2019-06-26

Solidarizare prin eroare. Citate favorite

Ce satisfacţie îţi dă solizarizarea oamenilor in eroare! De cele mai multe ori, această solidarizare se face fără voia lor şi împotriva voinţei lor. Ei înşişi sunt stingheriţi, sau de-a dreptul ruşinaţi, de oamenii pe care sunt nevoiţi să-i aibă la dreapta sau la stânga lor. Este suficient să cazi victimă unei singure, fundamentale, erori - cea a confuziei planurilor, bunăoara - ca să te simţi solidarizat cu o infinitate de oameni care practică aceeaşi eroare iniţială pe niveluri din ce in ce mai joase. Este suficient, de pildă, să negi divinitatea lui Isus şi să afirmi că a fost numai un Om Mare; dar alături de tine, un altul spune ca Isus a fost numai un profet social, un revoluţionar; un al treilea crede că Isus a fost un sentimental; un al patrulea, un Binet-Sanglé*, afirmă ca Isus a fost un nebun; alţii, mai jos, neagă însăşi existenţa lui Isus.
Toţi aceştia se deosebesc între ei prin nuanţe - importante in ochii lor, dar fără prea mare însemnătate dintr-un punct de vedere obiectiv; pentru că toţi se aseamăna printr-o mare, iniţială, eroare: negarea divinităţii - a realităţii, deci a autonomiei - lui Cristos. […]

Mai există, fireşte, o solidarizare prin lupta politică, pe care o cer, uneori, împrejurările. Bunăoară, de când este comunist, André Gide vorbeşte alături de Aragon** […] André Gide este silit să lupte alături de imbecili - împotriva unor oameni de altă credinţă politica, printre care se află, fireşte, ca in orice grup, numeroşi imbecili, dar printre care sunt in orice caz un Charles Maurras*** şi un Thiery Maulnier****. Sentimentul acestei solidarizari cu mediocri şi imbecili este, fireşte, dramatic - dar sentimentul luptei, care înfrăţeşte pe oameni de valori diferite, biruie aproape întotdeauna. In timp de război, un savant care se află pe front luptă alături şi primeşte ordine de la imbecili sau mediocri - si luptă, poate, tocmai împotriva unui grup inamic in mijlocul căruia se află câţiva din prietenii sau egalii săi in ştiinţa respectivă. Solidarizarea prin luptă - fie războiul, lupta unei naţiuni întregi, fie acţiunea politică - este o mare dramă a personalităţii umane, dar este fatală, ireductibilă, şi este in acelaşi timp o asceză. Te sileşte să renunţi la meritele tale, la criteriile tale personale, la mântuirea ta - devenind un număr, un instrument in mâna destinului, un element fără mare importanţă in colosala încleştare între două neamuri sau două partide politice.

Solidarizarea aceasta in timp de luptă şi numai in timp de luptă nu trebuie confundată cu solidaritatea prin eroare. In timp de luptă, nu mai eşti liber să alegi, destinul a ales pentru tine. Dar acest interval de luptă, dramatic şi ireductibil, nu poate fi, sub nici un motiv, permanentizat. Orice altă solidarizare in afară de solidarizarea prin luptă se datoreşte ignoranţei sau nevredniciei umane. Căci, in toate celelalte intervale, omul este liber să aleagă, să judece, să înţeleagă. In timp de război, Tudor Arghezi poate scrie la aceeaşi masă cu Vasile Lupu Dumbrăveanu***** - şi s-ar putea ca şeful biroului să prefere paginile acestuia din urmă, care eventual ar putea fi mai eroice. In timp de pace, orice alăturare şi orice confuzie între aceşti doi scriitori se datoreşte numai ignoranţei, erorii profane şi nevredniciei.
(din Fragmentarium, Mircea Eliade, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994)

v. si Fidelitate, din acelasi volum.
=====================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
=====================================================================
* Charles Binet-Sanglé (n. 04.07.1868 - 14.11.1941, medic militar francez şi psiholog, considerat a fi primul care a pus la îndoială sănătatea mintală a lui Isus, in cartea “La Folie de Jésus”.
** Louis Aragon (n. 03.10.1897, Paris - d. 24.12.1982, Paris) a fost pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet şi scriitor francez. În 1927 aderă la mişcarea comunistă.
***Charles-Marie-Photius Maurras (20.04.1868 – 16.11.1952) a fost autor francez, politician, poet şi critic. A fost unul dintre cei mai importanţi şi principalul filosof al mişcării politice monarhice, antisemite, antiparlamentare şi contrarevoluţionare numită “Action Française” (au avut şi un ziar, cu acelaşi nume, prin care influenţau opinia publică spre naţionalism), cu o influenţă intelectuală majoră in Europa secolului XX, opunându-se universalismului repubican şi liberalismului. Era de părere că un adevărat naţionalist îşi consideră ţara mai presus de orice; opiniile lui au influenţat mai multe ideologii de extremă dreaptă şi unele idei ale fascismului.
**** Thiery Maulnier (născut Jacques Talagrand, in 01.10.1909 - d. 09.01.1988), jurnalist francez, eseist, dramaturg şi critic literar, a colaborat constant la ziarul Action Française până in 1938, continuând să scrie şi după ocuparea Franţei de nazişti (1940). Începând cu a Patra Republică (1946-1958) nu se mai angajează policitc, ci doar scrie.
(sursa info wikipedia)
***** Vasile Lupu Dumbrăveanu (nu am găsit informaţii despre el) scriitor român moral, unul dintre cei opuşi de un critic lui Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu şi Perpessicius - scrie M.Eliade in “Solidarizare prin eroare” din Fragmentarium, referindu-se la faptul că trebuie să se simtă penibil acei scriitori adevăraţi când sunt comparati - de vreun critic moral - cu cei ca V.L.Dumbrava, Dumitru V.Caiu ş.a. de gen.

16 comentarii:

  1. Poate de la caldura sau poate ca ma batut tare soarele în cap ... nu pot întelege si rumega termenul de "Solidarizare prin eroare"! Sorry, mai mult de atat nu stiu ce sa scriu ... Hahahaha ... Probabil ca "prietenii" or sa rada pe înfundate ... "uite ma la ea ce proasta e!", dar mai bine prost decat fudul ... HELP! :)))
    Seara placuta! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! Ce tare esti! :) De apreciat - spuse Diana si mai lua o gura de fân proaspat cosit! :))) Tare mult am... rumegat :) ideea pana cand m-am prins! Nu stiu daca m-am prins bine dar ceea ce mi-a dat prin minte iata: oamenii se solidarizeaza in jurul unei idei (de exemplu) eronate - aici e vorba despre cei care cred ca Isus a fost un mare om, si atat, altii considera ca el a fost profet, altii ca a fost un om care nu era in deplinatatea facultatilor mintale, unii au negat existenta lui = cei amintiti au negat divinitatea lui Isus; adevarul (in contextul dat de Mircea Eliade) - ideea corecta - este ca Cristos este de origine divina.

      Multumesc, Ella draga! Noapte buna, zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Multumim pt aceste randuri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru articol. Mark Twain spunea:“Pare mult mai ușor să înșeli oamenii, decât să-i convingi ca au fost înșelați!” De multe ori, oamenii invata, invata mult, dar orbeste. Ei devin nume mari si-i invata si pe altii din... erorile lor. Si tot asa. Prunariu se jura ca pamantul este rotund. El nu a spus "sferic", dar noi am fost invatati ca este elipsoid. In toate pozele el apare rotund. Reprezentantul NASA a spus ca e mai mult in forma de para. Si noi tot spunem ca este o sfera si credem asta, dar suntem gresiti. Pamantul este rotund(rotocol) si plat. Dar eu nu am nici un nume si e mai usor sa ma ignori desi eu spun adevarul. Ca exemplu la "Solidarizare prin eroare".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere.
      La scoala am invatat ca Pamantul e rotund (turtit usor la poli) :) In realitate, nu stiu cum este - pot doar sa-i cred pe unii si pe altii - sa ma solidarizez cu ei (poate in eroare), iar daca nu vreau sa ma solidarizez in vreo (alta - eventuala) eroare evit sa caut certitudinea privind forma Pamantului.
      Are dreptate M.T. si daca ma gandesc numai la cum se inghesuiau multi (la inceputul anilor 1990) sa depuna bani la "jocuri de intrajutorare" si la banci care ofereau 400% dobanda (!!!!) Degeaba li se explica faptul ca, d.p.d.v. financiar, pot castiga numai cativa, restul vor ramane cu buza umflata - s-au solidarizat intr-o eroare care pe unii i-a dus la faliment Cam asa fac multi oameni cam in toate - inclusiv in credinta sau necredinta intr-o divinitate - cred ca multi vor sa fie "altfel", deosebiti de cei mai multi si cauta prin orice mijloace sa fie astfel.
      Cel mai mult, pe mine ma distreaza faza cu ateii - mi se par un exemplu bunicel de solidarizare prin eroare; si intre ei sunt genii si analfabeti (necredinta in divinitate ii alatura, oricat de putin le-ar placea unora - geniul s-ar putea simti umilit langa un analfabet, analfabetul s-ar putea simti mandru langa un geniu). Sunt atatia atei pe lume! dar numai cativa sunt cu adevarat atei - si asta e amuzant, mai ales ca si-au intemeiat, unii, si biserica si au "preot" (nu mai retin cum ii zice oficiantului) care sa-i cunune!!!!

      Ștergere
    2. Trebuie sa cercetam toate lucrurile. In dorinta de a avea o diploma, un titlu, o slujba "buna" in care nu faci nimic si esti ca un dumnezeu printre sclavi, oamenii invata papagaliceste, doar ca sa obtina ceva. Nu conteaza ce, nu conteaza cum, ei trebuie sa fie "cineva". Dumnezeu incurajeaza cercetarea si stiinta, nu indobitocirea, lacomia si lingusirea. Imbogatirea este o cursa, un lat.

      Ștergere
    3. Cand zic de rotund, ma refer doar la: figură sau suprafață în formă de disc sau de cerc. Diferit fata de glob sau sfera.

      Ștergere
  4. Cât de trist când se întâmplă să te înșeli pe tine însuți si apoi si pe ceilalți, nu ??
    Mai în anii trecuți am întâlnit pe unu care ținea în mână chestia aia ce face fum de tamaie, era in curte la bunica, trebuia să meargă cu crucea să sfinteasca nu știu ce, si astepta pe popa să iasă afară din casă iar el cel care ținea cădelniţă, a zbierat odată tare in curte că el nu crede in Dumnezeu, atunci eu si încă câțiva eram pe acolo, uni radeau, pe mine ma intrigat un pic atitudinea lui si m-am dus la el și l-am întrebat asa de curios cum de ține chestia aia in mâna si stă pe lângă preot dacă el nu are nimic comun cu spiritualitatea ?? Știți ce mi-a spus, că lui cadelnita aia cu fumuri lui îi aduce bani..
    Vedeți voi ? De-a lungul veacurilor au existat tot felul oameni așa numiți creștini cu o cruce-n intr-o mâna și o sabie in cealaltă, făcând ceva aparent spiritual dar scopul era unul greșit..
    Și nu mai dau exemple, pentru că am vazut cu ochii mei si auzit și de la alții, despre așa zișii oameni a lui Dumnezeu, însă așa cum a spus Domnul Cristos, ca ei vin îmbrăcați in haine de oi, iar pe dinăuntru sunt niște lupi rapitori..

    Opinia mea e una foarte simplă !
    Atâta timp cât oamenii, în special cei cu crucea-n mână sau fără, nu vad in Cristos pe Dumnezeu, si atâta timp cât în Dumnezeu nu văd Divinitate și Spiritualitate, atunci se întâmplă tot felul de lucruri ciudate și aberați pe care ți frică și să le vorbești..

    Cei mai trist că cei slabi de înger pun botul și sunt puși in situația de a pacatui de frică să nu pacatuiasca..

    O Zii Frumoasă îți Doresc !!!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chestiunea "autoinselarii" e interesanta intr-o destul de mare masura pentru ca cel despre care credem ca se insala cu privire la ceva e convins ca are dreptate (si viceversa), ca detine adevarul absolut - si aici e marea lui eroare: nu exista un adevar absolut (totul este relativ) :), ci numai adevarul meu, adevarul altuia - si, "pe baza" adevarurilor personale ne solidarizam - uneori prin eroare, cu oameni alaturi de care, poate, n-am vrea sa fim in alte circumstante.
      Omu' cu cadelnita era un ipocrit, intr-un fel, dar faptul ca si-a strigat necredinta in gura mare a facut sa-i fie iertat "pacatul" ipocriziei: el a spus adevarul; cei care l-au primit pe langa ei in continuare se poate spune ca l-au acceptat asa cum este: necredincios. :)

      Multi se considera a fi "oamenii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu pe putini ii considera "oamenii Lui" - despre oamenii care poarta in suflet divinitatea (oricare ar fi aceasta) cred au un grad ridicat de toleranta cam la orice si inteleg bine viata, oamenii si sunt constienti de slabiciunile proprii.

      Him. :) Poate ca nu degeaba s-a inventat zicala "fa ce zice popa, nu ce face popa" :) Sunt asa de multi preoti cu har! Mare pacat ca ii accepta intre ei pe cei carora le lipseste - si, uite asa, preotii se solidarizeaza si ei prin eroare... (chiar daca nu in sesnul gandit de M.Eliade).

      Omul slab de inger trebuie ajutat cumva, dar e o alta discutie si prea lunga. :)

      Multumesc, Stef. Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  5. Inafara de divinitatea lui Isus, pe care n-o pun la indoiala sau in discutie, eu vad doar mase umane in eroare...
    Pe vremea cand aveam indoieli, am citit din Eliade cam tot ce am prins pentru a afla daca este crestin. Se pare ca era.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era - chiar spera, cumva, la "reintoarcerea" oamenilor spre ortodoxismul crestin. Nu respingea ideea existentei divinitatii (indiferent cum o numeau oamenii, iar prin "Istoria religiilor" pare ca a cautat sa arate / sa gaseasca marele punct comun al tuturor religiilor de cand e omul pe Pamant). :) Considera lumea ca fiind sacra si, prin creatie, ca omul este destinat vesniciei Creatorului sau.
      Cu placere. :)

      Ștergere
  6. Mi-e teamă că astăzi până și solidarizarea prin luptă este o eroare...

    Interesante spicuiri, Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa pare, mai ales prin existenta mercenarilor si a voluntarilor. :(
      Cu placere. Multumesc pentru compliment, Zina draga.

      Ștergere
  7. Pe Mircea Eliade il citesti, prinzi mesajul.. il intelegi.
    Da... este problematica solidarizarea in general. Insa ce ne-am face daca nu ne-am solidariza pentru a sustine cauze importante? Erori apar peste tot... :(. Sunt multe ideologii care la baza erau bune si apoi a aparut eroarea si a stricat tot si cei asociati initial acelui curent, bine-intentionati devin intr-un fel stigmatizati.
    E bine sa fii solitar, dar e necesar sa mai fi si solidar :P

    Pupic cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M.Eliade nici nu pune problema refuzului solidarizarii, pentru ca nu toate solidarizarile sunt prin eroare. Sa ne solidarizam pentru a... construi case unor sinistrati sau pentru a face Terra mai curata nu sunt solidarizari prin eroare - motivele solidarizarii sunt reale, adevarate (chiar daca nu e un adevar absolut), nu eronate.
      Cei asociati unui curent ideologic care se dovedeste (sau devine) inadecvat ar trebui sa se desolidarizeze cand (daca) isi dau seama ca nu e ok - doar daca raman ajung sa fie stigmatizati.
      Sigur. A fi solitar nu exclude solidaritatea. :)
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.