ca te pregatesti pentru facultate! Haha! Si la unele facultati ti se permitea inscrierea daca aveai "dosar curat", adica nu aveai rude in strainatate, si nu aveai rude care au luptat impotriva "rosiilor" :) Eheee... :) Multe mai sunt! :) Bine ca am scapat!
Au fost vremuri grele intr-adevar, dar fiecare cetatean al acestei tari avea serviciul si locuinta asigurate. Dupa Revolutie locatarii au devenit proprietari. La un moment dat occidentalii se mirau cum de exista un nr. asa de mare de proprietari de locuinte in Romania. :)
Da, locul de munca asigurat era unul dintre cele mai bune lucruri care s-au intamlat! Si locuintele erau asigurate - dar sa nu uitam ca prin "locuinta asigurata" se numarau acele blocuri cu o singura camera (uneori cat o camera de camin studentesc) si cu "baia" la capatul holului (deseori una pentru 6-10 camarute. Aceste camarute se ofereau nefamilistilor care - la un moment dat - deveneau familisti cu 2-6 copii si intreprinderea nu avea de unde sa le dea un apartament (nu la toti) In plus - si deosebit de tragic - au fost "rase de pe fatza tarii" foooarte multe cartiere "de case" (adevarate mici gospodarii) pentru a se construi locuinte pentru clasa muncitoare. Proprietarii caselor demolate primeau un apartament de 2-3 camere in blocul de beton care se ridica (pana la "darea in folosinta"... cei mai multi locuiau pe unde apucau)si, daca nu mureau de inima rea apucau sa moara in apartamentul de la bloc. Da, unora li s-au dat "despagubiri" de tot rasul, dupa o munca de generatii... Cine doreste isi poate imagina (daca poate) cum ar fi ca azi, cand s-a nascut in... vila, casa ii va fi nationalizata si din curtea cu pomi fructiferi, cu flori pe care le ingrijeste cu drag si multe altele, din casa cu ferestre mari si camere spatioase va fi obligat sa traiasca in apartament de bloc. Cam greu exercitiu de imaginatie, cred...
Ooo. da! O mare nebunie chestiunea cu vanzarea locuintelor catre chiriasi! Din foooarte multe puncte de vedere! In acel moment s-a dus pe apa Sambetei ceea ce numim generic "piata imobiliara"; azi - privind in urma - am tendinta sa cred ca asta s-a urmarit: tunurile imobiliare pentru anumite persoane! E doar un gand! :) Dar: multi straini isi doresc sa fie proprietarii caselor in care locuiesc, chiar daca sunt mici (mai mult sau mai putin) chiriile... :)
Da, in Bucuresti erau altfel conditiile - in mai multe privinte (multi luau trenul pentru a se aprovizoana cu alimente de acolo) :) Mergeam si eu, sa-mi cumpar haine! In Brasov nu erau prea interesante si nu-mi placea sa ma imbrac in "uniforma" Vedeam aceeasi rochie (ca exemplu), in aceeasi zi, pe prea multe altele! :) Era infernal! Si pentru ca nu puteam, foarte-foarte des, sa ajung la rude in Bucuresti... am invatat sa-mi fac singura haine! :)) Iata! O parte buna a comunismului: romanii au invatat de toate pentru toti! Gospodinele faceau trei feluri de mancare cu un singur ou; au invatat sa isi lucreze singure fel de fel! Barbatii - cei mai multi dintre cei care aveau masina - erau foarte buni mecanici auto (chiar daca, profesional, aveau alte calificari); erau si buni tamplari si altele si altele! Dar, sa nu uit! Candva, prin 1989, in Bucuresti se cumpara zahar si ulei pe cartela! Nu stiu "cat de persoana" si nici nu i-a tinut prea mult "naravul" Poate si pentru ca in Bucuresti erau mult mai mult straini (intre care multi "oficiali occidentali") si nu dorea "conducerea" sa se stie in Occident ce si cum! Ca, doar, romanii traiau bine! :)
Viata fericita, Anca! Si multumesc pentru atentie.
oh vai, ce amintire! da... asa era, si pe mine ma trimitea mama sa ridic ratia de pâine... Dar carnetul... ce bine ca l-ai pastrat! copiii nostri nu pot crede asa ceva! happy WW! :)
Da, vai! :) Nu-mi venea sa cred cand o intreb pe mama daca-si mai aminteste ce cantitate de paine se "dadea" pe cartela si ea zice: "Cum, pe cartela?!" si tare mai era mirata. "Nu se dadea pe cartela!" Am ras cu pofta, i-am aratat cartela si a trebuit sa sun o vecina pentru a afla, si apoi pe alta (varstinice ambele) pentru a confirma ceea ce-mi aminteam eu: o jumatate / persoana. Daca n-as fi avut (pastrat) cartela?! :))) Treceam drept... dusa cu cercul! Daca nu si-a amintit mama! care a trait din plin acele vremuri! cum sa creada cei nascuti de numai cateva zeci de ani? Si incep sa cred ca cei mai multi romani chiar au uitat cum le-a fost in acele timpuri! Bine ca am scapat cu bine! :)
Cate trebuia sa faci pentru o jumatate de paine :( si mai erau si alte alimente date cu portia :( Personal, nu am trait vremurile, dar mi-au povestit parintii, bunicii. Bunicii, mereu sunt sceptici, tot previzualizeaza un razboi, o foamete in urmatorii ani :| Dar ei au trecut prin asta, ar fi prea dur sa retraiasca acele timpuri.
Ce bine ca nu ai trait vremurile si te poti bucura de libertate! Sigur, atat cat se poate bucura de libertate fiinta umana, in general. Libertatea inseamna responsabilitate, inseamna multa munca, inseamna asumarea unor riscuri. Libertatea trebuie sa ne-o asumam. Inainte vreme aveam senzatia ca totul e un fel de... "pica para mălăiață" pentru ca oamenilor nu li se permitea sa-si manifeste intregul potential - pentru ca unii ar fi reusit lucruri chiar marete, dar toti trebuia sa fim "egali"
Si bunicii mei ne-au povestit despre "marea criza" (1928-1933) - si foametea care a urmat - dar si despre "schimbarea banilor" (careia i-au spus "reforma"), prin 1947... pentru "egalizarea economica" a tuturor... (cum era la comunistii rusi) Nefiind "analist economic" afirm, totusi, ca nu se va repeta istoria de atunci - conditiile sunt altfel azi... chiar daca e seceta anul acesta... Cred ca nu se va mai ajunge la a manca doar coji de cartofi si paine uscata, cum s-a intamplat candva. Razboaiele sunt azi... economice! "Cu arma-n mana" se cotropesc doar anumite state :( care nu pot fi "sapate pasnic in economie" pentru ca liderii lor nu stau la negocieri finaciare...
Triste amintiri ! Eu nu am avut cartela pentru paine, dar am stat la cozi ingrozitoare pentru lapte, gaturi sau tacamuri de pui,ulei,zahar.... Acum, daca vad coada,o "tulesc" fara sa ma uit in urma! Imi zicea un domn mai in varsta: "acu' sunt de toate, dar nu am bani sa cumpar !" ...
Da, amintiri sunt destule triste din acea vreme...
Hahaha! Aceeasi reactie o am si eu cand vad "cozi"! Ma feresc de "ingramadeala" pentru ceva! Mi-am amintit o chestie, prin 1990 intamplata! Eram in piata de legume-fructe, se vindeau la o taraba cirese dulci, mari, zemoase... Si era coada! Toata lumea se aduna acolo... Vanzatorul zice ca la taraba de langa sunt tot cirese "de-ale lui" - acolo nu era nimeni! Stii ca unu' nu s-a dus sa cumpere de acolo?! Foarte trist mi s-a parut...
Si acum sunt vremuri triste... Cum scrii: produse sunt, bani mai putin... :( Vom ajunge, oare, la un echilibru? Si ma gandesc ca producatorilor romani li se strica produsele din cauza ca in loc sa fie incurajati ei se permit importurile masive inclusiv la legume si fructe! Toata tara aceasta e plina de fructe si legume net calitative in comparatie cu cele importate - zic eu - dar... asta este...
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.
Hhmmm! Mi-au povestit părinții mei despre această cartelă..
RăspundețiȘtergereGrele vremuri!
:) Din punctul meu de vedere au fost grele dar mai degraba as zice ca au fost rele. Si "raul" s-a dezlantuit, in principal, si sesizabil pentru majoritate, prin anii '80!
ȘtergereCe bine ca stii doar din ceea ce iti spun parintii! Ferice de cei care nu au trait atunci, cand se urmarea "robotizarea" omului, in sensul de: la munca, acasa, la distractie pana la ora 22...
Viata fericita, Sara!
Curios, dar desi stateam la cozi diverse, nu imi aduc aminte cu mare neplacere de vremea aceea. Nici parintii mei. Si nu se pune problema ca am uitat sau ca am fost privilegiati. Am o buna memorie. Cred ca eram mai fericiti din multe puncte de vedere si asta compensa neajunsurile.
RăspundețiȘtergereInteresant ca mai exista aceste cartele pe undeva. :)
O zi de miercuri cat mai frumoasa!
Mda... Si noi stateam la cozi, dar pentru altii: se dadea cate un kil de nu stiu ce, doua din alte-nu-stiu-ce... Coada pentru a lua lapte se forma in zori de zi... etc si multe altele... Electricitatea se intrerurupea prea des si din ce in ce pe o perioada mai lunga; la distractie aveai liber pana la ora 22 - apoi totul era inchis; cartile marilor filosofii ai lumii, albume de arta si multe altele gaseai "pe sub mana" sau in bibliotecile prietenilor ai caror parinti - dar mai ales bunici aveau colectii impresionante si multe alte lipsuri - mai mult spirituale decat materiale. Hrana pentru spirit lipsea cu desavarsire! Notiunea de libertate se reducea la a merge in cavanta / concediu! Libertatea de a circula peste hotare doar asa... de placere, mai va! Avortul ba - mame eroine da! (nu afirm ca avortul e ok, dar metode de contraceptia nu mai existau de prin '66 decat aduse pe peste granita...
ȘtergereCa aveau toti de lucru, ok... Dar produceam, cu totii, stocuri - ori, toata lumea stie: stocuri din ce in ce mai mari = pasi repezi spre faliment.
Si lista poate continua, dar era mai mult rau decat bine si foarte-foarte greu pentru cei care voiau sa gandeasca singuri.
Sa stii ca multi au pastrat asemenea cartele... ca o dovada pentru posteritate: guvernul de atunci dorea ca cetatenii sa fie supli! :) Dar painea era cu adevarat gustoasa pe atunci! Si nu continea E-uri! :)
O seara minunata iti doresc!
Viata fericita!
Azi iau, maine nu, azi iau, maine nu :))) ... eu ma amuz acum dar stiu ca nu e de ras. S-au trait vremuri grele, dar intr-un fel .. vorba lui Elly, era bine si atunci, din anumite puncte de vedere. Acum ... e si acum bine, cand ai bani sa cumperi, ceea ce inainte ti se dadea cu ratie. Nu ai ... nu mai e asa funny.
RăspundețiȘtergere:))) Cam asa ceva! Noi nu prea luam pentru noi (material nu ne-a lipsit mai nimic, dar spiritual, prea mult!) Da, eram liberi in inchisoare, dar uneori mai doream sa nu ne ascundem aceasta libertate a spiritului - si nu era posibil, pentru ca cei care nu se incadrau in peisajul cenusiu erau... "marginalizati" :)
ȘtergereEra ceva bine/bun si atunci, nu neaga nimeni, dar pana prin anii '80!
Ce mi s-a parut cu adevarat bun (mai mult) a fost faptul ca elevii (copiii) erau mai preocupati de invatatura decat de... "cu ce sa ma imbrac maine?" :)
Mie nu-mi placea sa merg la muncile agricole! Si nu mergeam, si nu ma exmatriculau - asa cum ma "amenintau" si ma faceau sa rad - in sinea mea! Ca pe atunci nu prea se practica! La fel si in cazul locului de munca! Lipseam si ma tot amenintau "te dau afara" Imi ceream scuze dar in gand imi ziceam: "hai s-o vad si pe asta!" Mai tarziu am aflat ca... ma puteau "transfera" la adunat span! :))
Vremuri!
Am postat cartela pentru ca Luni ma contrazicea un baiat in varsta de 19 ani, spunandu-mi, revoltat, ca mint, ca paine pe cartela nici in statele lumii a 3-a nu se da! Poate mai sunt si altii ca el! :)
Imi doresc sa nu mai traiesc vremuri ca acelea! Azi sunt libera sa aleg, nu sa iau ce-mi impun altii! :) Vreau sa nu muncesc, sa fiu libera sa nu muncesc, nu sa fiu angajata cu forta! Immm... Da, si aceasta era o realitate, cand te intalneau noaptea pe ici-pe colo si nu aveai... "legitimatie de om al muncii" - trebuia sa-i minti ca te pregatesti pentru facultate! Haha! Si la unele facultati ti se permitea inscrierea daca aveai "dosar curat", adica nu aveai rude in strainatate, si nu aveai rude care au luptat impotriva "rosiilor" :) Eheee... :) Multe mai sunt! :) Bine ca am scapat!
Viata fericita!
Au fost vremuri grele intr-adevar, dar fiecare cetatean al acestei tari avea serviciul si locuinta asigurate. Dupa Revolutie locatarii au devenit proprietari. La un moment dat occidentalii se mirau cum de exista un nr. asa de mare de proprietari de locuinte in Romania. :)
RăspundețiȘtergereDa, locul de munca asigurat era unul dintre cele mai bune lucruri care s-au intamlat! Si locuintele erau asigurate - dar sa nu uitam ca prin "locuinta asigurata" se numarau acele blocuri cu o singura camera (uneori cat o camera de camin studentesc) si cu "baia" la capatul holului (deseori una pentru 6-10 camarute. Aceste camarute se ofereau nefamilistilor care - la un moment dat - deveneau familisti cu 2-6 copii si intreprinderea nu avea de unde sa le dea un apartament (nu la toti) In plus - si deosebit de tragic - au fost "rase de pe fatza tarii" foooarte multe cartiere "de case" (adevarate mici gospodarii) pentru a se construi locuinte pentru clasa muncitoare. Proprietarii caselor demolate primeau un apartament de 2-3 camere in blocul de beton care se ridica (pana la "darea in folosinta"... cei mai multi locuiau pe unde apucau)si, daca nu mureau de inima rea apucau sa moara in apartamentul de la bloc. Da, unora li s-au dat "despagubiri" de tot rasul, dupa o munca de generatii...
ȘtergereCine doreste isi poate imagina (daca poate) cum ar fi ca azi, cand s-a nascut in... vila, casa ii va fi nationalizata si din curtea cu pomi fructiferi, cu flori pe care le ingrijeste cu drag si multe altele, din casa cu ferestre mari si camere spatioase va fi obligat sa traiasca in apartament de bloc. Cam greu exercitiu de imaginatie, cred...
Ooo. da! O mare nebunie chestiunea cu vanzarea locuintelor catre chiriasi! Din foooarte multe puncte de vedere! In acel moment s-a dus pe apa Sambetei ceea ce numim generic "piata imobiliara"; azi - privind in urma - am tendinta sa cred ca asta s-a urmarit: tunurile imobiliare pentru anumite persoane! E doar un gand! :)
Dar: multi straini isi doresc sa fie proprietarii caselor in care locuiesc, chiar daca sunt mici (mai mult sau mai putin) chiriile... :)
Numai bine!
Viata fericita!
Mmmda
RăspundețiȘtergerepoate am avut privilegiul de a sta in Bucuresti, nu se dadea pe cartele painea. Cel putin asa stiu eu.
Da, in Bucuresti erau altfel conditiile - in mai multe privinte (multi luau trenul pentru a se aprovizoana cu alimente de acolo) :) Mergeam si eu, sa-mi cumpar haine! In Brasov nu erau prea interesante si nu-mi placea sa ma imbrac in "uniforma" Vedeam aceeasi rochie (ca exemplu), in aceeasi zi, pe prea multe altele! :) Era infernal! Si pentru ca nu puteam, foarte-foarte des, sa ajung la rude in Bucuresti... am invatat sa-mi fac singura haine! :)) Iata! O parte buna a comunismului: romanii au invatat de toate pentru toti! Gospodinele faceau trei feluri de mancare cu un singur ou; au invatat sa isi lucreze singure fel de fel! Barbatii - cei mai multi dintre cei care aveau masina - erau foarte buni mecanici auto (chiar daca, profesional, aveau alte calificari); erau si buni tamplari si altele si altele!
ȘtergereDar, sa nu uit! Candva, prin 1989, in Bucuresti se cumpara zahar si ulei pe cartela! Nu stiu "cat de persoana" si nici nu i-a tinut prea mult "naravul" Poate si pentru ca in Bucuresti erau mult mai mult straini (intre care multi "oficiali occidentali") si nu dorea "conducerea" sa se stie in Occident ce si cum! Ca, doar, romanii traiau bine! :)
Viata fericita, Anca! Si multumesc pentru atentie.
oh vai, ce amintire! da... asa era, si pe mine ma trimitea mama sa ridic ratia de pâine... Dar carnetul... ce bine ca l-ai pastrat! copiii nostri nu pot crede asa ceva!
RăspundețiȘtergerehappy WW! :)
Da, vai! :) Nu-mi venea sa cred cand o intreb pe mama daca-si mai aminteste ce cantitate de paine se "dadea" pe cartela si ea zice: "Cum, pe cartela?!" si tare mai era mirata. "Nu se dadea pe cartela!" Am ras cu pofta, i-am aratat cartela si a trebuit sa sun o vecina pentru a afla, si apoi pe alta (varstinice ambele) pentru a confirma ceea ce-mi aminteam eu: o jumatate / persoana. Daca n-as fi avut (pastrat) cartela?! :))) Treceam drept... dusa cu cercul!
RăspundețiȘtergereDaca nu si-a amintit mama! care a trait din plin acele vremuri! cum sa creada cei nascuti de numai cateva zeci de ani? Si incep sa cred ca cei mai multi romani chiar au uitat cum le-a fost in acele timpuri!
Bine ca am scapat cu bine! :)
Viata fericita!
Cate trebuia sa faci pentru o jumatate de paine :( si mai erau si alte alimente date cu portia :( Personal, nu am trait vremurile, dar mi-au povestit parintii, bunicii. Bunicii, mereu sunt sceptici, tot previzualizeaza un razboi, o foamete in urmatorii ani :| Dar ei au trecut prin asta, ar fi prea dur sa retraiasca acele timpuri.
RăspundețiȘtergereCe bine ca nu ai trait vremurile si te poti bucura de libertate! Sigur, atat cat se poate bucura de libertate fiinta umana, in general. Libertatea inseamna responsabilitate, inseamna multa munca, inseamna asumarea unor riscuri. Libertatea trebuie sa ne-o asumam. Inainte vreme aveam senzatia ca totul e un fel de... "pica para mălăiață" pentru ca oamenilor nu li se permitea sa-si manifeste intregul potential - pentru ca unii ar fi reusit lucruri chiar marete, dar toti trebuia sa fim "egali"
RăspundețiȘtergereSi bunicii mei ne-au povestit despre "marea criza" (1928-1933) - si foametea care a urmat - dar si despre "schimbarea banilor" (careia i-au spus "reforma"), prin 1947... pentru "egalizarea economica" a tuturor... (cum era la comunistii rusi)
Nefiind "analist economic" afirm, totusi, ca nu se va repeta istoria de atunci - conditiile sunt altfel azi... chiar daca e seceta anul acesta... Cred ca nu se va mai ajunge la a manca doar coji de cartofi si paine uscata, cum s-a intamplat candva.
Razboaiele sunt azi... economice! "Cu arma-n mana" se cotropesc doar anumite state :( care nu pot fi "sapate pasnic in economie" pentru ca liderii lor nu stau la negocieri finaciare...
Triste amintiri ! Eu nu am avut cartela pentru paine, dar am stat la cozi ingrozitoare pentru lapte, gaturi sau tacamuri de pui,ulei,zahar.... Acum, daca vad coada,o "tulesc" fara sa ma uit in urma!
RăspundețiȘtergereImi zicea un domn mai in varsta: "acu' sunt de toate, dar nu am bani sa cumpar !" ...
Da, amintiri sunt destule triste din acea vreme...
ȘtergereHahaha! Aceeasi reactie o am si eu cand vad "cozi"! Ma feresc de "ingramadeala" pentru ceva! Mi-am amintit o chestie, prin 1990 intamplata! Eram in piata de legume-fructe, se vindeau la o taraba cirese dulci, mari, zemoase... Si era coada! Toata lumea se aduna acolo... Vanzatorul zice ca la taraba de langa sunt tot cirese "de-ale lui" - acolo nu era nimeni! Stii ca unu' nu s-a dus sa cumpere de acolo?! Foarte trist mi s-a parut...
Si acum sunt vremuri triste... Cum scrii: produse sunt, bani mai putin... :(
Vom ajunge, oare, la un echilibru?
Si ma gandesc ca producatorilor romani li se strica produsele din cauza ca in loc sa fie incurajati ei se permit importurile masive inclusiv la legume si fructe! Toata tara aceasta e plina de fructe si legume net calitative in comparatie cu cele importate - zic eu - dar... asta este...