Scene din poveste. Salvam papusi

A fost odată ca niciodată...

Frații melci, Kiyi și Yogo, se iubeau foarte mult și erau nedespărțiți, dar de când Yogo se îmbolnăvise, Kiyi era mai mult trist și nu știa ce să mai facă pentru a-l ajuta pe frățiorul lui.

A vorbit cu vraciul Bufniță, dar acesta nu le-a fost de niciun folos real, așa că s-a hotărât s-o abordeze pe doamna Broască țestoasă care tocmai trecea pe lângă adăpostul lor din zid.

Vivi, mesagera, se hotărâse să nu fie prezentă la întâlnirea dintre frații melci cu doamna Broască țestoasă, dar era aproape și-i vedea cum discută.

Doamna Broască țestoasă știa că e pe-acolo și Vivi așa că l-a rugat pe Kiyi să-i transmită că se poate apropia – nu e ea țestoasa care să se teamă de-o păpușă.

Cu multă plăcere, Vivi s-a apropiat și s-a făcut comodă, întinzându-se pe burtă, să fie cât mai aproape de ei.

Kiyi a întrebat-o pe doamna Broască țestoasă dacă n-ar putea să facă pentru Yogo o învelitoare așa cum are ea. Doamna Broască țestoasă a spus că îl ajută pe Yogo cu plăcere, dar el va trebui să stea un timp sub carapacea ei și îi va pune pe spate o cochilie ușoară, așa ca pentru el. Cei doi melci n-au stat pe gânduri.

Când timpul de stat sub carapace a trecut, Yogo și doamna Broască țestoasă au revenit în locul unde îi așteptau Kiyi și Vivi.

Mare bucurie, mare, când cei doi frați s-au reîntâlnit.

Vivi era emoționată tare de marea dragoste dintre cei doi melci dar și de solidaritatea dintre specii. Să fie acesta mesajul pe care îl avea de transmis, și în lumea ei și în lumea unde era? Era un mesaj valabil pentru oricare lume, pentru oricare timp: dragoste și solidaritate.

Yogo era tare mândru de cochilia lui spiralată și molfăia cu poftă un fir de iarbă.

Kiyi nu mai putea de bucurie. În sfârșit, fratele lui avea un adăpost sigur de vreme rea. Cât despre el, care era puternic și obișnuit cu orice fel de greutăți, n-avea nevoie de nicio cochilie.

Cu toate acestea, tot Kiyi era întotdeauna cel care ieșea primul afară după ploaie, să privească în jur și să se asigure că e senin iar soarele va încălzi cărarea pentru fratele sau Yogo.

De atunci, melcii târâtori (...) ies încă și acum primii afară, pentru a pregăti calea pentru urmașii lui Yogo, melcii cu cochilie. (citat din poveste)

Așa am spus povestea lui Kiyi și Yogo din cartea Trei povești minunate, de Regina Fabiola.

O punere în scenă așa cum m-am priceput, pentru jocul Salvăm păpuși de pe blogul Provocări verzi.

(desenele sunt fotografii ale ilustrațiilor din carte)

Un nou personaj si recuzita. Salvam papusi

Cei doi melci, Kiyi și Yogo, sunt din alt timp, din altă lume – a aflat Vivi, mirată, însoțindu-i în drumul lor. Ea crezuse că povestea s-a transformat în realitate.

Cumva, trecutul s-a întrepătruns cu viitorul când ea era aici – poate așa trebuia să se întâmple? Îi era total neclară posibilitatea universurilor paralele, posibilitatea lumilor paralele... Dar trăia această posibilitate și se străduia să o înțeleagă – poate nu trebuia să înțeleagă, ci doar să accepte posibilitatea.

Frații melci erau pe drum pentru că Yogo a răcit rău când a căzut într-o băltoacă cu apă foarte rece...

Pentru a-l ajuta pe Yogo, la început Kiyi l-a acoperit cu o frunză, să-l ferească de răcoare, dar frunza a fost luată de vânt. 

Mai apoi, Kiyi a căutat un adăpost mai sigur și a găsit niște găuri într-un zid – în una din ele și-au și găsit adăpost frații melci; Kiyi a adunat frunze uscate făcând un culcuș călduros. Când Yogo s-a vindecat au ieșit la plimbare, pentru că era soare, era cald dar – vai! - soarele s-a ascuns și din cer a început să toarne cu găleata, iar Yogo a răcit din nou, pentru că n-a ajuns la timp în adăpost. Și atunci au plecat să-l caute pe vraciul Bufniță.

La un moment dat, după ce frații melci au vorbit cu vraciul Bufniță, și acesta nu prea i-a putut ajuta, Vivi a hotărât că e mai bine să îi lase pe cei doi frați singuri, dar să stea pe aproape, știind că o vor căuta pe doamna Broască țestoasă.

Ce-au vorbit cu doamna Broască țestoasă Vivi știa deja, din cartea de povești, dar se temea ca prezența ei să nu sperie țestoasa și, astfel, să schimbe trecutul, dând viitorul peste cap - mai ales viitorul lui Yogo.

De ce nu apare Vivi

Lucrând pe repede înainte am uitat sa fac o poza în care să apară, pe undeva, și păpușa-mesager Vivi... Așa că am inventat un motiv pentru ca ea să stea deoparte în acest episod.

Cum am confecționat broasca țestoasă și frunza

O frunză căzută trandafirului japonez am vopsit-o cu galben apoi am presat-o pe o bucată de mătase verde și am decupat pe contur frunza – după ce s-a uscat vopseaua.

Carapacea pentru broasca țestoasă e dintr-o cutie de cremă învelită într-o bucată de material rămasă de la covorașul împletit.

Capul, picioarele și coada - din materialul amintit mai sus - sunt umplute cu melană. Sunt croite separat și toate sunt lipite între cutia învelită și un carton verde. Ochii sunt albaștri – m-a amuzat să fac o broscuță cu ochi albaștri.

Broasca țestoasă e un nou personaj în serialul Salvăm păpuși, iar frunza e recuzita – recuzita fiind tema cu numărul trei din jocul găzduit pe blogul Provocări verzi. 

Broscuța cu ochi albaștri apare aici pentru că ideea unui alt personaj - alături de cel principal - nu e respinsă.

Indicator de direcție: arătat cu degetul

În etapa a patra a jocului este tema la liber, denumită Fii creativ! Cum să nu zâmbesc știind că mă înghesuie creativitatea? În mintea mea – și uneori pe hârtie – creez minunății (sau nu) dar când să pun în practică... Ups! Zboară creativitatea. Vorba ‘ceea: teoria ca teoria, dar practica mă omoară.

Așa. La Transformări creative – martie 2023, ultima etapă, am ales să confecționez un tablou prin embosare. De-a lungul timpului am utilizat această metodă dar numai pe suprafețe mici și m-am descurcat onorabil – plus că tabla (aluminiu sau aramă) era dreaptă, netedă și fără vopsea.

Tabloul pe care l-am făcut e mititel: 9x13 cm și nu am avut din ce să-i fac o ramă potrivită și nici agățătoare sau suport nu are (încă) dar îl pot agăța de un cui, dacă vreau.

În imaginea de mai jos sunt doze folosite la proiecte din luna martie.

De ce am ales embosare

Am ales această metodă pentru că am în minte de mai multă vreme să fac un tablou cu mâna din imagine – desenul îl am de mulți ani, făcut de un coleg de liceu. Câteva cópii pe hârtie și carton am mai făcut și le-am plasat prin diferite locuri în casă. Cum, de ce l-am amplasat prin casă? Pentru că nu e frumos să arătăm cu degetul arătător!

Al doilea motiv pentru care am ales embosarea: să aflu dacă sunt în stare să lucrez pe o suprafață mai mare. Cred că sunt, deși nu am avut ciocănel pentru a denivela tabla în exteriorul modelului.

Al treilea motiv: altceva nu-mi venea în minte – poate pentru că neuronul deja se montase pentru această mână cu degetul mic bandajat.

Cum am confecționat tabloul

Am lăsat fără cap și fără fund o doză din aluminiu, am tăiat-o pe lungime și am îndreptat-o răsucind-o în sens invers decât era îndoită din fabricație, apoi am netezit-o cu o rigla din lemn – s-a îndreptat bine, dar am cam denivelat-o când am început să conturez mâna – indicatorul de direcție, adică.

Liniile de contur sunt trasate cu un creion, apăsând direct pe desenul fixat de tabla, apoi le-am adâncit (tot cu un creion cu mină rezistentă la apăsare)

În exteriorul conturului am ciocănit tabla pentru a o denivela, în ideea ca forma indicatorului de direcție să iasă mai mult în evidență – n-am idee dacă operațiunea are o denumire specifică.

Am colorat cu bronz auriu mâna (indicatorul de direcție), bandajul degetului mic e vopsit cu vopsea acrilică. Fondul exterior e vopsit cu vopsea neagră (acrilică) și înainte de a se usca total am curățat superficial pentru a crea iluzia de vintage.

Tabla am tăiat-o la colțuri pentru a putea îndoi marginile pe o bucată de carton.

Și gata tabloul.

Fratii melci. Salvam papusi

Lumea – sau vremea – în care a fost teleportată era foarte diferită de a ei. Sesizase o diferență esențială, considera ea: femeile păreau a nu trăi în umbra bărbaților.

Copiii și jucăriile, deși altfel, erau copii și faptul o bucura, chiar dacă păpușile pe care le-a întâlnit erau elegante și mult mai frumoase decât cele considerate foarte frumoase în timpul ei. Ea, fiind una dintre acelea dorite de mai toate fetițele, se simțea puțin tristă pentru că aici era privită ca o ciudățenie. Cum ar fi privit copiii din timpul ei jucăriile de aici! Oh! Cât de mult i-ar plăcea să le vadă uimirea din ochii lor strălucitori. Era sigură că în foarte scurt timp și copiii aceia ar fi început să desfacă aceste jucării ciudate pentru a vedea ce au înăuntru. Da: copiii vor fi copii în orice timp, în orice lume – cu unele excepții, poate.

Cu o mie de întrebări în căpșorul ei, Vivi nu mai era sigură dacă a venit aici pentru a aduce un mesaj sau pentru a prelua unul. Oricum ar fi, când va fi timpul să plece, va avea ce povesti. Într-un fel, abia aștepta.

Descoperise o carte a cărei copertă i-a atras atenția. O carte de dimensiuni mari și prin comparație cu ea dar și prin comparație cu alte cărți: Trei povești minunate, de Regina Fabiola (copertă și ilustrații: Coca Crețoiu-Șeinescu)

Destul de greu, luptându-se cu paginile, a reușit să citească cele trei povești. Aproape epuizată de la întorsul paginilor s-a așezat pe un pled, să savureze cele citite, când – ce să vezi?! - de locul unde ședea se apropiau doi melci care păreau că se plimbă ținându-se de mână (dacă melcii ar avea mâini).

Una dintre poveștile din carte era despre doi melci frați! Și iată, doi melci în apropiere, iviți de nicăieri! Nu-i mai părea ciudat pentru că totul în această lume era altfel decât în lumea de unde venea. A privit spre melci zâmbind, curioasă unde s-or duce și ce și-or zice... Dacă sunt cei din poveste știe, deja, despre ce e vorba.

Poate doar i s-a părut, dar unul dintre melci – cel mărișor – a privit spre ea cu ochișorii lui bulbucați și i-a transmis că sunt frați și că merg în căutarea cuiva care i-ar putea ajuta să rezolve o problemă pe care o are frățiorul lui cel mic, Yogo.

Vivi și-a dorit, în gând, să-i poată ajuta, iar melcul Kiyi – așa se prezentase – a răspuns, înainte că ea să-și termine gândul, că nu îi poate ajuta, dar i-ar plăcea să-i însoțească, să mai schimbe o „vorbă” și, dacă va fi cazul, să-i protejeze după puterile ei.

Frații melci – Kiyi și Yogo – și-au văzut de drum însoțiți de Vivi.

Vivi cunoștea ce urma – îi era clar că frații melci sunt cei din povestea pe care o citise în cartea editată în anul 1976 și aleasă – de cine știe cine – să fie trezită la viață pentru etapa se conturează un personaj, din programul Salvăm păpuși desfășurat în țara Provocări verzi. Cum de știa ea despre program... Asta nu-i era prea clar, dar nici nu-și obosea mintea – ce trebuie să afle va afla, la un moment dat.

Cum am confecționat frații melci

Din resturile de material rămase de la covorașul împletit am decupat forma melcului, după desenul copiat din carte cu foaie de calc.

Am pus materialul în două și am tăiat; am cusut pe margine, am întors materialul pe față și am umplut forma cu melană. Ochii sunt lipiți pe bucățele de sârmă – la fel și antenele, care au la vârf mărgeluțe de nisip maro. Sârma am introdus-o la un capăt în material și am lipit-o, sa aibă rezistență. Am folosit marker permanent negru pentru linia de demarcație a pieptului și pentru gură.

Conserve decorate. Transformari creative

La început de lună, când a început a treia etapă a jocului, abia am făcut rost de cinci doze de bere, iar acum am două conserve de la porumb.

Cum de am ajuns să am conserve de la porumb? Am văzut la Rux un viermișor din mărgeluțe și mi s-a făcut poftă de porumb fiert! Porumb, să fierb, puțin probabil să fi găsit în apropiere așa că m-am mulțumit cu boabele din conservă. Prima conservă am golit-o în ziua când am cumpărat-o, a doua zi după ce-am văzut viermișorul de relaxare anti-stres la Rux (am căutat articolul la ea pe blog - dar nu am reușit să-l găsesc pentru că mi-a scris in secțiunea de comentarii unde ar putea fi)

Astfel, pentru această ediție de la Transformări creative – martie 2023, am învelit aceste două conserve în plasă aurie (și cu fire vernil, fără luciu) de la un buchet de flori, le-am legat cu panglică galbenă rămasă tot de pe la niște flori și am lipit câte o floare făcută cândva din romburi colorate (din plastic).

Ce-am făcut am numit mască pentru ghiveci (h=8 cm, d=8 cm). Știu! La prima ediție din luna martie am făcut o mască pentru mini borcan (din lipsa conservelor).

În ghivece subțirele (în care se cumpără, de regulă, răsaduri) am plantat câte trei fire dintr-o plantă curgătoare care s-a cam stricat peste iarnă.

Acum am două ghivece cu luciri aurii (luciri care, evident, nu se disting în fotografiile mele). De-aș reuși să aranjez și balconul ar fi... culmea culmilor!

Vase de jucarie din aluminiu. Transformari creative

La nivel mondial, China este cel mai mare producător de aluminiu primar. Ar fi culmea să nu fie și cel mai mare producător de diverse produse/obiecte din aluminiu – are o industrie dezvoltată unde este nevoie de acest metal: vehicule, construcții, electronice, bunuri de larg consum. La export nu trimite numai produse finite, ci și semifabricate. Producția de aluminiu e susținută în principal de cărbune. Adică, e o industrie cam poluatoare, cu toate eforturile guvernului de a aborda problemele de mediu.

Pe scurt: e util să reciclăm cât mai mult aluminiu – reciclarea se face cu un consum energetic net mai mic și procedurile de reciclare sunt mai puțin poluante. Sigur, efortul celor mulți la diminuarea poluării planetare, în general, este infim.

Trec la lucruri mai ușor realizabile.

Săptămâna a doua (10-17 martie) – la Transformări creative – martie 2023 - este despre doza de suc/bere: realizarea a cel puțin două obiecte pornind de la o doză.

Am lucrat trei obiecte, de fapt, din doze pentru că prima dată am ratat fără grație realizarea unei farfurioare. I-am aplicat silicon albastru cu sclipici la îmbinări.

Am ratat și realizarea celei de-a doua farfurioare, dar mai cu grație.

Deși nu tocmai reușite (prin comparație cu modelul pe care m-am străduit să-l imit) a doua farfurioară (cea fără silicon) poate fi folosită ca ceea ce a destinat-o meșterul care m-a inspirat:

https://www.youtube.com/watch?v=XVSN9WLfKEE

Crăticioara (d = 6 cm; h= 4 cm) este după modelul de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=4vwPuQx5tMw

Mi-a fost imposibil să mă descurc cu împletitul razelor farfurioarelor! Până la un punct totul era bine, apoi...

Și la crăticioară am ratat prima dată pentru că am tăiat prea scurt partea de jos. A doua oară am măsurat înainte de a tăia.

Leu la apa. Reflexii in oglinda

 Undeva în Africa...

Jocul Reflexii în oglindă a fost lansat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și reactivat de Carmen. Cine dorește să participe publică într-un articol pe blogul propriu o imagine sau clip văzute în oglindă și înscrie adresa URL a articolului în tabel, pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Adventure Travel Romania.

Regenerabile si protejare mediu

De pe la tribunele prezidențiale (și nu numai) din mai toată lumea se aud voci care scandează: Vom face tot ce putem pentru a diminua poluarea la scară planetară! Și tocmai atunci se aude un zbârrrr! O escadrilă de supersonice pleacă în recunoaștere sau la antrenament de război, lăsând în urmă aer curat cu parfum de kerosen.

Vocea de la tribună: Pentru a diminua poluarea planetară vom impune interdicția construirii autovehiculelor care consumă motorină și/sau benzină – doar n-om vrea să rămână tancurile, avioanele, elicopterele noastre fără combustibil! Prin măsuri fiscale și de altă natură vom încuraja și susține construirea de mașini electrice!Ce?! Cum, tancuri electrice? Nu ne permitem să rămânem cu ele-n drum în caz că... Ce?! Extragerea litiului pentru baterii poluează grav?! Eheeei, nuuu! Ce contează câteva sute de kilometri de vegetație distrusă, și de habitate dispărute ici-colo-dincolo, prin lume, și tone de apă consumată?!

Vocile de la tribune: Vom lua măsuri pentru folosirea energiei alternative, verde ca prazul! Ce?! Să construiești o eoliană – fixată adânc în pământ - implică un consum mare de aluminiu, de plastic, fier beton și alte materiale a căror producere poluează grav? Te costă întreținerea prea mult?! Nu, nu se întâmplă așa; așa cum nu sunt distruse flora și fauna mărilor și oceanelor pe care plutesc nave de război și mii de nave comerciale și nici pentru că se desalinizează la greu din apa mărilor și oceanelor. Ceeee? Centralele și microcentralele nucleare poluează? Nu există așa ceva! Reziduurile nucleare vor fi sigilate în recipiente speciale și îngropate adânc în pământ. Procedeele de extragere a uraniului sunt 100% bio! Energia nucleară e 100% sigură!

Răsună la un ison multe dintre vocile celor care ascultă extaziați vocile celor de la tribune: Bravooo! Foarte bine! Supeeeerb! Legile trebuie implementate cu efect imediat!

Mâine merg să comand panouri solare! strigă în cor câteva voci. Vocea unuia cu creier la purtător se aude: întâi află dacă ai spațiu pentru ele sau dacă rezistă acoperișul cu panourile – dar ecologiștii n-aud! Ei vor doar să plătească mai puțin pentru consum – ce consumă îi costă puțin, ce produc în plus ajunge – pe trei lei - la vreun gigant producător de energie electrică și când nu e soare ecologistul cumpără de la gigant pe trei sute de lei sau își stochează energia în plus în baterii – și-l costă destul.

Acum renunț la rabla mea pe benzină și iau una electrică, nepoluantă! se aude alt cor de voci al oamenilor responsabili. Un iresponsabil îndrăznește să zică și el: Mașina ta, în sine, n-o să polueze, dar pentru a-ți alimenta tu bateria vor fi distruse sute de kilometri de vegetație și habitate, iar bateria ta uzată va fi reciclată scump, prin metode care pot pune în pericol mediul. Vocea unui alt iresponsabil se aude și mai încet: Energia de la priza unde-ți alimentezi bateria cu ce e produsă: cărbune, uraniu din micro centralele nucleare care vor împânzi pământul? Că, doar, n-o fi focul divin.

Bulgărașul de zăpadă a fost lansat la vale. Proprietarii vocilor de la tribune zâmbesc în barbă și așteaptă ca bulgărașul să devină avalanșă și rezultatele să arate profituri uriașe pentru ei, cei de la tribune. Când taberele de furnicuțe lucrătoare se iau la harță și ajung să nu mai vadă adevăratele probleme, reginele o duc bine. Furnicuțele lucrătoare sunt cele care trebuie să economisească, să reducă din consumuri, să recicleze s.a.m.d., pentru ca reginele să aibă spațiu de manevră pentru lansarea în spațiu a mii de sateliți, să aibă spațiu – și combustibil - pentru a traversa strada cu elicopterul, să aibă spațiu pentru exerciții militare și încercarea noilor arme performante construite cu ajutorul energiei verzi ca prazul... Toate astea – evident! - sunt bio! Sunt electrice! Sunt zero poluare, clasa energetică A++

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Imagine de Burghard Mohren de la Pixabay

Masca aluminiu pentru mini borcan

În a treia rundă a Calendarului ReCreativ din 2023 este despre refolosirea/transformarea cutiilor metalice. Astfel, în calendarul Transformări creative – martie 2023 prima temă este ghiveci; un ghiveci sau o mască pentru un ghiveci, din cutie metalică. E o temă impusă. Celelalte două teme impuse sunt: un proiect pornind de la o doză din aluminiu de la băuturi și un proiect care să constea în două obiecte realizate prin transformarea a cel puțin două doze pentru băuturi. Ultima temă este la alegerea fiecărui participant.

Am ales să lucrez o mini mască pentru un mini borcan în care o frunză de aloe așteaptă să-i crească un fir de rădăcină.

E frunza dintr-o aloe care s-a dezvoltat... dintr-o frunză. Anul trecut o plantasem și s-a făcut frumoasă, înaltă de circa 20 cm. Când, în toamnă, am adus-o în casă... fleoșc! Cred că i-am pus prea multă apă (plantei de aloe, cică, îi place să aibă mai multă apă – probabil că am pus mai multă decât „mai multă”) și au putrezit rădăcinile. Am salvat două frunze: una e deja în pământ – și pare că-i e bine – iar a doua a rămas în borcănel, să facă măcar un fir de rădăcină. Pentru acest borcănel am ales o mască dintr-o doză galben-aurie. Am tăiat o fâșie de aluminiu ca decor pentru gura borcanului (capetele inelului sunt prinse cu o capsă)

Masca e înaltă de 5.5 cm si pe marginea de sus (smirgheluită în prealabil, să nu taie/zgârie, am aplicat, la cald, silicon albastru cu sclipici. 

Pentru ca masca pentru mini borcan să nu fie total banală am confecționat un fluturaș, decupat din aceeași doză (după ce l-am colorat l-am lăcuit).

Neavând cutii de metal pe care să le pot transforma în ghiveci sau mască pentru un ghiveci am ales să confecționez ceea ce se vede în fotografiile de mai sus.

Nu am uitat de foto cu doza din care am decupat, doar că programul pe care-l folosesc să editez fotografiile permite mai puține editări decât am nevoie uneori și aș fi întârziat și mai mult la joc.

Am încercat să folosesc programele sugerate de câteva colege de joacă dar nu mă descurc...

Productie si reciclare aluminiu

Recipientele metalice pentru băuturi sunt confecționate din aluminiu, un metal versatil, utilizat în multe ramuri industriale. Extragerea bauxitei din sol și extragerea aluminiului din bauxită se face prin procedee periculoase pentru mediu (apă, sol, aer) și cu un consum enorm de apă și energie.

Se spune că:

- aluminiul poate fi reciclat la infinit și nu-și pierde proprietățile;

- în numai șase săptămâni, o doza de aluminiu dusă acum la reciclat va trece prin tot procesul de reciclare și va reveni pe raftul magazinului;

- prin reciclarea aluminiului se economisește 90% din energia necesară producției, dacă e folosit în locul materiilor prime;

- prin reciclarea aluminiului se utilizează numai 5% din energia necesară pentru producerea de metal nou din minereu, și sunt produse numai 5% din emisiile de CO2;

- prin reciclarea unei tone de aluminiu nu se mai emit în atmosferă 9 tone de CO2 (cantitate echivalentă cu a conduce 40 de mii de km cu mașina);

- dacă sunt aruncate în natura sau ajung la groapa de gunoi, dozele din aluminiu se degradează în 500 de ani sau mai mult;

- la nivel mondial se folosesc anual peste 80 de miliarde de doze de aluminiu.

(sursa: hartareciclarii.ro)

Cetatuia Brasovului hotel pentru angajati?

După șapte ani de procese (din 2015 începute), în toamna 2022, Cetățuia a intrat din proprietatea Aro Palace în proprietatea Statului Român. Astăzi, 9 martie 2023, premierul României trebuie să se pronunțe asupra viitorului Cetățuii. Conform procedurii, cei de la Ministerul de Finanțe au solicitat memorandum de la toate celelalte ministere, în caz ca există vreun interes. Pentru că există interes, ministrul de finanțe, cică, nu poate satisface cererea primarului Brașovului de a reda Cetățuia în administrarea municipalității.

Cetățuia trebuie să fie în patrimoniul municipalității sau, cel puțin, în administrarea acesteia pentru că aparține brașovenilor, nu vreunei instituții.

Cine vrea Cetățuia de pe Dealul Straja

Ministerul Educației, prin Universitatea Transilvania Brașov și Ministerul de Interne, prin Direcția Asigurare Logistică Integrată, au făcut cereri pentru a primi Cetățuia în administrare.

Cei de la Universitatea Transilvania vor ca Cetățuia să fie baza materiala și nu rezultă clar care va fi destinația acesteia.

Cei de la Direcția aflată în subordinea M.A.I. vor să fie (un fel de) hotel pentru angajați.

Argumentele celor de la Universitatea Transilvania:

- au peste 20 de mii de studenți, 18 facultăți și 30 departamente, și mai puține imobile din cauza retrocedărilor;

- prin experții din unele dintre facultăți ar putea pune în valoare arhitectura specifica zonei și menținerea destinației culturale;

- vor un spațiu modern de dialog și inovare culturala, un spațiu prin care sa promoveze valorile locale, un spațiu pentru tineri (dar vârstnicii ce au? întreb, retoric)

Argumentele celor de la Direcția Asigurare Logistică Integrată:

- cererile nenumărate din partea structurilor și personalului ministerului care converg spre o extindere a activității Centrului de Pregătire și recuperare/refacere a capacității de muncă „Excelsior” din județul Brașov, prin prestarea unor servicii de calitate atât pentru cazare cât și pentru convocările susținute de către direcțiile din structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne.

Opinie personală care coincide cu a altora

Știm ce s-a întâmplat cu palatul pionierilor, mai apoi palatul copiilor care au funcționat în Palatul Știrbey unde era și un super parc dendrologic (palat retrocedat și vândut unei companii care a falimentat, apoi cumpărat o companie de salubritate deținută de sora celui care avea compania care a dat faliment...)

În fond, de la primărie a pornit procesul în 2015, chiar dacă Cetățuia a fost câștigată de Statul Român prin Ministerul de Finanțe.

Cetățuia nu are ce căuta în administrarea M.A.I. Angajații care fac parte din structurile aflate în subordinea / în cadrul M.A.I. se pot reface și într-o clădire care nu face parte din Patrimoniul Cultural Național al României, și fără să împiedice accesul turiștilor și localnicilor la un obiectiv cultural-istoric de asemenea anvergură.

Polițiștii, pompierii, jandarmii etc. care sunt, de regulă, în miezul problemelor ar trebui să aibă, în primul rând, salarii la nivel de 2-4 mii de euro, cum au cei din alte state europene, și apoi o Cetățuie pentru a se reface – cine garantează că angajații din eșaloanele inferioare ale ministerului (și structurilor din subordine) vor avea loc în acest complex de refacere și pregătire?

Nici în administrarea universității nu are ce căuta. În administrarea universității există, totuși, o șansă mai mare ca prin exploatare să ajungă ceva și în visteria municipiului (taxe și impozite), există șansa să aibă acces acolo turiștii și localnicii.

Primarul în funcție zicea că vrea Cetățuia în patrimoniul municipiului, pentru a fi reintrodusă în circuitul turistic.

Pe scurt: Cetățuia ar trebui să fie administrată de municipalitate pentru că este a brașovenilor. Cu toate acestea, ministrul finanțelor a înaintat executivului numai cererile celor doua instituții menționate mai sus. Ce legi stupide avem...

Din istoria Cetățuii

Cetățuia de pe Straja (Dealul Cetății) e atestată prin secolul al XV-lea, sus, pe coama dealului. A fost o fortificație esențială, situată în afară Cetății Brașovului, pentru a împiedica atacurile de pe înălțimile care înconjoară Brașovul.

Cetatea Brașovului e una: ansamblul fortificațiilor care înconjurau centrul istoric al orașului de azi. Cetățuia de pe Straja e alta: fortificația de apărare suplimentară.

În anul 1773 împăratul Iosif al II-lea a ordonat renovarea Cetățuii, ridicarea turnului în formă hexagonală și o construcție cu două nivele pe latura de est. În forma de atunci se prezintă și azi.

În timp, și-a pierdut importanța ca fortificație de apărare și a fost folosită ca depozit, mai apoi cazarmă pentru plăieși (grăniceri, străjeri însărcinați cu paza granițelor) și, pentru că brașovenii nu au vrut s-o cumpere când le-a fost oferită spre vânzare la nouă ani de la ultima renovare, a funcționat un timp ca închisoare pentru prizonierii turci din Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792), iar în perioada uneia dintre epidemiile de ciumă a fost amenajată acolo o secție specială pentru cei atinși de boală (probabil că epidemia din 1813).

În timpul Revoluției de la 1848 în Cetățuie se refugiaseră câteva sute de insurgenți care au fost asediați și bombardați de armata rusă chemată în ajutor de austrieci; au rezistat două zile în Cetate dar li s-a terminat muniția și ajutorul așteptat nu a sosit așa că s-au predat trupelor rusești.

În timpul primului război mondial a jucat un rol important. În bătălia decisivă din 24.09/8.10.1916, armatele austro-ungare au cucerit (cu greu) înălțimile și de acolo mitraliau trupele române, forțele române fiind nevoite să evacueze Brașovul și să se retragă spre Predeal, pe vechea frontieră.

După terminarea războiului, Cetățuia a fost închisoare militară, iar în anul 1932 a fost donată regelui Carol al II-lea.

În 1945 comuniștii au preluat puterea și, curând, au început marea naționalizare. În 1948 clădirea a fost expropriată și a devenit închisoare și stație de bruiaj pentru Securitate. Din 1954 până în 1975 a fost depozit pentru Arhivele Statului din Brașov.

În 1981, Oficiul de Stat de Turism (O.N.T. Carpați) a înființat aici, după renovare, un complex de restaurante în stil medieval; aleile au fost pavate, au fost montate bănci și instalații de iluminat public împrejurul fortăreței, fără a tăia prea mulți copaci din pădurea care o înconjura (copacii au început a fi tăiați la greu după 1989).

Începând cu 1990 a început marea privatizare. O.N.T. Carpați a fost privatizată și Cetățuia (în 1990) a intrat în administrația companiei Postăvarul S.A, devenită în anul 2000 Aro Palace. În 2015, Primăria Brașov a început un proces (în instanță) pentru recuperarea Cetățuii de la Aro Palace. Interiorul castelului nu a mai fost vizitat de atunci, restaurantul a fost închis, zidurile fortăreței au început să se deterioreze.

(sursa info date istorice: wikipedia)

Actulizare 15 iulie 2023

La inceputul lunii iulie a.c., Cetatuia Brasovului a intrat oficial in proprietatea municipalitatii. Primarul vrea ca pana la sfarsitul anului Cetatuia sa-si deschida portile pentru vizitatori; ar vrea ca monumentul să aibă destinație de obiectiv turistic, care să ofere posibilități de recreere și evenimente. Destinația spațiilor existente va fi stabilită abia după studiile privind restaurarea obiectivului.

sursa: https://economedia.ro/cetatuia-brasovului-se-va-deschide-publicului-pana-la-sfarsitul-anului-va-fi-redeschisa-dupa-o-pauza-de-8-ani-de-saptamana-trecuta-a-intrat-oficial-in-patrimoniul-municipiului.html

Sursa foto: © Brașov, orașul sufletului meu.