In contexte anumite dezinformare
poate fi tradus şi ca manipulare.
Atunci când permitem creierului să-şi îndeplinească una
dintre funcţiile sale, gândirea, e uşor de făcut distincţia între poveştile
false şi cele adevărate pe care le citim prin ziare sau pe aiurea. Totuşi,
pentru ca această distincţie să poată fi făcută creierul trebuie încărcat cu
informaţie.
Ştirile false pot fi despre orice: viaţa celebrităţilor,
faptele / obiceiurile unor oameni / comunităţi, medicamente, ştiinţă, cataclisme
şi calamităţi etc., inclusiv la istoria veche sau recentă.
Informaţiile false (sau trunchiate, scoase din context)
devin un fenomen din ce in ce mai comun, ceea ce nu mi se pare deloc bine. O
altă parte rea este şi aceea a cazurilor sociale false. Atunci când afli de un
caz social nu-ţi prea vine sa verifici pentru că nu-ţi vine a crede că cineva
se apucă să mintă, uneori numai pentru a obţine multe… “like-uri”.
La televizor, dar mai ales in mediul online, informaţiile
etichetate SCANDALOS sau INCREDIBIL sau ŞOC! (scrise cu majuscule şi culori
stridente) nici măcar nu mă interesează să le ascult / citesc.
Când mai stăteam la TV, pe unele canale mai ziceau – sau
scriau: “rămâneţi cu noi pentru informaţii despre SPECTACULOASA…” Pentru a
verifica faptul că nu mă înşel, şi că e ţeapă menită să mă ţină pe acel canal
pentru rating, rămâneam – până la final de emisiune nu mai aminteau nimic
despre “promisiune” – dar m-ar determina să stau dacă aş fi vreo hămesită de
ştiri SENZAŢIONALE. Desigur, se puteau apăra că nu in acea emisiune mi-ar fi
revelat senzaţionalul, ci in una dintre emisiunile aflate in grilă, dar nu neapărat
in ziua respectivă.
Sunt multe siteuri pe care le evit acum – le-am accesat
pentru a le “cunoaşte”. Nu cred, de exemplu, in ştirile / informaţiile despre un
stat, oricare ar fi acela, (sau referitoare la) scrise pe siteuri cu tenta clar
naţionalistă.
Înainte vreme, când ziarele erau doar in format tipărit, ştiri
de genul O femeie a născut un extraterestru apăreau doar in tabloide despre
care toată lumea ştia că au in cuprins doar aberaţii sau apăreau in reviste de profil – cumpărându-le numai cine era
interesat direct de aşa ceva. Azi… aflăm de pe net că un bebe ce urma să vină
pe lume prin cezariană strânge in pumnu-i mic mâna medicului… Şi mulţi cred,
pentru că informaţia apare pe un site considerat serios! Li se pare
EXTRAORDINAR!
Metode de păcălire a
cititorilor
Online, sub umbrela
satirei, pamfletului etc. multe siteuri difuzează fel de fel, pe care mulţi
le iau drept bune şi le distribuie mai departe. Proprietarii acestor siteuri au
grijă să se “adăpostească de procese”, explicând ce fel de siteuri sunt. De
exemplu, in pagina “Despre noi” putem afla că pe site sunt scrise istorii
inventate menite să ironizeze situaţii, politicieni etc. Acesti oameni sunt cinstiţi şi îţi spun că ştirile sunt inventate. Alte
site-uri, însă, n-o fac, ci pur şi simplu inventează. Cine stă să întrebe o
mare personalitate, de exemplu, dacă e adevărat că a declarat… nu ştiu ce
despre preferinţele sexuale? Vedetele, in general, sunt conştiente că multe
prostii sunt puse în cârca lor dar nu prea au cum să oprească aceste aberaţii,
mai ales că multe apar in “reviste” obscure de care aud numai o parte dintre
cei disperaţi dupa senzaţional şi bârfe. Alte siteuri de bârfe ascund bine indicaţiile care te-ar putea
edifica asupra naturii ştirilor / informaţiilor – dar in caz de ceva se pot
apăra uşor împotriva reclamaţiilor. Mai sunt şi siturile ai căror proprietari
sunt pur şi simplu nesimţiţi: au un
titlu care suscită interesul şi când accesezi pagina pentru a citi îţi dai
seama că ai fost păcălit. De exemplu: Icsulescu a fost condus pe ultimul
drum. Faci ochii mari! Numele de familie este al unui actor foarte cunoscut, sa zicem –
accesezi şi afli că, de fapt, omul şi-a condus bunicul pe ultimul drum, cu vreo
săptămână in urmă.
Alte siteuri te asaltează cu “ştire şoc”şi “satiră” scrise pe
fiecare pagină şi apoi citeşti: Vă rugăm să reţineţi că acest site este pentru
amuzament şi satiră e un fel de evitare a responsabilităţii pe principiul “răspund de ceea ce scriu dar nu răspund de
ceea ce înţelegi” şi stai să te întrebi: sunt ştiri şoc sau pamflete? Sunt
parţial pamflet şi parţial adevărate? Care parte e pamflet şi care e informaţia
adevărată?
Siteruile serioase nu au nevoie de asa ceva, de aşa-numitul disclaimer – o declaraţie menită să înlăture
răspunderea in cazul in care cineva înţelege greşit cele scrise pe undeva.
Un site cu pamflete
este amuzant dar este discutabil să oferi oamenilor ştiri-pamflet pe teme
serioase pentru că mulţi sunt neatenţi la specificul siteului, la diferite
“informari despre site” şi pot lua de bun ceea ce citesc.
Multe fiţuici cu trafic mare scriu bârfe despre unii şi
alţii şi unii le citesc cu pasiune şi le iau de bune fără a le da prin minte că
ar putea fi fals, exagerat tot ce citesc. In alte cazuri, adevărul e împletit
cu ficţiunea şi poţi fi păcălit să crezi că totul e adevărat.
Titlurile articolelor
Să zicem că citesti un titlu de genul
Preşedintele a suferit un atac de cord - e plauzibil şi e o ştire de interes; accesezi siteul şi constaţi că e vorba
despre preşedintele vreunei corporaţii de care n-ai auzit (ai mărit traficul
siteului). Dacă, însă, vezi un titlu de genul
Un copil in vârstă de 9 ani a
descoperit, întâmplător, leacul pentru cancer ar fi bine să renunţi să mai
accesezi articolul – pierzi timpul degeaba pentru că eşti asaltat de reclame
care-ţi ţopăie pe ecran şi un minut până reuşeşti să citeşti
textul. Pe mulţi
nu-i interesează cât e de adevarat ceea ce scriu, ci doar traficul care, cu cât
e mai mare cu atât le aduce mai multe reclame, deci bani.
Semne că un site / ziar etc. nu e serios
Pe siteurile care urmăresc, in principal doar trafic mare găseşti multe articole despre sex şi celebrităţi (dacă e o publicaţie generalistă nu prea au sens astfel de informaţii in cantitate mare); fotografii cu oameni care au diferite părţi ale corpului supradimensionate; texte despre cum femeile ar avea nevoie de mai multă muncă acasă pentru a evita creşterea in greutate dacă sunt casnice; informaţii despre
de ce să crezi in dragoste;
mărturii ale cititorilor despre sexul oral; cum să scazi colesterolul mâncâd zilnic o ciocolată şi altele asemenea. Dacă se anunţă, cu titluri de-o şchioapă,
sfârşitul lumii la data x sau despre ziua in care a început al treile război mondial poţi fi sigur că totul e o vrăjeală.
Alte trucuri se refera la adrese (URL) asemănătoare cu ale unor siteuri de incredere. De exemplu: “nbc” apare in adresa unui site la modul “nbc-stiri-adevarate” sau se foloseşte o denumire care imită denumirea unui site de incredere: “tribuna” (inventez o denumire) va apărea ca “trribuna”.
Un alt semnal de alarmă poate fi faptul că in articol se face referire la un studiu, dar nu scrie cine a făcut studiul, când şi unde l-a făcut. Acel studiu nu există, cel mai probabil, dar dă textului o tentă de autenticitate (e posibil ca autorul doar să fi neglijat aspectul, dar dacă in mai multe texte descoperi aceeaşi omisiune…).
In alte cazuri există un sondaj de opinie cu privire la ceva de interes general. Trebuie avut in vedere câţi oameni au fost intervievaţi şi cam cine sunt aceştia… Ceea ce, desigur, e imposibil de verificat din faţa monitorului dar aceste sondaje urmăresc să dovedească ceva anume, deci se presupune că au fost chestionaţi (dacă au fost )in principal cei despre care se ştie că au exact opinia pe care o doresc cei care efectuează sondajul – altfel spus, in cazul articolelor care au la bază un sondaj ar trebui să fim circumspecţi.
Oamenii sunt foarte interesaţi de diferite dezastre ecologice, despre boli incurabile pentru care se caută leac ş.a.m.d. şi pe această temă sunt o mulţime de informaţii stupide. Ar fi ideal să poată fi vindecate toate formele de cancer, boala Parkinson, Alzheimer etc., dar… Pe această temă sunt o mulţime de ştiri false: fie că s-a găsit nu ştiu ce
leac minune (pentru a-l afla trebuie să accesezi pagina cutare sau chiar să faci un cont pentru a avea acces la informaţie), fie sunt
exagerate diferitele epidemii. La ora actuală e vehiculată ideea că tot mai multe
boli sunt inventate şi leacul îl deţin numai anumite companii farmaceutice. Desigur, nu toate bolile identificate in ultimii 20 de ani sunt inventate, dar e nevoie şi de discernamant, pentru a nu ne umple organismul cu pilule. Dacă dai de un site unde scrie că multe boli incurabile au fost vindecate treci prin filtrul gândirii ceea ce afli – şi caută şi alte surse înainte de a te avanta, mai ales dacă citeşti despre leacuri de genul “creier de maimuţă fiert” sau “mănâci o banană pe zi şi te-ai vindecat de…”. Poate că exista ceva adevăr in anumite “reţete” dar cele mai multe sunt exagerate şi date ca autentice.
Despre cum
guvernele ne urmăresc fiecare mişcare doar amintesc. E o realitate că oraşele sunt împânzite cu
sisteme de supraveghere, că se încearcă obţinerea
urmăririi computerelor, că aparatele din unele aeroporturi
ne scaneaza, practic, trupurile dar… nu trebuie să intrăm in panică şi să cumpărăm fel şi fel de aparate care ne pot apăra de
spionii guvernamentali. Multe siteuri obţin trafic publicând fel şi fel de istorii menite să
activeze frica. Din acest motiv ar trebui să ne folosim creierul, nu sentimentele (frica e un sentiment extraordinar de puternic).
Cum "te aperi" de ştirile false?
Cam greu, dacă nu eşti
dispus să verifici din mai multe surse
informaţia găsită undeva – de preferinţă pe siteuri care se bucură de o bună
reputaţie; dacă ştirea (considerată importantă, de interes general) se regăseşte
şi acolo e semn că este reală. Dar!
Dacă găseşti acolo informaţia şi sursa pe care o menţionează este tocmai siteul
de pe care vii… renunţă să crezi.
Dacă faci asta de câteva ori cu cele găsite pe un site anume
şi de fiecare dată constaţi că ştirea e trunchiată, textul scos din context sau
e pur şi simplu o invenţie e bine să renunţi la a mai accesa acel site. In
unele cazuri, ediţia online a unui cotidian, de exemplu, conţine informaţii
care nu apar şi in ediţia tipărită… Uneori, când crezi că citeşti o informaţie
publicată in ziarul X, de un jurnalist, dacă eşti atent constaţi că, de fapt,
citeşti ceva publicat de un blogger care scrie pentru acel ziar – nimic rău,
dacă informaţiile sunt reale, dar dacă nu…. nefiind jurnalist nu e obligat,
practic, să respecte codul deontologic al jurnalistului etc.
Verficare fotografii
şi videoclipuri
Fotografiile pot fi
verificate relativ uşor: clic dreapta pe poză – “caută pe Google imaginea” şi
se deschide “lista” textelor unde apare poza respectiva (dacă nu apare s-ar
putea să fie reală). Aşa că de vezi o mulţime de oameni înghesuiţi pe o barcă şi
ţi se spune că sunt piraţi naufragiaţi surprinşi de paza de coasta s-ar putea să afli că sunt, de fapt, nişte
braconieri şi poza apare prima dată in urmă cu vreo 10 ani.
Pentru verificare poţi să descarci poza pe computer şi apoi
s-o încarci – ca exemple - pe Google
Imagini sau copiezi adresa fotografiei (sau o incarci de pe computer) pe TinEye: https://www.tineye.com/
Google Maps, Google Earth și
Google Street View ne pot ajuta să descoperim dacă o fotografie este făcută
chiar in locul in care se scrie că este facută, dar pentru asta e necesar să
studiem fotografia pentru a descoperi indicii care să o plaseze intr-un anume
loc.
In cazul filmuleţelor
poţi verifica pe anumite siteuri, cum ar fi cel realizat de Amnesty International cu ajutorul YouTube pentru verificare URL (dacă un
videoclip a fost postat cu altă ocazie programul îl va găsi):
http://www.amnestyusa.org/sites/default/custom-scripts/citizenevidence/
Dezavantaj: dacă s-a făcut o cât de mică modificare nu mai găseşti
originalul pentru că legătura dintre versiuni se pierde.
***
Facebook este o altă sursă pentru fel şi fel de informaţii şi
ştiri aiuristice şi locul unde aceste bazaconii se propagă uluitor de repede şi
din cauza faptului că cei mai mulţi
citesc doar titlul unui articol şi distribuie, fără să îi intereseze dacă
sub titlu este exact ceea ce se aşteaptă să fie, dacă ştirea e reală sau ba.
Administratorii acestei reţele se străduiesc să diminueze acest fenomen de
propagare al ştirilor false dar succesul lor depinde, in mare măsură, de
utilizatori.
In general, ştirile false sunt menite să atragă cititori pe
un site sau altul, dar ceea ce e grav este că multe chiar vor să te facă să
crezi istoriile prezentate şi astfel să îţi schimbe anumite opţiuni, credinţe etc..
Un fel de concluzie, parafrazând pe nu-ştiu-cine: nu mă
sperie ce văd la televizor şi citesc prin ziare, mă sperie ceea ce nu văd şi
ceea ce nu citesc.
Nu e amuzant să punem sub semnul îndoielii cam tot ceea ce
citim dar cred că e un lucru inteligent.
Suntem şi
consumatori de ştiri; la noi este puterea
de a
îmbogăţi pe cei
mincinoşi sau de a-i scoate de pe piaţă.