Doar
întreb care e utilitatea recensământului în România – poate că
nu reușesc să-i înțeleg utilitatea - și încerc să-mi
argumentez întrebarea.
De
ce afirmă administratorii statului că e util am cam înțeles, dar
tot nu mi se pare că-i util.
Pentru
ce e util recensământul
Teoretic,
din punct de vedere constituțional, recensământul ar fi util
pentru a determina numărul de parlamentari în cele două Camere ale
Parlamentului. Rezultatele sunt utilizate pentru reorganizarea
circumscripțiilor electorale în funcție de cum a crescut sau a
scăzut populația într-o zonă sau alta.
Mi
se pare foarte interesant un fapt: populația din România scade, dar
numărul de parlamentari crește... În legislatura 2004-2008 erau
470 de parlamentari, iar la alegerile parlamentare din 2012 numărul
lor a crescut la 588. Populația stabilă la recensământul din 2011
a fost de 20.121.641, iar la recensământul anterior (2002) au fost
numărați 21.680.974 de oameni. Azi sunt 466 de parlamentari.
vezi: https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2021/11/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf
Conform
legii, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților
este de un deputat la 73.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului
este de un senator la 168.000 locuitori. (art.
5, L. 208/2015, actualizată)
În
timp, recensământul a devenit util
pentru „politicile guvernamentale”, pentru organizațiile
nonprofit, pentru cercetători, pentru sistemul de sănătate, pentru
producătorii și prestatorii de servicii de larg consum
și nu numai etc. s.a.m.d..
Teoretic,
rezultatele recensământului ajută
la determinarea modului în care sunt distribuiți banii din taxe și
impozite, diferite finanțări, inclusiv granturi, sprijin financiar
pentru județe, orașe, comune (implicit
sate)
– pentru următorii ani – fiecare urmând a obține o cotă
echitabilă (necesară) pentru școli, spitale, drumuri și fel de
fel de lucrări publice.
Afaceriștii
se bazează și ei pe rezultatele recensământului când iau decizii
pe termen lung, cum ar fi: unde
să deschidă noi magazine, restaurante, fabrici, birouri; de unde
pot recruta angajați și ce produse și servicii să ofere.
Producătorii de bunuri de folosință îndelungată (televizoare,
mașini de spălat, mobilier etc.) datorită recensământului
beneficiază de informații exacte despre gospodării și
caracteristicile acestora...
Informațiile
exacte ale recensământului privind
limba vorbită acasă ajută posturile de televiziune și radio să
definească zonele de servicii în limbi străine și companiile de
marketing să dezvolte produse și servicii adaptate celor care
vorbesc alte limbi decât limba națională.
Registrele
administrative
La
nivel de localitate - comună, oraș, municipiu, județ – în
cadrul instituțiilor de stat, există fel și fel de registre
(situații) administrative pentru fel și fel de chestiuni, de la caz
la caz: nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, urbanism, rata
infracționalității, persoane cu dizabilități și multe altele.
Se
știe aproape totul despre aproape orice.
La
nivel local se știe (ar trebui să se știe) unde sunt necesare
drumuri, autostrăzi, canalizari, racordări la gaz, energie
electrică s.a. de gen. Se poate ști fără recensământ unde
există pericolul de contaminare a apei, unde sunt necesare sisteme
de purificare a apei sau de irigare a terenurilor agricole. Se
cunoaște numărul asiguraților în sistemul de sănătate (ce boli
au, ce tratamente urmează etc.), se știe numărul șomerilor în
plată, numărul angajaților, numărul locurilor de muncă
disponibile; se cunosc date despre rețeaua de transport public; se
știe unde trebuie să se construiască, ce se construiește, din ce
se construiește, pentru câți oameni etc. și se știu zonele unde
trebuie reabilitate imobile diverse. Se cunosc (ar trebui să se
cunoască – în virtutea atribuțiilor de serviciu ale diverșilor
funcționari publici) date despre numărul persoanelor care au nevoie
de ajutor financiar; dacă sunt suficiente școli, cabinete medicale,
medici, polițiști în cutare zonă etc. s.a.m.d. Se știe aproape
totul despre fermele agricole și zootehnice.
Pentru
toate cele
de mai sus (și altele)
sunt obligatorii evidențe clare, actualizate cel puțin anual, dar
multe situații trebuie centralizate mai des și întocmite punctual.
Aceste
date locale se coroborează regional și apoi național –
administratorii statului au, astfel, o imagine clară a chestiunilor
care trebuie rezolvate.
Altfel
spus, datele
recensământului sunt esențiale pentru evaluarea precisă a
bunăstării economice a populației dintr-o zonă dată, în
ansamblu, dar și în funcție de etnie, rasă, vârsta, sex etc.. Ce
și cât s-a schimbat în bine de la ultimul recensământ?
Toate
datele care sunt solicitate în formularele recensământului pot fi
obținute din alte surse, oficial și legal, anonim.
Ce nu poate fi obținut – în mod legal - din surse oficiale se
poate spune că nu-i treaba guvernului să știe: dacă unii trăiesc
în concubinaj, dacă sunt singuri, dacă au altă orientare sexuală
decât cea heterosexuală etc. De câte ori și-a căutat cineva un
loc de muncă – de exemplu - este, efectiv, irelevant statistic
pentru că oamenii pot minți lejer și nu pot fi verificați.
Era
de înțeles necesitatea unui recensământ în anii în care
tehnologia în materie era inexistentă sau la început, dar acum,
când totul e „digitalizat” îmi e dificil să cred că
funcționarii statului nu pot avea evidențe clare despre ceea ce-i
interesează – pentru bunăstarea populației, desigur.
Diverse
Organizația
Națiunilor Unite recomandă
realizarea recensămintelor.
Recensămintele,
mai ales în statele dezvoltate, costă
din ce în ce mai mult.
Danemarca,
Finlanda și Norvegia folosesc de câțiva ani registrele
administrative pentru a se ști ce trebuie și pe unde trebuie. Nici
în Olanda nu se mai folosesc chestionarele pentru recensământ, ci
se colectează datele – în funcție de necesități – tot din
registrele administrative, fără a interacționa cu populația.
Turcia, Letonia, Lituania au recurs tot la registre. Acest gen de
recensământ este mult-mult mai ieftin și mult mai acceptabil din
punct de vedere social.
În
Franța și Germania se practică „Micro-recensământul” sau
„Recensământul eșantion” – recensământ de tip Rolling (se
desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, cu actualizări
periodice, pe zone)
În
România s-a ales metoda combinată: chestionar și registre.