E oficial. Multe titluri de articole sunt înșelătoare

Azi îmi cade sub ochi un titlul: „E oficial. Ce vor păți copiii ai căror părinți refuză vaccinarea” anti-pandalia în vogă. Mă zburlesc, mai ales la ideea că e foarte riscant să accepți un vaccin făcut în nici un an de zile, când pentru un vaccin ok e nevoie de câte 4-5 ani de studii serioase. După ce mă oripilez îmi pică fisa: am văzut denumirea site-ului care găzduiește articolul cu titlul în cauză. Accesez și, evident, oficial este că „nu putem discuta despre condiționarea accesului la învățătură de vaccinare; nu putem discuta despre obligativitatea vaccinării în acest moment; nu putem priva copiii de învățătură din cauza părinților care...”. Pe scurt: titlul este înșelător deoarece determină cititorul să acceseze un site unde citește cu totul altceva decât așteaptă. Titlul este, însă, și manipulator. Sunt atât de multe site-uri de acest gen încât am ajuns să pierd timpul aiurea. La acest moment cam știu care-s site-urile în care nu e cazul să am încredere sau, dacă le accesez, verific informațiile și știrile de acolo.

Primesc pe mail un link spre un articol despre „pozițiile anticreștine ale noului avocat al poporului”. Refuz din start ideea și deschid articolul, să aflu ce ar putea afirma autorii textului. Un cineva explica faptul că noul avocat al poporului „le tine parte” celor care nu se încadrează la „familia tradițională”. Semnatarul textului pretinde ca avocatul poporului să-i apere drepturile de creștin, uitând (neștiind sau nevrând să știe că avocatul poporului apără drepturile omului, indiferent de religia lui, între altele).

Întreb persoana care mi-a trimis linkul dacă a citit articolul (cine mi-a trimis link știu că nu are „probleme” cu orientarea sexuală a cuiva, dar are un cui împotriva avocatului în discuție). Recunoaște că nu l-a citit, dar a difuzat info mai departe pe ideea „să știe toți” – îi plăcea cum suna titlul (ca această persoană sunt multe, din păcate). „De ce rostogolești online informații în care nu crezi, despre care știi că sunt greșite, mincinoase sau trunchiate?” am întrebat. „O fac numai în cazul celor pe care nu-i suport, să scăpăm de ciuma roșie”. „Nu scapi de nimic dacă lupți împotriva minciunii cu minciuni și împotriva manipulării cu manipulare”.

La o televiziune ale cărei emisiuni nu le urmăresc din principiu văd un titlu scris pe „bandă”: „accidentul de elicopter al ministrului Vela. Informații imediat”. Cei la care eram în vizită încep să se agite, că ce-o fi pățit ministrul... Pentru că mai trebuia să stau acolo scot telefonul și caut informația pe internet; aflu că a avut un accident de elicopter în anul 2007. Le spun și gazdelor, iar dezamăgirea de pe chipul lor mă amuză. „Au trecut atâția ani de atunci! Sunt niște mincinoși ăștia de la...” Le spun că nu sunt mincinoși, dar le vând informații așa cum vor, să-i țină cât mai mult în fața televizorului.

Cu mai mult timp înainte de decesul lui Mihai Constantinescu citesc pe un site (pe coloana „colaboratorilor”): „Mihai Constantinescu a murit”. Ușor bulversată, uit să arunc o privire la „site-ul colaborator” și accesez articolul. Aflu: „redacția noastră a observat că mai multe site-uri difuzează știrea falsă că artistul a murit. Vă informăm că nu e adevărat” (cuvintele nu sunt chiar exact așezate în fraze dar aceasta era ideea: dezmințeau, cică, o știre falsa). Am căutat „știrea falsă” dar toate căutările au returnat numai acest „articol de dezmințire”.

Actualizare: știrea falsă a existat, dar a fost ștearsă repede. Mi-a scris Potecuța, in comentariu.

Poate doar mi se pare, dar sunt tot mai puține site-uri jurnalistice (să zic așa) unde pot fi sigură că știrile, informațiile, reportajele sunt... cinstite, argumentate, echilibrate, și fără a fi prezentate din unica perspectivă (personală) a celui care semnează sau a celui care coordonează ceea ce se publică.

Mai e ceva greșit care se întâmplă: unele opinii personale, analize etc. sunt prezentate ca știri (= certitudini); unele texte au titluri-întrebare: „Va dizolva președintele Parlamentul?” (când există vreo controversă politică ce n-ar putea conduce – legal – spre dizolvarea Parlamentului); alte „știri” sunt date pe surse (doar că nu ți se spune: nu le lua de bune). Știrile declarate a fi „pe surse” au scopul de a proteja (din punct de vedere legal) pe cei care le publică. Nu e ilegal, nu e greșit, dar atunci când cele mai multe știri de undeva sunt „notate” „pe surse” ceva nu miroase bine.

Pe unele site-uri se aduc în discuție anumite afirmații, ale unora sau altora, despre ceva sau cineva dar nu sunt date ca știri (doar seamănă a îndoiala, pentru a da alții cu piatra în cei discutați pe acolo – conform „teribil de greșitul” „principiu”: nu iese fum fără foc).

Singurul antidot împotriva știrilor false este judecata celui care citește.

În final, nu vreau să ignor minunea de y a ho ooooo, cu știrile importante! La început de pagină suntem informați că acolo găsim știrile și informațiile esențiale! Sunt și unele așa; dar de ce ar fi esențială pentru populație o informație de genul „cutărică arată răvășitor la 51 de ani”; „cutărică, la vârsta de 38 de ani, se prezintă pe plajă în costum de baie”?

Unele info despre site-uri care promovează știri false, manipulatoare, mincinoase sau pur și simplu inepte (prezentate argumentat de semnatarii articolelor): 

https://pressone.ro/doua-retele-de-site-uri-care-infecteaza-online-ul-cu-stiri-false-conspiratii-si-propaganda-si-proprietarii-lor

*

https://mediastandard.ro/detectorul-ai-menit-sa-determine-stirile-false-claseaza-ca-fake-news-orice-site-romanesc-exclusiv/

*

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/fenomenul-fake-news-ce-spun-autorii-site-urilor-considerate-mincinoase-in-romania-685968

Foto.