Oameni puțini pe Terra, viitor bun?

Pentru un viitor mai bun e nevoie de mai puțini oameni pe Terra – o afirmă unele dintre „mințile luminate” ale lumii. De exemplu, organizația (fundația sau ce-o fi) Population Metters, prin reprezentanții și simpatizanții ei, susține ideea de „familii mai mici”, adică familii cu mai puțini copii (dacă se poate, fără). Toate problemele noastre de mediu devin mai ușor de rezolvat cu mai puțini oameni și mai greu – și în cele din urmă imposibil – de rezolvat cu tot mai mulți oameni, susține unul dintre membrii organizației amintite, Sir David Attenborough.

Suprapopulare și ipocrizie

Planeta e suprapoluată! strigă unii. Trebuie să micșorăm rata natalității. Și se caută soluții „decente” care să nu încalce drepturile fundamentale ale omului: China se interzice mai mult de doi copii într-o familie (din 2015 – până atunci era doar unul permis), încălcând dreptul cuplurilor de-a avea o familie mai mare. În zona Asia-Africa s-a umblat, nu cu mult timp în urmă, cu sterilizarea – întâi s-au luat doar de femei, mai apoi și de bărbați.

N-am cum să nu observ că se dorește scăderea ratei natalității în zonele sărace și foarte sărace ale lumii. E un fapt: unde-i sărăcie mare, lipsă de educație etc., se nasc mai mulți copii, dar măsura sterilizării (benevole, în unele cazuri, se zice) nu o consider o soluție – educația fiind soluția, dar! Dacă în aceste zone sărace – cu sol și subsol extraordinar de bogate – ar fi mai puțină populație bănuiesc că le-ar fi mai ușor – celor interesați – să exploateze aceste bogății? Acești indivizi or avea interesul ca populația de acolo să fie decimată nu educată? Doar întreb, nu afirm.

Pe de altă parte, în zonele mai bogate se încurajează natalitatea. Unele state interzic avortul. Sunt și acele țări în care statul și biserica sunt una, în care avorturile sunt interzise prin definiție, să zic așa. Alte state nu interzic avortul și oferă „cadouri” celor care aduc pe lume copii, dar nu se deranjează să ofere și un mediu bun pentru educația acestora (a se vedea România).

Se face propagandă pentru inovațiile și descoperirile din medicină – mai ales în sfera geneticii – utile pentru a mări durata de viață, pentru a avea „numai” oameni sănătoși și viguroși etc. Dacă durata de viață se mărește și copii nu prea se mai nasc nu va avea Terra o populație preponderent îmbătrânită? Azi, unii se plâng că în statele lor populația e îmbătrânită și îndeamnă oamenii să aibă copii...

Din statisticile difuzate pe ici-colo de fel și fel de organizații care – în general – propun fel și fel de tratamente, vaccinuri, medicamente etc. - reiese că se moare pe capete în lume fără „medicinele” lor. În ideea „îngrijorărilor” n-ar fi bine să o lase baltă cu propovăduirea unei vieți mai sănătoase? Vor ajunge să aleagă administratorii statelor cine și când poate aduce în lume copii și ce condiții trebuie să îndeplinească la momentul în care fac cererea? (cum i-a dat prin minte primarului din Târgu Mureș, în anul 2020).

Se pot hotărî?! Să crească sau să scadă populația Terrei?! Vor s-o crească în anumite zone și s-o scadă în alte zone? De ce s-or mai „îngrijora” atâta de rata mortalității din cauze diverse? Există vreo logică în cea ce zic și ceea ce fac anumiți indivizi cu putere de decizie asupra vieții oamenilor în general?

Suprapopularea e o preocupare antică

Să nu-și imagineze cineva că problema suprapopulării e o temă nouă. Nu! Vine din negura vremii.

Poetul Stasinos, care a trăit între 776-580 i.e.n., scria: A fost o vreme când nenumărate triburi, deși dispersate pe arii largi, au ocupat suprafața Pământului sugându-i seva, iar Zeus a văzut și-a avut milă, și în inima lui înțeleaptă s-a hotărât să ușureze Pământul atot-hrănitor provocând marele război troian pentru ca moartea să golească lumea. Astfel, eroii au fost uciși în Troia și planul lui Zeus s-a împlinit.

Peste mii de ani, biologul și autorul Paul Ralph Ehrlich (membru Population Matters, născut în 1932), spune ceva asemănător: Practic, există doar două soluții la problema populației. Una este „soluția pentru rata natalității”, în care găsim modalități de a reduce natalitatea. Cealaltă este o „soluție pentru rata de deces”, când modalitățile de creștere a ratei de deces: război, foamete, ciumă, ne lovesc.

Actualizare iulie 2023: din 2020 incoace pare ca s-au ales solutiile pentru pentru a creste rata de deces....

Filosoful Confucius (551-479 î.e.n.) și-a exprimat și el „temerile” privind suprapopularea: Creșterea excesivă (a populației) poate reduce producția per lucrător, poate diminua nivelul de trai al maselor și poate genera conflicte.

Ce să zic? Conflicte au fost și vor fi mereu, indiferent de numărul oamenilor care populează Terra.

Aristotel (384-322 î.e.n.) s-a băgat în seamă și pe tema suprapopulării: ... este mai necesar să se limiteze populația decât proprietatea... Neglijarea acestui subiect, care în statele existente este atât de comună, este o cauză nesfârșită a sărăciei în rândul cetățenilor, iar sărăcia este părintele atât al revoluției cât și al crimei.

În era noastră, scriitorul creștin timpuriu Tertulian (160 – 220), primul scriitor patristic care a publicat în limba latină, numit „părintele creștinătății apusene”, se îngrijora și el de numărul mare al oamenilor: Cea mai puternică dovadă este populația vastă a Pământului pentru care suntem o povară, și cu greu ne poate satisface nevoile. E ca și cum ne-ar spune că divinitatea nu știe ce face. "Părintele creștinătății apusene" pare să nu fie de acord cu ce scrie în Biblie, Geneza (Facerea) 1: 27, 28: Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul”.

Unii ar spune că anticii au avut dreptate. Alții ar spune că previziunile lor nu s-au îndeplinit la vremea lor așa că... de ce s-ar dovedi reale previziunile contemporanilor?

Se bate monedă și pe consumul exagerat de orice! Acum, zău, oamenii săraci consumă cel mai puțin - amprenta lor de carbon (foarte la moda in ultimii ani) este foarte mica = ei polueaza cel mai putin.

„Rezolvări” ale suprapopulării?

Când auzi teoria că Terra e suprapopulată și asta-i dăunează, pentru că seacă resursele, se schimbă clima, consumul e exagerat și etc. din cauză că sunt prea mulți oameni, și trebuie luate unele măsuri împotriva creșterii necontrolate a populației (de parca ar vorbi despre cresterea necontrolata a buruienilor!), e posibil să-ți zici: „mda, s-ar putea”. Apoi verifici; începi să „aplici teoria” în practică – în diferite situații – și vezi că-ți dă cu rest.

Susțin „specialiștii” – și unii care zic că nu vor mai avea animalele loc de oameni – că trebuie luate măsuri împotriva creșterii „necontrolate” a populației. Deja s-au luat; una dintre măsuri se referă la îndemnarea tinerilor la o carieră profesională de succes mai întâi, apoi familie.

Să zicem că teoria, luată „la general”, e valabilă. Doar zicem, de amorul artei. Cum o aplici, însă?! Dai iama în statele unde există un număr foarte mare de oameni săraci și le impui sterilizarea?!

Unii teoreticieni insistă pe educarea fetelor și femeilor – puțini rostesc ceva despre educarea bărbaților. Studiu de caz: o femeie conștientă că în familia ei nu pot crește fără probleme mai mult de doi copii înghite anticoncepționale, la sfatul medicului. Și află soțul! Iar soțul este unul dintre aceia care cred că femeile înghit pastile doar pentru că vor "să-și facă de cap" fără grijă, și-o ia la bătaie pe soție.

Alte "metode" pentru scăderea numărului de oameni mai pot fi eugenia, eutanasia, metodele deja folosite de naziști și nu numai.

Toată faza asta cu „suprapopularea pune în pericol Terra" seamănă cu Apocalipsa care se anunță la anumite intervale de timp, dar care se tot amână.

Într-o zi se va termina, probabil, cu Terra. Se va întâmpla natural, din vina celor care scârmă pământul în profunzime, din cauza celor care scârmă atmosfera în profunzime sau din cauza săracilor care-s mulți dar consumă într-o lună cât consumă un bogătaș într-o zi? Se va termina, probabil, cu Terra pentru ca este o planeta, in fond...

surse:

citate

https://populationmatters.org/quotes

primarul

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/primarul-din-targu-mures-vrea-sa-selecteze-cuplurile-care-vor-sa-aiba-copii-tiganii-sunt-o-problema-serioasa-a-romaniei-1244824

Floare din hârtie pliată

Sunt tentată să afirm că am devenit dependentă de joaca aceasta cu hârtie, ață, carton, fel și fel de stiluri de lucru – dar nu sunt; nu încă.

Săptămâna trecută, Niko a prezentat – de la A la Z - o altă tehnică pentru felicitări (și nu numai): iris folding. Ha! Denumirea nu mi-a spus nimic, dar când am văzut despre ce este am făcut „traducerea” în stil propriu: „hârtie pliată” (care nu e origami) – și m-am entuziasmat! Aveam altceva de făcut atunci, dar piticii s-au aliniat și-au cerut în cor să mă joc cu hârtia pliată. Cum să-mi dezamăgesc piticii?!

Am ales un model cu prea multe culori pentru un începător: cinci – prima greșeală. Și-am lucrat o floare

Imaginea următoare e modificarea precedentei, în programul tuxpi

N-am gândit prea mult ce hârtie să aleg pentru că fiind prima lucrare de acest gen am vrut mai întâi să-mi „exersez mâna” (am tăiat dintr-o revistă cu pagini lucioase). Cartonul verde a fost un pătrat cu latura de 9 cm, dar l-am tot ciopârțit și acum e un... dreptunghi de 8 pe 9 cm (circa și ceva).

Tiparul folosit este la adresa:

https://servimg.com/image_preview.php?i=193&u=12763693#

Am copiat direct de pe ecran tiparul, din cauză de incompatibilitate laptop-imprimantă (= pot încărca programul imprimantei doar de pe un stick și nu am programul pe stick). 

N-a ieșit rău tiparul, a ieșit rău modul în care am lipit tiparul pentru a „monta” fâșiile de hârtie: am pus banda adezivă unde nu trebuia (a doua greșeală!), dar fiind doar „de probă” nu mi-am făcut sânge rău când am terminat de lipit și-am văzut – din contră: m-am distrat! Ar fi fost culmea să nimeresc din prima!

Fâșiile de hârtie le-am pregătit și le-am... notat! Să știu care cu ce cifră votează! 

A rămas ceva spațiu între "petalele" florii și carton (a treia greșeală: n-am lipit tocmai corect fâșiile). Să nu se observe distanța dintre hârtie și carton am pus lipici cu sclipici.

A mers mai ușor decât mă așteptam, dar teancul de fâșii s-a tot înălțat!

După ce-am terminat de lipit am tăiat surplusul.

În centrul florii am lipit staniol auriu și un „nasture” galben – centrul e a patra greșeală! E prea mare, prea greu, „nasturele”.

Se potrivește, eventual, ca tablou, dar ca felicitare nu: e prea groasă! S-ar îngroșa și mai mult lipind peste fâșiile colorate o altă hârtie sau carton, să nu se vadă „lucrătura”.

Am hotărât: va fi „tablou” - încă nu știu din ce-i voi face ramă, dar nu-i grabă, 'că nu cere la plimbare.

Felicitare cu miei. Calendar ReCreativ

Am ajuns la tema trei, care este despre miei.

Știu un banc cu un miel – sunt multe bancuri cu miei și cu oi, mai ales, dar acesta l-am reținut și pentru că este sec și pentru că oile sunt, de fapt, mult mai inteligente decât le este faima; cam la fel de inteligente ca un câine, afirmă specialiștii care le-au studiat.

Într-o sală de cinematograf unde se difuza filmul „Tăcerea mieilor” un tip vede lângă el o ființă care pare a fi miel.

- Ești miel? întreabă surprins.

- Da, răspunde simplu vietatea.

- Ce cauți la film? se miră tipul în continuare.

- Mi-a plăcut cartea; am vrut să văd și filmul.

*

Pentru Calendarul ReCreativ (simboluri pascale) din acestă săptămână am ales să desenez mieii, deși altul mi-a fost gândul când am văzut exemplele oferite de Niko pe pagina unde este tabelul pentru înscrierea postărilor tematice. Prima poză ilustrează felicitarea așa cum am reușit să o fac

poza următoare are adăugată urarea „Paște fericit!” în programul de editare online pixlr x

N-am desenat mieii „cu mâna liberă”, ci i-am copiat de net:

https://www.sfatulmamicilor.ro/planse-de-colorat/paste/miel-31.html

transferând desenele pe carton cu o foaie de indigo:

Am colorat cu creioane „uleioase”, ceea ce s-a dovedit a nu fi o idee bună pentru că nu a „prins” culoarea pe cartonul lucios – de fapt, arăta bine, dar se transfera la contact; am șters surplusul până nu s-a mai transferat și iarba a rămas cam palidă. Soarele nu mi-a plăcut cum l-am desenat și am decupat unul dintr-o foaie de „spumă”. Coșul și ouăle sunt desenate pe și decupate dintr-o foaie de "spumă".

Desigur, n-am uitat de sclipici - nu doar pentru că-mi plac obiectele sclipicioase, ci și pentru că de data aceasta lipiciul cu sclipici ascunde unele defecte.

Întrebare: De ce oile nu sunt șoferițe bune?

Răspuns: Pentru că la întoarceri mereu o fac de oaie.

*

Cum se numește o oaie fără picioare?

Nor.

Germania. Deutschland. Serial

Deutschland este un serial (cu distribuție internațională) pe care l-am văzut relativ de curând. Mi-am amintit de serial datorită unor scenarii care par să se repete (și) în prezent. Desigur, a trebuit să-mi reîmprospătez memoria, deși în linii generale voi mai ști ceva timp despre ce e vorba în serial. E genul de film care-mi place (și) pentru că pe măsură ce trece timpul se mai „desecretizează” unele dosare, apar informații noi despre una-alta și se mai fac și filme cu ceva în plus față de cele pe care deja le-am văzut și care se referă, în general, la „războiul rece”.

Primul sezon a fost difuzat în anul 2015: Deutschland 83, când a (re)început "nebunia obsesiei" armelor nucleare și ideea dezarmării. În 1983, Serviciul Secret al Germaniei de Est este preocupat de planurile militare americane în Germania de Vest. Angajata de la Serviciul Secret German de Est, Lenora Rauch (actrița Maria Schrader), își trimite nepotul – pe Martin Rauch (Jonas Nay) în Germania de Vest pentru a acționa ca spion.

Titlurile episoadelor din acest sezon sunt inspirate de exercițiile militare ale NATO din 1983 (scrie pe wikipedia).

Deutschland 83 a fost apreciat de critici și a primit multe premii naționale și internaționale, inclusiv un premiu Emmy; unii critici l-au comparat cu serialul „The Americans” (serial american despre spioni ruși „adormiți” – infiltrați în societatea americană cu mulți ani înainte de a li se ordona să-și slujească țara).

Sezonul 2: Deutschland 86 (difuzat în 2018) - între altele, este despre implicarea comuniștilor în lupta anti Apartheid din Africa de Sud. Se arată și implicarea Germaniei de Est, în goana după valută forte, în comerțul cu armament, vânzând arme ambelor părți în conflictul Iran – Irak, de exemplu, dar au vândut și sânge peste hotare (în special în Germania de Vest, fără a-l testa pentru HIV, deși boala era relativ recent descoperită și se știa că e mortală). E amintită și explozia de la Cernobîl, din aprilie 1986.

The Guardian a descris serialul ca fiind „fascinant din punct de vedere geopolitic”.

Sezonul 3: Deutschland 89 (difuzat în 2020) – acțiunea se petrece un pic înainte de a cădea Zidul Berlinului, și după.

Pe măsură ce Zidul Berlinului cade, agenții STASI încearcă să se protejeze de consecințe. Personajul Martin Rauch lucrează pentru o companie de stat din domeniul tehnologiei dar e forțat să-și reia activitatea de spion și va acționa ca agent dublul. I se spune simplu: „Nu-ți imagina că vei putea trăi o viață simplă. Ai trei opțiuni: fie ești ucis, fie ajungi la tribunal, fie lucrezi din nou într-un serviciu secret”. Pentru că tinde să refuze să lucreze din nou ca spion este amenințat că fiul lui va fi trimis la Moscova. Misiunea este de a ucide liderul est-german dacă va promulga o lege a călătoriei în străinătate pentru oricine, fără condițiile impuse până atunci.

Acest ultim sezon al serialului a primit critici mixte, cei mai mulți observând că „a scăzut ritmul”. Într-adevăr, aceste ultime episoade nu mai au intensitatea din primele sezoane.

E un film cu spioni, în general, cu spioni est-germani în special. E ficțiune istorică, dar ca oricare ficțiune istorică are împletite fapte care s-au întâmplat la un moment dat.

Primul episod din sezonul unu, începe cu un discurs al președintelui Ronald Reagan, difuzat la TV: „Cel mai mare rău nu are loc acum, ci e comandat și pus la cale în birouri curate, decorate cu covoare, încălzite și bine luminate, de oameni liniștiți cu gulere albe și unghii îngrijite și obraji bine bărbieriți. Ei sunt focarul răului în lumea modernă. Da, să ne rugăm pentru mântuirea celor care trăiesc în întunericul totalitar. (...) Unii ar vrea să-i credem pe cuvânt și să ne obișnuim cu pornirile lor agresive. Dar dacă istoria ne învață ceva, lecția e aceasta: concilierea naivă sau închipuirile deșarte despre adversarii noștri sunt o nebunie. (...) Deci în discuțiile noastre despre stoparea cursei nucleare trebuie să ne eliberăm de ispita mândriei, de ispita de a ne declara deasupra tuturor, de a ignora adevărurile istoriei și impulsurile agresive ale unui imperiu al răului, trebuie să discernem între ce e drept și ce e greșit, între bine și rău.”

Ascultând discursul, coroborând cu alte informații obținute, spionii est-germani și cei ruși (aflați în Germania de Est) au ajuns la concluzia că americanii îi vor ataca - pe ei și/sau pe ruși - pentru că urma să fie plasat armament și aduși soldați pe teritoriul Republicii Federale Germania. Și-atunci își trimit un spion la cartierul general al armatei federale. Spionul află că nu e nici gând să fie atacată Germania Democrată dar șefii lui trimit mai sus – pe linie ierarhică – ceea ce vor ei, astfel încât să coincidă cu ceea ce "intuiesc" ei, ignorând intențiile reale ale „capitaliștilor asupritori”.

O altă fază reținută din film este despre un ofițer de la grăniceri care a prins doi tineri studenți cu două cărți cu operele lui Shakespeare, care le spunea acestora că „cel mai mare atu al socialismului este libertatea: eliberarea de lăcomie, lăcomie care va împins pe voi să încălcați legea pentru a vă fi numai vouă mai bine. Trudim laolaltă să ne meargă bine tuturor.” Modul cum s-a comportat mai apoi, împreună cu colegii săi grăniceri, dă de înțeles că nu prea credea ce spunea. Acest ofițer de la poliția de frontieră va deveni (în film) unul dintre spionii cei mai importanți ai Germaniei Democrate: Martin Rauch.

Soția acestui super-spion devine o comunistă înfocată ce-i capabilă să-și vândă și neamul pentru „triumful comunismului”. Împreună, cei doi au un băiețel. În ansamblu, familia spionului este foarte interesantă.

N-aș zice că e un serial spectaculos, dar ilustrează lucrurile destul de aproape de cum s-au petrecut – în linii generale, desigur. Mi-a plăcut și ironia cu care au tratat anumite aspecte, din toate taberele.

Republica Democrată Germană (RDG) - din anul 1949 - nu a fost recunoscută ca stat nici de Republica Federală Germană (RFG) și nici de (alte) state capitaliste (sau nu). Se poate spune că RDG a fost un experiment eșuat de dictatură.

Creatorii serialului, și producători executivi, sunt soții Anna și Jörg Winger (scrie pe IMDb).

Sursa foto (fair use): https://en.wikipedia.org/wiki/File:Deutschland83-Title-Card.jpg 

Felicitare cu ață. Ornament cu sfoară

Îmi place să meșteresc diverse obiecte, în general; cu obiectele de artă mă descurc mai greu și despre unele stiluri/tehnici de lucru nici n-am auzit până în acest an, când am întâlnit-o pe Niko și minunile ei. De la Rux, cu Provocările verzi, am aflat o mulțime și, cumva, jucându-mă cu Rux m-am pregătit pentru o nouă rundă de jocuri.

Una dintre provocările pentru Calendarele ReCreative de la Niko a fost pe tema felicitărilor și mărtișoarelor „spirelli” – atunci am aflat despre ce e vorba și m-a cucerit tehnica de lucru dar mi-au dat bătaie de cap șabloanele. Cea mai recentă felicitare făcută folosind tehnica spirelli:

Cu poza m-am jucat în programul tuxpi.com

Există șabloane gata făcute, dar nu aveam acces la acestea, magazinul „tematic” pe care-l cunosc fiind destul de departe de locuință și deloc în drumurile mele cotidiene. Niko a postat un articol în care explică pe îndelete cum se fac aceste șabloane pentru spirelli card. Am citit cu atenție și... cu atenție am reușesc să greșesc, dar, în final, m-am descurcat onorabil - zic eu.

Nici cu frunzele spirreli nu m-am descurcat extraordinar (mie mi-au ieșit ca niște rămurele de brad)

deși am citit și instrucțiuni despre cu se realizează frunzele în tehnica spirelli.

Zilele trecute, tot la Niko, am văzut o decorațiune cu sfoară și coji de fistic. A fost musai să încerc și eu, pentru că materiale aveam!

și am reușit ce se vede mai jos:

Și cu poza aceasta m-am jucat în programul amintit mai sus

Ornamentul meu are doar opt cm înălțime și seamănă cu al ei mai mult ca idee. E prima dată când montez o floare din coji de fistic – ați ghicit, probabil: nu mi-a dat prin minte până acum.

Să confecționez obiecte sau să înfășor obiecte cu ață sau sfoară am mai lucrat de-a lungul timpului, deci nu-mi e chiar străină tehnica. Pe blog am scris doar despre un brad din ață (pentru Provocări verzi) – prima dată când am lucrat un brad în stilul respectiv, un suport pentru stilouri și o roabă – aceasta e prima făcută și mi-a pus răbdarea la-ncercare (am zis că nu mă mai încumet, dar m-am mai încumetat de două ori de atunci).

Și cojile de fistic le-am mai folosit la una-alta – relativ recent le-am montat pe cutia în care am pus doi pui de cactus (crescuseră în „capul” unui cactus mai mare).

Din nou, cu poza m-am jucat în același program de editare.

Interesant că, deși aveau aproape aceeași înălțime când i-am desprins ce cactusul "gazdă", unul s-a lungit urgent, celălalt a rămas pitic – e verde-n creștet, deci crește, dar leeeent.

Cu introducerea m-am descurcat cumva, dar n-am idei pentru încheiere...

Iarna din luna martie

Mai e un pic și începe luna aprilie iar eu nu m-am învrednicit să adaug fotografii cu iarna din prima jumătate a lunii martie.

Au fost și temperaturi de -11 și -15 grade, dar și -18 zisese cineva - mai ales dimineața și noaptea.

La 1 Martie, Natura a oferit mărțișoare:

În 3 martie invitație la plimbare prin pădurea din cartierul Răcădau:

În 5 martie, la plimbarea prin oraș

o rafală jucăușă de vânt a spulberat zăpada, pentru un efect răcoritor.

În 6 martie pare că iarna s-a hotărât să plece,

dar se răzgândește, și dovada prelungirii șederii este în 8 martie, în oraș

și în Poiana Brașov,

iar în 10 și 11 martie dimineața cu stalactite din gheață

M-am plimbat și eu prin zăpada din luna martie, dar fotografiile le-am preluat de pe pagina de Fb Brașov, orașul sufletului meu. Crede cineva că aș fi fost pe fază să fotografiez zăpada spulberată de vânt, de exemplu? Dacă da, se înșală.