Ați văzut o vrăjitoare?

Cine a văzut-o pe vrăjitoarea mea?!

O rog să mă ierte ‘că am greșit vraja și n-am idee unde am trimis-o.

Promit că nu mai vrăjesc pe nimeni.

HAPPY HALLOWEEN!

Iubiți și cȃinii vagabonzi

Mihai Constantinescu s-a născut la București, in 4 ianuarie 1946 și a murit ieri, 29 noiembrie 2019, fiind internat in spital din luna mai, cȃnd a suferit un atac cardio-respirator.

Mihai Constantinescu - Iubiți și cȃinii vagabonzi

https://www.youtube.com/watch?v=ajm6QsQNQU8

Mihai Constantinescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți interpreți și compozitori de muzică ușoară tradițională românească, fiind autor a zeci de șlagăre care au rămas în memoria mai multor generații. A fost unul dintre puținii cȃntăreți romȃni care mi-au plăcut. In primii mei patru ani de muncă ȋl auzeam zilnic la aparatul de radio care era mereu deschis. După 1989 l-am auzit din ce in ce mai rar, pȃnă nu l-am mai auzit deloc. Din repertoriul lui imi place cel mai mult cȃntecul ”Iubiți și cȃinii vagabonzi” (1994).

Am avut mereu animale de companie. De curȃnd, mi-am pierdut ultima pisicuță pe care o aveam. Deocamdată nu, dar in primăvară vreau să ȋmi iau o pisicuță, pentru că fără ele nu se poate. Mi-ar plăcea să am și un cățeluș, dar nu am spațiu, a declarat artistul pentru wowbiz.ro la ȋnceputul anului 2018.

Ultima strofă și refrenul din ”Iubiți și cȃinii vagabonzi”:

Povestea-aceasta are şi final:

Un câine e un prieten ideal

Te-ascultă, te aşteaptă generos

şi-atunci când nu-i poţi oferi un os

Să nu-i loviţi în suflete ca noi

Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi

Oamenii te părăsesc

dar câinii şi la greu te însoţesc

R:

Iubiţi şi câinii vagabonzi

Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi

*

Imi place si cantecul “Pisi pis” (2009). ☺

https://www.youtube.com/watch?v=k_8OZji1_0I

In pericol de dispariție sau vulnerabile. Miercurea fără cuvinte

Tigru siberian

Leopardul zapezilor. 

Leopard de Amur. autor foto: William Warby

Elefant asiatic

Diavolul tasmanian

Gorila de munte

Balena albastra. sursa foto.

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a susținut doi ani.

Happy WW!

Efect de Lună nouă

Voi, când vreți să deschideți un document pe computer ce faceți?

Eu, azi, m-am dus fuga la bucătărie!

Computerul se mișcă precum ochii mortului în cea mai mare parte din timp - m-am obișnuit deja - dar azi aveam ceva urgent de scris și mă cam grăbeam să termin. Am avut nevoie de unele informații adunate într-un alt document așa că am accesat fișierul unde era și până să se încarce pagina… am pornit în pas alert spre… Habar nu am spre ce, dar m-am oprit în bucătărie (mai departe de mergeam ieșeam din casă) și mă întrebam ce caut acolo. Și-apoi mi-am dat seama c-am scăpat pe arătură! Documentul dorit era în alt fișier, nu în altă cameră! Râzând că toanta, de una singură, am revenit la computer și-am concluzionat că Luna are simțul umorului! Încă mai rȃd când îmi amintesc! 

Dioramă și mesaj verde. Salvăm păpuși

La această temă și timpul m-a cam alergat și inspirația m-a cam lăsat. Trebuia să potrivim un mesaj într-un decor mai mult sau mai puțin nou, unde puteam folosi mobilier creat pentru una dintre temele trecute sau să folosim ceva ce aveam prin casă, iar păpușa putea fi îmbrăcată oricum, dar să se potrivească mesajului. Aveam eu o idee conturată pentru tema 8 (dioramă “Fă mesajele Verzi cunoscute”) de la Salvăm păpuși, dar n-am avut timp să-i fac păpușii costum de zeiță a vânătorii, așa că - părăsită de inspirație și timp - am făcut de capul meu. Am îmbrăcat păpușa într-o rochie neagră cu imprimeu stilizat reprezentând Cosmosul (nu se vede în poză, dar materialul arată fain - din acest material mi-am făcut cândva lenjerie de pat, căci pentru așa ceva era). I-am pus o brățară din sârmă aurie, i-am fixat pensula de mână și mi-am zis că și o silfidă poate scrie un afiș și poate milita pentru protecția mediului (inclusiv pentru protejarea animalelor, mai ales că începe - o fi și început? - sezonul de vânătoare la urși, capre negre și curând la iepuri și potȃrnichi). De ciocârlii știți?! Vor să vâneze vreo 400 de mii. Ursul brun vor să-l scoată de sub protecția legii pentru cinci ani, timp în care va fi vânat la liber.

Revin la diorama mea nu prea reușită. De fereastră (unul dintre elementele obligatorii) sunt tare mândră! :))

E un dreptunghi din sticlă (cca. 10/7 cm), are ramă din bandă adezivă de hârtie și e fixat dreptunghiul într-un perete din zăpadă artificială. Perdeaua e mătase cu satin, dintr-o rochie care a fost foarte frumoasă cândva. Celelalte elemente pot fi recunoscute de la tema “atelier de creație”. Hârtia pe care e scris mesajul e o fâșie tăiată din hârtie albă de împachetat, și făcută sul. Am ales să scriu mesajul cu un program de editare fotografii - din păcate, programul nu mi-a permis să încadrez scrisul astfel încât să urmeze “linia” afișului, așa cum a fost poziționat in dioramă (era prea târziu să repoziționez hârtia, să fac altă poză, să scriu mesajul).

Cine e curios să știe la ce mesaj m-am gândit poate vedea în fotografia postată în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi, unde sunt și fotografii de la alți jucăuși.

Cu poftele satisfăcute

Pe la începutul lunii am văzut niște fotografii cu fructe, între care smochine și gutui! Mi s-a făcut poftă de smochinele fotografiate și postate de ina cu ocazia unei ediții MFC! Și de gutui mi s-a făcut poftă! Dar nu a fost acea poftă teribilă care mă scoate, uneori, din circulație, ci aceea care-mi ține mintea numai la obiectul poftei. Am fost la magazinele din apropiere, dar n-am găsit nici smochine și nici gutui! A doua zi, însă, mama a venit de la țară și mi-a adus smochine!!! Și dulceață de smochine. Gutui nu - și nu erau nici în piață. Erau micuțe smochinele și cam verzi, dar le-am hăpăit de nu s-au văzut! Am lăsat și pentru alții, desigur.

Abia de curȃnd am avut parte și de gutui, dar dintre cele fără perișori - bune și fără! Pofta mi-a fost satisfăcută!

Ideea cu fotografiatul mi-a venit cam târziu…

Frunzele de lângă gutui sunt câteva pe care le-am adunat într-o zi când mă plimbam cu Miki, cățelușa. De regulă, adun frunze când am în minte să fac ceva anume cu ele; de data aceasta le-am luat pe acelea care păreau să-mi spună “ia-mă acasă”. Toate cele șapte frunze adunate erau plasate cumva deasupra celorlalte, parcă sprijinite în codițe, să fie observate. M-a distrat ideea și am cules până când am scăpat de “piticul” cu “ia-mă acasă”.

**

De felul meu sunt pofticioasă, dar - din fericire! - nu poftesc ciudățenii la care nu am acces. Zic din fericire pentru că, uneori (nu mereu) când mi-e poftă rău de ceva și nu gust, salivez în exces. Nu! Nu-mi curg balele! ☺ Nu turbez, doar poftesc! Și am senzația că se blochează maxilarele - cică lipsa de magneziu (nu e lipsă magneziul, mi-a zis medicul). Mai apoi, dacă nu rezolv, mă ia cu durere de cap. Poftesc des la câte ceva, dar destul de rar am senzațiile descrise mai sus - în cele mai multe cazuri pot folosi “înlocuitori”, ceva asemănător.

Într-o zi de vară - terminasem liceul de nu prea mult timp - așteptam troleul într-o stație (și la vremea aceea se aștepta, nu glumă!) Un copil, cu ghiozdanul în spate, mânca “pufarini”. Când am văzut biluțele acelea colorate am simțit simptomele. Am înghiți în sec cât am putut, am băut apă, spunându-mi că imediat ce ajung la o alimentară îmi cumpăr o pungă! Aiurea! Aveam senzația că nu mai văd clar! M-am dus la copil și l-am rugat să-mi dea și mie câteva bobițe de pufarini. Copilul m-a privit luuung, serios, și mi-a întins punga. Am luat câteva bobițe, am mulțumit (nu mi s-a răspuns, evident, și nu mă mir!) și mi-am văzut de ale mele, jenată foarte de ce-or fi gândit cei prezenți acolo.

Cu altă ocazie, eram în bucătărie la un unchi. Prietena lui a deschis cămara să ia nu știu ce și am văzut borcanele cu murături - unele erau cu castraveți murați. Așa de brusc mi s-a umplut gura cu salivă încât nici nu am putut spune ce vreau. Dar nu orice castravete! Mi se pusese pata pe unul anume! Oamenii, cunoscându-mă cât de aiurea mă simt în astfel de situații, au desfăcut borcanul și au scos castravetele care era pe la mijloc.

Am mai pățit și cu altele: crema de zahăr ars (nici măcar nu am văzut-o, doar m-am gândit, întâmplător, că nu mai mâncasem de mult). Mama, dragă de ea, a făcut cremă! Vreo cinci minute n-am putut să pun nici o bucățică pe limbă! Cum deschideam gura, cum se blocau maxilarele și-mi plângeau papilele gustative! Am fost de râsul lumii atunci! “Muream” lângă crema de zahăr ars!

Cu niște scrumbii în sare am mai pățit-o, la o prietenă, și nici nu-mi plac în mod deosebit scrumbiile în sare! Mai sunt câteva, dar nu reușesc să-mi amintesc exact care au fost “produsele” cu pricina.

Vă zic! Dacă auziți pe cineva că i se face rău de poftă să-l credeți! ☺

Vegetarianism. Citate favorite

Să te aștepți ca viața să te trateze bine este o prostie; e la fel cum speri că taurul nu te va lovi pentru că ești vegetarian. (Roseanne Barr)

*

Ieri seară am mâncat o friptură în restaurantul local. O femeie oarecare mi-a spus: “Știi, ar fi mult mai bine să fii vegetarian”. “Ești nebună?” am exclamat. “Vaca era vegetariană, și uite ce-a pățit”. (Quentin R. Bufogle)

*

De dragul unor bucățele de carne, privăm un suflet de soare și lumină, de acea scurtă perioadă de timp în care a venit pe lume pentru a se bucura. (Plutarh)

*

Ferma industrială a reușit să despartă oamenii de hrana lor, să elimine fermierii și să conducă agricultura spre companiile comerciale. (Jonathan Foer)

*

Consider vegetarianismul ca pe o fază care s-ar putea sfârși fără avertisment în orice secundă. (Amit Chaudhuri)

*

Cu adevărat omul este regele animalelor căci brutalitatea lui o depășește pe cea a animalelor.

Trupul meu nu va fi mormânt pentru alte creaturi.

(Leonardo da Vinci)

*

Corpul uman nu mai are nevoie de lapte de vacă mai mult decât de cel de câine, de cal sau girafă. (Dr. Michael Klaper)

*

Nu cred că veganii (sau vegetarienii) care își procură mâncarea (ambalată, conservată sau plină de substanțe chimice) din structurile industriei alimentare sunt sinceri în demersul lor și nu cred nici că o privire profundă asupra vieții senzitive a plantelor sau la impactul real al agriculturii asupra mediului permite vreo distanță confortabilă de cruzime. Tot ce există în această lume mănâncă altceva pentru a supraviețui și altceva, fie că funcționează cu sânge sau clorofilă, ar prefera întotdeauna să trăiască, mai degrabă decât să devină o susținere pentru altul. Niciun animal nu dorește să fie ținut în țarc și muls, nici pus în cușcă și sacrificat și niciodată nu ați văzut plante crescând de la sine aranjate simetric. (Brian Awehali)

₪₪₪

Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

Fiecare e liber să se hrănească așa cum crede de cuviință. Aș zice că vegetarienii și veganii n-ar trebui să afirme că omnivorii sunt răi și nici omnivorii să afirme că primii sunt săriți de pe fix. Nu sunt vegetarian și nu am o intenție în acest sens, dar dacă instinctul mă va conduce spre această cale, asta e! Dacă nu pot privi cum este sacrificat un animal n-ar trebui să nu-l mai mănânc? Zic și eu… 

Pe de altă parte, nu mă văd hrănindu-mă numai cu vegetale.

De acel nou “curent” pentru care se face propagandă ați auzit? Vor unii ca insectele să devină “bun de larg consum”. Am auzit doar de lăcuste și furnici crocante, pȃnă acum, dar știu că unii au mȃncat și gȃndaci, și viermi, in situații de supraviețuire!

Cei 14 pentru Cotroceni

Anul acesta, în România, au fost validate candidaturile a 14 oameni. Între aceștia, câteva nume mă sperie. Da! Sunt cam sperioasă, teoretic; mă îngrozește sacrificarea porcilor cu hangerul și unii dintre cei care candidează pentru funcția de șef de stat. Toți ne vor binele! Să nu le permitem să ni-l ia!

Cine sunt cei 14 candidați? Klaus Iohannis - președintele în exercițiu, susținut de Partidul Național Liberal; Dan Barna - candidatul Alianței USR-PLUS; Mircea Diaconu - actor, candidat independent, susținut de ALDE și Pro România care au format alianța “Un OM”; Kelemen Hunor - UDMR; Bogdan Stanoevici, candidat independent, actor și fost ministru pentru românii de pretutindeni; Ramona Ioana Bruynseels - Partidul Puterii Umaniste (social liberal); Sebastian-Constantin Popescu - Partidul Nouă Românie; John Ion Banu - Partidul Naţiunea Română, stabilit în Statele Unite; Cătălin Ivan - Partidul Alternativa Pentru Demnitate Naţională, fost europarlamentar PSD; Viorel Cataramă - Dreapta Liberală; Viorica Dăncilă - fost prim-ministru, candidat PSD; Ninel Peia - Partidul Neamul Românesc, fost deputat PSD; Theodor Paleologu - Partidul Mișcarea Populară; Alexandru Cumpănașu, candidat independent.

În linii generale, nu prea avem ce alege, dar vom alege. Unii “pretendenți”, cred, s-au lansat în această cursă electorală pentru a “fărâmița” voturile alegătorilor, pentru că șanse reale nu au.

Foști membri din ultimul fost partid de guvernământ, psd, par a fi în gașcă, doar-doar unul o avea vreo șansă să tragă, din nou, partidul în față.

Independenții - cu ghilimelele de rigoare - sunt chiar hazlii când ne spun că ei chiar sunt independenți; și noi ne facem că-i credem; ce, e vina lor dacă unele formațiuni politice, mai mult sau mai puțin simpatizate la nivel național, s-au oferit să-i sprijine? Ei nu refuză sprijinul deoarece - evident! - doresc să câștige alegerile pentru binele tuturor cetățenilor! Ca independent, în politică mai ales, n-ai nici cea mai mică șansă de a realiza ceva din ceea ce ți-ai propus dacă ideile tale nu se potrivesc cu interesele grupurilor care orbitează în jurul politicienilor.

Discursurile candidaților, bănuiesc, sunt ca de obicei: sforăitoare. Unul vrea respect (Kelemen Hunor), altul, între altele, vrea pace între oameni și interzicerea exportului de lemn (Bogdan Stanoevici, actor plecat în Franța - prin căsătorie - în anul 1989, revenit în 2011).

Kelemen Hunor, în sloganul de campanie electorală scrie “Hunor” cu “R” invers: Я. Un joc de cuvinte, li s-a explicat celor de la g4media.ro: ”Hun” semnifică Ungaria, în timp ce ultima parte din nume, ”Or”, citită invers, semnifică România. Ce treabă are Ungaria în alegerile prezidențiale din România știe numai el (și prietenii lui). Categoric, românii și maghiarii (sunt diferiți de unguri, chiar dacă mulți au și cetățenie ungară) trebuie să se înțeleagă, la fel și cele două state, care sunt diferite: România și Ungaria.

John Ion Banu, om de afaceri american, stabilit în SUA, e candidatul diasporei din Florida, autoproclamat susținător al actualului președinte american, critic la adresa actualului președinte al României; e susținut de un partid despre a cărei existență nu am știut până am scris acest text; nu are, neapărat, un plan, in eventualitatea că va deveni președinte și nici nu știe prea bine care-i treaba cu politica la București - nici nu cred că-l interesează, ci cred că știe: șansele lui sunt minime, spre zero, dar dă bine să zici că ai candidat pentru președinția unui stat.

Ramona Ioana Bruynseels, de profesie jurist, fost consilier  de stat pentru mediul de afaceri în Aparatul de lucru al fostului premier Viorica Dăncilă. Zice ea: “Avem nevoie de o schimbare, e schimbarea necesară României, o femeie în fruntea țării cred că ar face cea mai mare schimbare pe care o poate simți România la ora actuală.” De acord, zic, dar schimbare se numește și când dăm din lac în puț - ceea ce nu ne (mai) trebuie.

Ninel Peia și colegii lui de partid par a avea un fix: ”fără soroșiști”. 

Viorica Dancila se visează “un președinte care va lupta pentru toți românii” - ca premier n-a reușit; de ce ar crede cineva că va reuși ca șef de stat într-o republica parlamentară?

Sebastian-Constantin Popescu s-a născut în 1982 la Balș (Olt), a terminat facultatea de Medicină Veterinară Timișoara (2006); s-a mutat la București; cinci ani a fost medic veterinar, apoi jurnalist, azi (și) membru de partid, candidat la președinție.

Viorel Cataramă, afacerist; demisionat din PNL și-a înființat propriul partid: Dreapta Liberală.

Alexandru Cumpănașu s-a evidențiat în scandalul generat de “Cazul de la Caracal” - atunci am aflat despre existența lui. “Ori noi, ori ei! România fără clanuri” e sloganul lui de campanie. Un slogan care mi se pare cel puțin discutabil, în sensul că poate fi înțeles în mai multe feluri. În “revista” lui de campanie electorală scrie despre nepoata lui, despre soția lui și despre studii, dar nimic despre cum își imaginează că “rezolvă lucrurile”. Nu e ca și cum ceilalți candidați ar avea vreo soluție de rezolvare pentru ceea ce nu funcționează în România sau funcționează deficitar. Toți au doar dorințe.

Cei pe care nu i-am amintit separat de “lista candidaților” presupun că sunt mai cunoscuți și cam toată lumea știe câte ceva despre ei.

Știu exact pentru cine nu votez, dar oscilez între persoanele pentru care sunt tentată să votez. Pe ce criterii, oare, se alege neghina de neghină? 

Să fiu viu! Provocare muzicală

Patrick Hernandez este un cȃntăreț francez născut in 6 aprilie 1949; tatăl e spaniol și mama italiancă.

Patrick Hernandez - Born to Be Alive

La Provocarea muzicală poate participa oricine inscrie o postare pe blog la Carmen, Ȋntre vis si realitate. 

Friendship Friday!

Artistul a fost un timp membru in trupa franceză “Gold”, apoi s-a lansat ȋntr-o carieră solo. Cȃntecul ”Born to Be Alive” a fost lansat pe primul album, in 1978, și a avut succes internațional, in 1979 devenind hit la nivel mondial.

Tot despre dezvoltarea industriei

Bine că am avut industrie. Sigur că cele mai multe fabrici poluau la greu, multe produceau stocuri, mașinile-unelte erau vechi și foarte vechi ș.a.m.d., dar ar fi putut fi salvate, modernizate. Dar, nu! Au fost vândute la prețuri de batjocură, apoi au fost demolate de noii proprietari și terenurile - mai ales - vândute la prețuri exorbitante dezvoltatorilor imobiliari. Pe cea mai mare suprafață de teren al fostei fabrici “Tractorul” din Brașov, de exemplu, se întinde un mall gigant. În locul fabricii “Hidromecanica” se ridică un alt mall gigant (de data aceasta pe verticală).

Pe la începutul anului 2014, Comisia Europeană a lansat către statele membre un apel de a-și crește industria, dar emisiile de gaze cu efect de seră (GES) să fie reduse sub limitele asumate până atunci. Între altele, în noul Cadru al UE privind schimbările climatice și energia pentru 2030, se cere reducerea GES cu 40% sub nivelul din 1990, precum și un obiectiv obligatoriu de cel puțîn 27% la nivelul UE pentru energia regenerabilă. Comisia arată că obiectivul trebuie susținut de o abordare orientată într-o mai mare măsură spre piață, oferind condiții propice pentru tehnologiile emergente, acordându-se statelor membre flexibilitatea de a-și transforma sistemul energetic într-un mod adaptat preferințelor și circumstanțelor naționale. (sursa: hotnews)

În România, se percepe taxa “timbru verde”, se percep taxe prin facturile de energie electrică - bani care ar trebui folosiți (cică) pentru producerea de energie regenerabilă. Taxele le vedem și le simțim, energia regenerabilă mai puțin.

Tot în 2014, CE a lansat și alt apel către statele membre: să-și dezvolte industria și să crească ponderea producției in PIB-ul UE de la 15,1% la 20% până în anul 2020.

Comunicarea prin care s-a făcut apelul e intitulată “Pentru o renaștere industrială europeană” - ce ghinion că amărâții care au condus România în primii ani după 1989 erau morți de foame de bani și au distrus tot ce se putea distruge. Eh, nici lucrătorii nu erau mai altfel, dar s-au mulțumit cu mai puțin: salarii compensatorii, bani din care (cei mai mulți) și-au cumpărat covoare, televizoare și altele de gen, fără să le pese că, pe termen lung, le va fi rău - din punct de vedere financiar - celor mai mulți.

În România, s-o fi dezvoltat industria în ultimii ani, cel puțin în unele orașe - altfel de ce ar puți oribil în unele localități din țară? Au dezvoltat industria și le pasă prea puțin de poluare, dar dacă nu sunt gaze cu efect de seră… treacă de la ei.

Comisia susține că prin această comunicare promovează o “Europa mai favorabilă întreprinderilor prin acțiuni destinate să simplifice cadrul legislativ și să amelioreze eficientă administrației publice la nivel european, național și regional”.

Bănuiesc că se știe: cadrul legislativ în România - în orice domeniu - e simplificat de nu se vede! Despre eficiența administrației publice să nu mai zic! Model pentru oricare stat care se vrea ruinat.

“Potrivit CE, rolul industriei în Europa depășește cu mult sectorul producției, incluzând aspecte diverse, de la materii prime și energie până la servicii pentru întreprinderi (de exemplu servicii logistice), servicii pentru consumatori (de exemplu servicii postvânzare pentru bunuri de folosință îndelungată) sau turism”.

Una dintre prioritățile expuse de CE pentru sprijinirea competitivității industriei în UE, și care mă face să zâmbesc când mă gândesc cum este înțeleasă în România: maximizarea potențialului pieței interne prin dezvoltarea infrastructurilor necesare, prin oferirea unui cadru de reglementare stabil, simplificat și previzibil, favorabil spiritului antreprenorial și inovării, prin integrarea piețelor de capital, prin ameliorarea posibilităților în materie de formare și de mobilitate pentru cetățeni și prin finalizarea pieței interne a serviciilor, "care reprezintă un factor cu contribuție majoră la competitivitatea industrială".

Totul e previzibil în România, mai ales codul fiscal: te culci cu unul și te trezești cu altul. În anul 2018, de exemplu, codul fiscal a fost modificat de 236 de ori (sursa: startupcafe.ro). Desigur, unii ar zice că îl modifică pentru a fi cât mai potrivit realității; poate că ar trebui să apeleze la specialiști care știu despre ce vorbesc și care nu caută să lase portițe pentru șmecheri. Realitatea nu se referă numai la cei din “clasa conducătoare” și prietenii lor.

Noi să fim sănătoși, că industria se dezvoltă! Se dezvoltă inclusiv prin ridicarea de hidrocentrale pe ape de munte - hidrocentralele sunt mici, dezastrul e mare.

Pe aceeași temă am mai scris aici:

Ce-ar fi dacă? Jocul cuvintelor

Ce-ar fi să vorbim despre un far de altădată, un ghid strălucitor in noapte care ieri călăuzea marinarii și care azi e relicvă sau, poate, un ecou din trecut materializat din voința oamenilor care iubesc istoria și cărora, uneori, le pare rău că e-mail-ul a ȋnlocuit misiva, ducȃnd cumva la blazare, ȋntr-un joc devenit anost, unde entuziasmul e mai puțin debordant, sub un cer mai puțin albastru?

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: misiva, debordant, vointa, cer, blazare, ecou, far, azi, ghid, ieri, anost, joc.

Sacrificarea porcului, moment de groază pentru mine

Am amintiri de groază cu porci sacrificați!

Când ne-am mutat la bloc aveam vreo patru ani și când, iarna, m-am speriat foarte tare auzind țipete înfiorătoare tata mi-a explicat că… oamenii taie porcul pentru Crăciun. Am început să plâng. Nu-mi amintesc asta, dar îmi amintesc de mai târziu, când eram la grădiniță, apoi la școală, la liceu.

Blocul în care locuim a fost construit într-o zonă unde erau câteva blocuri care aveau curți, separate prin ziduri de stradă și de case. Sunt blocuri vechi. În apropiere, la circa 500 m de bloc, era o zonă de barăci unde locuiau o mulțime de oameni care așteptau să fie repartizați în diverse locuințe. Ei! In curțile acestor blocuri și în zona acestor barăci iarna se tăiau porcii crescuți pe lângă bloc, pe lângă barăci, și se tranșa și se pârlea, și oamenii petreceau! Mă scoteau din minți țipetele porcilor care erau sacrificați! (cred că, încă, nu am reintrat în minți).  Aveam senzația că țipă după ajutor! În școala generală încă mai plângeam când îi auzeam pe porcușori guițȃnd cu disperare! Mirosul de șorici pȃrlit mi se ȋntipărise în creier! Vălătuci de fum se ridicau în câteva puncte și se împrăștiau pe o arie largă, demoralizȃndu-mă și mai mult. Culmea e că-mi plăcea șoriciul. Carne de porc am mâncat mereu, mai mănânc și azi, dar mult mai rar ca înainte. Și azi țin minte țipetele acelea de agonie! Când s-a interzis tăierea porcului “în curtea blocurilor” am fost fercită. Mai apoi, cândva după 1989, când s-a interzis sacrificarea prin înjunghiere am trăit, din nou, momente de adevărată fericire! Da, mai mănânc carne de porc, dar nu vreau să-i știu pe porci uciși în chinuri. De purceluși să nu aud! N-aș pune o bucățică în gură de n-ar fi să fiu la un pas de a muri de foame.

În iarna anului 1988, un prieten mă invită “la ai lui”, într-o localitate vecină. Nici n-am coborât bine din mașină că am și simțit miros de porc pȃrlit. Am alungat gândul, zicȃndu-mi că miroase de la sobele oamenilor, de la cine știe ce, ca “la țară”. Ajungem în curtea unchiului acestui prieten și suntem întâmpinați la modul: “Ați venit la timp! Tocmai a venit (cutărică) să tăiem porcul!” În acel moment cred că mi-a zburat fardul de pe mutră, sângele s-a scurs în cizme! Mă simțeam cam cum, probabil, se simte un șoarece încolțit de mai multe pisici! Am zis că fug de acolo, și-am ieșit din curte. Prietenul a venit după mine și am fost la niște veri de-ai lui până ne-au sunat că porcul a fost ucis. Sărmanul băiat! El a vrut să-mi facă o surpriză. Și mi-a făcut, dar n-a ieșit cum și-a imaginat. Ne-am întors la ai lui; eram mai liniștită și speram să plec de acolo cât mai repede. Neee! Multe păcate oi fi avut, pentru că mi-au oferit ba una, ba alta, de la porc. Am refuzat cu succes, deși se vedea că nu le cade bine gazdelor. Și mi-am zis ca măcar să iau o bucățică de șorici. Am pus-o pe limbă și în acel moment am avut senzația că simt căldură porcului viu! Mi s-a făcut atât de rău încât abia am ajuns la baie. Desigur, imediat după aceea am plecat. A fost prima și ultima dată cȃnd am mȃncat ceva din politețe! N-am fost curioasă să aflu ce-or fi zis despre mine acei oameni! De atunci nu m-am mai atins de șorici mulți-mulți ani. Nu mi se făcea rău, dar aveam senzația că se strȃnge chiar și gȃtul dacă voiam să mănȃnc, pentru că nu puteam ȋnghiți; mai apoi am depășit momentul, dar n-am prea mai mȃncat șorici in ultimii mulți ani.

Vă zic: cred că voi ajunge vegetarian fără să am vreo intenție în acest sens. ☺

Imi plac, ȋntre multe altele. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a susținut doi ani. Sursa foto: pixabay.

Happy WW!

În așteptarea inspirației. Salvăm păpuși

Păpușa mea (15 cm înălțime), pictoriță aspirantă, s-a echipat de lucru, și-a procurat cele necesare și s-a pus pe muncă; de fapt, s-a așezat în fotoliu, pentru că inspirația nu era pe aproape.

La tema 7 Salvăm Păpuși am putut alege între trei variante; am ales atelierul de creație - și mi-a ieșit o “cameră de creație”. Cert este că mi-a plăcut mult de tot să mă joc de-a meșteritul mobilierului, deși nu s-ar prea putea spune că am lucrat mobilier care se ȋntȃlnește, de regulă, ȋntr-un atelier de creație; cum aceasta e o cameră de creație… am mobilat-o ca atare.

Echipamentul de lucru al păpușii e din pânză în culoarea oului de rață. Am gândit “tunica” să lase un umăr gol, dar am uitat să aranjez poza de așa natură și pare doar neglijentă artista mea.

Păpușa stă comod într-un fotoliu confecționat din fundul unui pet de o jumătate de litru. Tapițeria e mătase verde - același tip de material ca fusta șcheiencei îmbrăcată în costum tradițional de sărbătoare - umplutura e vată. Pet-ul e colorat în dungi albastre și roz.

Patul e dintr-o cutie de la bomboane, învelită cu folie autocolantă vernil “în ape”, cu saltea și perne umplute cu vată.

Cearceaful e din mătase verde, pernele sunt învelite in material cu flori și pledul e din tricoul verde folosit și la broasca țestoasă. Pernița decorativă cap de pisică e mărțișor, pisica în coșuleț e ascuțitoare.

La șevalet mi-a plăcut cel mai mult să lucrez. E confecționat din niște piese din plastic recuperate de la o jaluzea verticală avută cândva în balcon. Are înălțimea de 12 cm și lățimea (suportul pȃnzei) de 7 cm. Rama pe care am lipit pânza pentru pictat e din scobitori (5/4,5 cm). Șevaletul acesta nu poate fi reglat pentru că nu aveam în casă ustensilele necesare pentru găurit și n-am avut timp să merg să le iau din atelier.

În camera de creație mai este un dulăpior - dintr-un pachet de țigări învelit în același tip de folie autocolantă ca și patul, o măsuță rotundă pe care e vasul cu pensule și “borcănașele” cu vopsea. Vasul este o miniatură dintr-un serviciu de cafea (sau ceai) decorativ.

Borcănașele sunt bucățele tăiate din paie colorate; pensulele le-am făcut din câteva fire de păr tăiate dintr-un pămătuf pentru pudră, lipite pe bețișoare din scobitori. Se mai văd pe acolo un cățeluș (fost breloc), câteva “picturi” terminate (desene pe bucățele de carton), scoici decorate și… sâmburele de migdală pe care l-am imaginat că fiind un taburet pentru sprijinit picioarele (pentru că nu are articulații, păpușa ar fi arătat hilar așezată în fotoliu (pe verticală nu am știut cum să o fixez), așa că i-am sprijinit picioarele pe “taburet”).

Fotografia pentru joc poate fi văzută în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi.

Despre vȃnătoare și vȃnători. Citate favorite

Îi întreb pe oameni de ce au pe pereți capete de cerb. Pentru că este un animal atât de frumos, spun ei mereu. Ei bine, cred că mama e frumoasa, dar am fotografii cu ea. (Ellen DeGeneres, n. 26.01.1958, actrita si moderatoare americana).

*

Vegetarienii sunt mișto. Tot ce mănânc eu e vegetal - cu excepția fripturii ocazionale de leu. (Ted Nugent, n. 13.12.1948, cȃntăreț și compozitor american, chitarist și activist politic, cunoscut și pentru stridenta susținere a dreptului la vȃnătoare și a dreptului de a deține arme de foc)

*

Am văzut o pasăre murind, împușcată de un om. Zbura ritmic și frumos, liberă și fără frică. Arma a spulberat-o; a căzut pe pământ și viața a ieșit din ea. Un câine a luat-o, iar omul a adunat alte păsări moarte. Stătea de vorbă cu prietenul său și părea atât de indiferent. Tot ceea ce ȋl preocupa era să adune toate păsările. Ei ucid în toată lumea. Acele animale minunate ale mării, balenele, sunt ucise cu milioanele, iar tigrul și atâtea alte animale devin acum specii pe cale de dispariție. Omul este singurul animal care trebuie temut. (Jiddu Krishnamurti, n. 12.05.1895, India - d. 17.02.1986, California, S.U.A.; filosof și predicator spiritual indian care, ȋncepȃnd cu anii 1920, a activat mai ales in S.U.A., Marea Britanie și India).

*

Vânătoarea și pescuitul implică uciderea animalelor cu dispozitive (cum ar fi armele) ȋmpotriva cărora animalele nu au evoluat in apărarea naturală. Niciun animal de pe pământ nu are o apărare adecvată împotriva unui om înarmat cu o pușcă, un arc și o săgeată, o capcană care ȋl imobilizează, o capcană care ȋl poate strangula sau o nălucă de pescuit concepută în scopul exclusiv de a păcăli peștii să creadă că au găsit ceva de mâncare. (Marc Bekoff, n. 06.09.1945, profesor emerit de ecologie și biologie evolutivă la Universitatea din Colorado, Boulder, fost coleg cu Guggenheim).

*

Viața sălbatică, ni se spune în mod constant, s-ar dezlănțui prin orașele noastre, dacă nu ar fi vânătorii sportivi care să controleze populațiile de animale; păsările ar acoperi cerul fără serviciile de sacrificare oferite de unele grupuri. Totuși, grupurile cresc animale sălbatice, reînnoind an de an stocul, totul cu scopul exclusiv de a ucide și vinde căprioare, urși și elefanți, atât de multe produse fiind comercializate. Ni se spune că animalele, cum ar fi căprioarele, nu au prădători naturali în multe zone și, prin urmare, e nevoie de sacrificare sistematică. Cu toate acestea, atunci când se încearcă reintroducerea prădătorilor naturali, cum ar fi lupii și coioții în aceste zone, vânătorii sportivi sunt primii care se ȋmpotrivesc. Auzim că, în sălbăticie, animalele mai slabe vor avea morți mizerabile prin înfometare dacă vânătorii sportivi nu controlează populația. Cu toate acestea, sunt animalele mai mari, mai puternice, pe care le omoară și le rănesc - chiar opusul selecției naturale - adesea cu arcuri și puști care nu fac decât să prelungească suferința victimei. (Matthew Scully, n. 30.03.1959, autor și jurnalist american)

₪₪₪

Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

Animalele de vânătoare nu reprezintă o soluție pentru fauna sălbatică sau de gestionare a mediului.

De ce ar trebui să cheltuiască cineva pentru a proteja un animal pe care un vânător de trofee înstărit îl poate plăti ca să ȋl omoare? (Fuad Alakbarov, n. 22.11.1988 in Baku, Azerbaijan - trăiește in Scoția - fotojurnalist, editorialist, comentator politic, activist pentru drepturile omului, jucător de șah).

**

Etică vȃnătorească, de Paul Melian / Mihai Lungu (“șanse egale” ȋntre vȃnător și vȃnat)

Un dar virtual

De ziua ta, Carmen (de fapt, in fiecare zi, dar azi profit și o scriu!) ☺ ȋți doresc să-ți fie cȃt mai bine! 

Să fii sănătoasă și să rămȃi mereu voioasă, și toți cei dragi ție să-ți fie alături și să fiți bine o mie de ani! ☺

Zile senine ȋți dorim, cu drag! Ȋmbrățișări și pupici!

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

La mulți ani!

O dimineață de sȃmbătă din octombrie

În lumina rece a dimineții, și in aerul duhnind a păcură (cred), mă zgribulesc în haina nu prea groasă, nu renunț la amintirea căldurii patului și mă las plimbată de cățel. De la un laborator de panificație se simt arome de vanilie și pâine proaspătă, amestecate cu duhoarea de păcură ce bântuie orașul aproape zi de zi, dimineața, la prânz și seara.

Am ochii mijiți de somn și-i maschez cu ochelari - am dormit doar câteva ore; aș fi putut dormi mai mult, dar m-au trezit lucrătorii de la magazinul aflat la parterul blocului. Au descărcat marfă grea folosind pentru transportare un cărucior metalic care zdrăngăne înfiorător și, combinat cu sunetul scârțâitor al platformei hidraulice, concertul în fals a fost complet (măcar nu era pornit motorul camionului!). Mă gândesc să le spun lucrătorilor că numai după ora opt au voie să facă zgomot. Ce folos, însă? Le-au spus și alții, i-au și reclamat, și totul a rămas cum au stabilit: nimic (în bine) nu se schimbă. Mare prostie aprobarea funcționarii magazinelor alimentare mari la parter de bloc. Dar dacă tot sunt, sâmbătă și duminică să fie închise, ghinioniștii locatari să poată avea liniște măcar două zile pe săptămâna, în zilele legale de odihnă.

Ceva mai departe, un grăbit apasă claxonul îndelung. Imediat se aud două voci: “ce, bă, nu poți avea răbdare?” “ce răbdare, bă, ‘că parchezi aiurea” - vine răspunsul, răcnit; cearta continuă câteva minute în persistentul parfum de păcură al dimineții.

Revin în casă. Lăsasem geamul deschis, să se aerisească! Și s-a aerisit: mirosea ca lângă o sondă de petrol, și mă usturau ochii. Mă resemnez, ventilez casa cum mă descurc, și-mi notez aici impresiile din această sâmbătă de octombrie. Deloc nu m-aș mira dacă, ȋntr-o zi, medicul ȋmi va spune: “aveți metale grele in sȃnge, ar fi bine să renunțați la țigări”.

Doar stau. Jocul cuvintelor (228)

Stau și mă gândesc, cu emoție, la ceea ce s-ar putea întâmpla în zilele ce vor veni. În fapt, doar stau; dacă aș gândi, aș ști că viitorul îmi e ascuns. Îmi spun, în mod repetat, că totul trebuie luat așa cum vine, că “prezentul e viitor”. Uneori, e drept, am sentimentul că primesc câte un mesaj prin care mi se dezvăluie despre ceva ascuns sub acel văl alb despre care spun unii filosofi că ar acoperi viitorul. Aceste mesaje, însă, vin codate, vin în simboluri pe care nu le înțeleg întotdeauna și, probabil, pierd ocazii de a ști. Am nevoie de sprijin - toți avem nevoie de suport dar, ca fapt divers menționez, Marele Artizan pare că nu ne ia în seama întotdeauna sau, de fapt, avem un moment în care renunțăm la speranță. Un zâmbet ar fi bun acum. Ar trebui să-mi fac timp pentru a face cunoștință cu o pereche de palme - să-mi dau cu apă rece pe față.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: emotie, ascuns, repetat, alb, mesaj, sprijin, timp, palme, artizan, divers, zambet, speranta.

Sursa foto: pixabay; autor foto: wgbieber

Mica Sparta. Provocare muzicală

Pentru zȃmbit.

The Mean Kitty Song - Cory “Mr. Safety” Williams

What is with this cat? I'm confused / He's got a bed, but it's never been used / In every waking moment, kitty's out for the fight / Then [fart] next minute kitty's out like a light

Provocarea muzicală la Carmen, Ȋntre vis si realitate. 

Friendship Friday!

Cory Williams s-a născut la 5 august 1981, in Merced, California. Este cunoscut foarte bine pe Youtube - am aflat de el ieri. M-a amuzat cȃntecul dedicat pisicii lui. De fapt, videoclipul mi-a plăcut cel mai mult; sau pisica? ☺

Cu drujba pe muntele Tȃmpa

Actualizare 4 noiembrie 2019.
Construirea acestul drum forestier a fost suspendată. Deocamdată, au câștigat cei care iubesc muntele cu pădurea lui cu tot.
*
Mare mândrie, mare! Politicienii din Brașov se laudă că au obținut finanțare nerambursabilă pentru reabilitarea unor drumuri forestiere și pentru construcția unuia nou, care va face legătura între Șchei (pornind de la Pietrele lui Solomon) și Valea Cetății (cartier numit Răcădau, înainte de 1990). Legătura ȋntre aceste cartiere e o idee pe care o învârt de câțiva ani “edilii”, dorind, la un moment dat, să străpungă muntele pentru a… fluidiza circulația rutieră. Vor tăia mii de copaci și vor distruge cine știe câtă altă vegetație (aproape 15 ha de pădure) - despre potecile căutate de drumeți și de bicicliștii montani nu mai zic. Finanțarea a fost obținută prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, submasura 4.3 ("Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice - infrastructură silvică").

Mai bine obțineau finanțare pentru mașini și utilaje necesare pompierilor la intervențiile in cazul incendiilor de pădure.

In prima foto e o parte din harta munților, unde sunt marcate unele trasee de pe Tȃmpa - linia albastră e in zona pe unde va trece noul drum forestier (drumul ar putea ȋncepe in zona din stȃnga, unde am plasat un pătrățel rozaliu - Pietrele lui Solomon - și se va opri in dreapta, sus, unde este alt pătrățel rozaliu - Valea Cetății).

(sursa foto: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/fantanita-crucea-dreptatii/)

In poza 2 sunt marcajele care arată pe unde va trece drumul (sursa foto: brasovcity.ro)

Drumul ar urma să fie amenajat în zona Fântâna Crucea Dreptății (“Fântânița Popii”) - Răcădău, suprapunându-se peste unele dintre actualele trasee turistice ce leagă Șcheiul de poienele Ogradă și Stechil. Deja au fost marcați arborii pentru tăiere, pe un front ce ajunge la o lățime de la 3,5 m până la 20 de metri. Noul drum auto forestier (scrie pe harta publicată pe portalul primăriei), Goriţa, va avea o lungime de 11 km. Dacă vor circula mașinile prin pădure unde e recreerea?

Primarul zicea, între altele, că datorită noului drum forestier care va fi amenajat pe partea dreaptă a muntelui (în zona care nu e declarată rezervație naturală) - “chelia” s-ar putea vedea in dreapta, sus; v.poza 3) - se va putea interveni ușor în caz de incendiu (pe partea unde nu este și nu va fi drum forestier cum s-ar interveni în caz de incendiu?), se va interveni ușor pentru a curăța pădurea de copaci căzuți și vor gestiona mai bine… populația de urși! După ce că habitatul urșilor e, oricum diminuat, un nou drum forestier va fi exact ceea ce lispește pentru ca urșii să nu mai coboare în oraș!

Uită esențialul: hrana suficientă ar ține animalele in pădure. Datorită acestui nou drum se vor putea dezvolta activităţile de agrement din această zonă, în principal cele legate de drumeţii (pentru oameni, nu pentru urși). De ce-or crede “edilii” că oamenii vor să fie netezit  muntele Tȃmpa deși le place așa cum este, și nu “ras ca-n palmă”?

În Șchei, la fiecare ploaie mai serioasă, apar problemele, apa ajungȃnd să fie șuvoaie, iar din cauza lucrărilor de construire pe versanți și a eliminării vegetației nicidecum nu vor fi ameliorate aceste probleme.

Bineînțeles, la finalizarea lucrărilor vor fi aranjate șanțurile lăsate de târârea buștenilor și de roțile autovehiculelor - așa cum au făcut în toate celelalte cazuri de exploatare forestieră și șanțurile sunt acolo (găsești și câte o baracă părăsită în care au fost depozitate materiale și unelte). Vor planta și copaci, pe ambele laturi ale drumului.

*

Un om consumă 550 de litri de oxigen pur pe zi (circa 19 metri cubi). Un copac destul de mare, de 50 cm diametru, și o înălțime aproximativă de 30-40 de metri produce aproximativ 92 de litri de oxigen pur pe zi, oferindu-i unui om 14% din necesarul zilnic. Asta înseamnă că un om  ar putea supraviețui într-un spațiu închis dacă ar fi înconjurat de 7 copaci foarte mari. Populația lumii are nevoie în prezent de 49 de miliarde de copaci pentru a putea respiră. Deci, există suficienți copaci pentru acest proces? NASA a făcut o aproximare a numărului de arbori de pe Pământ pe baza imaginilor prin satelit, iar presupunerea lor este că lumea deține în prezent aproximativ 400 de miliarde de copaci, ceea ce este mult mai mult decât este necesar - dar oamenii nu sunt singurii consumatori de oxigen de pe Terra. (sursă: cunoastelumea.ro)

*

În Rezoluția Parlamentului European referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia, se specifică, între altele, că pădurile contribuie substanțial la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, despădurirea fiind responsabilă de aproape 20 % din emisiile globale de GES (gaze cu efect de seră). Pe scurt: fără păduri crește nivelul ȋncălzirii globale.

*

În anul 2018, Compania AirVisual a realizat un clasament al orașelor în funcție de gradul de poluare al aerului la nivel global. În acest clasament au fost incluse și unele orașe din România - nivelul de poluare fiind moderat în toate aceste orașe. Pe primul loc este orașul Iași, pe al doilea este orașul Cluj-Napoca, urmat îndeaproape de Brașov și abia apoi urmează București. (sursa: zf.ro)

*

Muntele Tâmpa a avut regim de rezervație naturală încă din 1962, regim instituit prin Decretul nr. 949. Prin Legea 5/2000 rezervația a fost inclusă în patrimoniul natural național, cu codul 2.255. Rezervația are o suprafață de 188,2 ha, iar fondul forestier este proprietatea Municipiului Brașov, fiind administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A.. În prezent, Muntele Tâmpa este declarat sit de importanță comunitară (SCI), instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr.1964/2007, modificat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr.2387/2011 și face parte integrantă din rețeaua ecologică europeană Natură 2000. Conform

Formularului standard elaborat în baza Deciziei 2011/484/UE și actualizat în februarie 2016, codul european este ROSCI0120; situl are o suprafață de 206 ha. (sursă: metropolabrasov.ro)

Suprafața respectivă este “arie protejată” datorită pădurilor de fag, stejar, carpen, plantelor rare protejate la nivel european (crucea voinicului, obsiga bârsană), datorită unor specii de păsări și fluturi, cât și datorită unor specii de animale: urși, în primul rând, cu prezență permanentă - specie prioritară, pentru a cărei conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială, datorită proporției reduse a arealului acesteia pe teritoriul Uniunii Europene - și, sporadic, râsul, pisica sălbatică. Primarul (teoretic, independent politic) - susținut în acest demers de cei din Partidul Național Liberal partidul democrat liberal - susține (corect) că noul drum forestier nu atinge aria protejată. Acum, mai rămâne să spună asta animalelor, păsărilor, insectelor și plantelor (ale căror semințe vântul le-ar putea duce, practic, oriunde).