Pagini
2018-06-29
De Sânziene am făcut cioburi. Fleur and color
2018-06-28
A fost. Jocul cuvintelor
2018-06-27
Plouă şi e rece. Miercurea fără cuvinte
2018-06-26
Hercule Poirot in metrou. Citate favorite
Legănându-se in trenul de metrou, aruncat dintr-o parte in alta şi dintr-un trup in altul, Hercule Poirot îşi zise că erau prea mulţi oameni pe lume! Şi in mod sigur erau prea mulţi in lumea subterană a Londrei, la acea oră (6:30 pm) a serii. Căldură, zgomot, aglomeraţie, contiguitate - neplăcuta apăsare a mâinilor, braţelor, trupurilor, umerilor! Ţintuit şi presat peste tot de străini - şi, in general (gândi el cu dispreţ) de o mulţime de străini banali şi neinteresanţi! Omenirea văzută astfel en masse nu era deloc atrăgătoare. Cât de rar puteai vedea un chip sclipind de inteligenţă, cât de rar o femme bien mise! De unde le venise femeilor pasiunea asta de a împleti chiar şi in cele mai nefavorabile condiţii? O femeie nu arăta chiar foarte atrăgătoare când împletea - concentrarea, ochii sticloşi, neastâmpărul degetelor ocupate! Trebuia să ai agilitatea unei pisici şi voinţa unui Napoleon pentru a reuşi să împleteşti într-un metrou aglomerat, dar femeile reuşeau asta! Iar dacă apucau să se aşeze pe un scaun, imediat scoteau fâşia nenorocită de împletitură roz şi clic, clic, porneau andrelele!
Fără odihnă, gândi Poirot, fără graţie feminină! Sufletul lui bătrân se revolta împotriva stresului şi a grabei lumii moderne. Toate aceste tinere femei care îl înconjurau - atât de asemănătoare, atât de lipsite de farmec, de feminitatea atragătoare! Hercule Poirot simţea nevoia unei atracţii mai explozive. Ah! Să vezi o feme du monde, chic, înţelegătoare, spirituelle - o femeie cu forme generoase, o femeie îmbrăcată ridicol de extravagant! Odată existau astfel de femei. Dar acum… acum…
2018-06-23
Lady in Black. Provocarea muzicală
(vizualizare pe YT)
Foto de: Helge Øverås
|
2018-06-22
Ia-ţi câinele cu tine la muncă
2018-06-21
Popas in pădure. Jocul cuvintelor
Modificarea codului de procedură penală - am băgat-o pe mânecă.
2018-06-20
Cum să nu zâmbeşti? Fleur and Color on Wednesday
Până revine Ella tabelul este la Rux pe blog (Copilărim). Citiţi, vă rog, textul, pentru că scrie despre un cod care poate fi preluat şi postat pe pagină pentru ca tabelul să apară la toţi participanţii.
Lentile in rame, pe masă. Miercurea fără cuvinte
2018-06-19
Topîrceanu, despre proşti
prietena: gravitate şi pedanterie. ..: George Topîrceanu Pagini de proză-Gravitate şi pedanterie
2018-06-18
Cum recunoaştem dictatura
Cum recunoaştem un dictator
Tehnici de influenţare a opiniei publice
Oameni. Citate favorite.
2018-06-17
O lume plină de magicieni - Nicolas Flamel
Fiecare secol are celebrii lui vrăjitori, magicieni, ocultişti, alchimişti etc. De exemplu, in secolul al XIV-lea făcea furori Nicolas Flamel care transmuta plumbul in aur, in secolul al XVI-lea, un cap detaşat de trup îi prezice Caterinei de Medici viitorul fiilor ei - cu ajutorul lui Cosimo Ruggieri, magicianul preferat al reginei - şi o oglindă din oţel lustruit repeta aidoma prevestirile lui Nostradamus; in secolul al XVIII-lea Casanova culegea bani de aur din părul frumoaselor vremii şi Cagliostro deţinea elixirul de viaţă lungă; in secolul al XIX-lea Victor Hugo conversează prin intermediul meselor rotitoare cu Shakespeare, Mahomed, Moise, Platon, Napoleon şi chiar cu Isus Hristos; in secolul al XX-lea Raspuntin îl însănătoşeşte pe ţareviciul Alexei, bolnav incurabil. In anul 2000, in faţa camerelor TV, Uri Geller deplasează obiecte telepatic şi vracii din Polinezia operează fără sângerare şi fără dureri... Magicieni au fost si vor mai fi. :)
Ocultismul reprezintă ansamblul doctrinelor esoterice şi
al practicilor magice. Prin magie se
înţelege manipularea forţelor supranaturale pentru a produce efectele dorite de
către practicantul magiei (wikipedia).
Alchimia este o formă de cunoaştere sincretica. Alchimia,
o pseudo-ştiinţă, nu se ocupă doar cu transformarea metalelor banale in metale
preţioase, ci este o filozofie, o formă de cunoaştere protoştiintifica, dar şi
o arta ocultă care s-a practicat in Europa, Africa şi Asia, urmărindu-se
descoperirea secretului transformării metalelor banale in metale preţioase (mai
ales in aur), găsirea elixirului vieţii veşnice, a tinereţii fără bătrâneţe, a
elixirului care să vindece toate bolile.
Când metalurgia egipteană a fuzionat
cu filozofia greacă şi cu misticismul Orientului Mijlociu,
în secolul I, a luat naştere alchimia, predecesoarea chimiei moderne.
Nicolas Flamel
Nicolas Flamel s-a născut in 1340 (alte surse dau ca dată anul 1330), la Pontoise, aproape de Paris.
Originea sa era modestă, dar avea o bună
educaţie şi cunoştea “puţină
Pe la 1370 (1360 alte surse) se căsătoreşte cu Pernelle (văduvă de două ori), care deţinea o proprietate in
Una
dintre casele in care a locuit Flamel se mai află in
Nicolas Flamel a lăsat o biografie - practic, ceea ce se ştie despre el este ceea ce chiar el a scris. In această autobiografie - Le Livre des figures hieroglyphiques (Cartea figurilor hieroglifice) - aflăm că a dobândit, pentru suma de doi florini, o carte străveche al cărui autor era Abraham Evreul (Flamel avea vreo 35 de ani atunci).
In această carte
descoperă imagini care descriu câteva dintre lucrările Marii Opere. Pentru că nu le poate descifra întreprinde o călătorie
la Saint-Jacques-de-Compostelle, sperând să întâlnească un kabbalist. Are noroc
şi întâlneşte un evreu convertit la catolicism. Acesta îi explică secretele
ilustraţiilor. In 1382, întors la
Împreună, cei doi soţi, deţinători ai unei averi considerabile pentru acele vremuri, întemeiază şi asigură o rentă permanentă pentru patrusprezece spitale din Paris, construiesc trei capele, oferă donaţii şi rente pentru şapte biserici, cărora le repară şi cimitirele, ajută văduvele, orfanii şi oamenii săraci in general. Au continuat această activitate filantropică până la moartea lui Pernelle. Atunci, Nicolas Flamel, rămas singur, se dedică scrisului. Recunoscător pentru cunoaşterea dobândită, nu o păstrează numai pentru sine, ci o pune şi la dispoziţia celor care ar dori să îl urmeze pe calea ilustrată de enigmaticele figuri ale cărţii lui Abraham Evreul.
Aparenta incredibilă bogăţie, şi generozitatea, i-au adus in atenţia lui Charles al VI-lea, care a ordonat o anchetă; nu s-a descoperit nimic interesant.
Culoarea roşie a operei (piatra filozofală) este ca leul, care devora toată natura pură metalică, preschimbând-o in adevărata sa Substanţă, in aur adevărat şi pur, mai fin decât acela din cele mai bune mine.
Înregistrările documentare arată că Flamel a murit in 1418 şi a fost înmormântat la
Faptele
şi legendele se împletesc strâns când e vorba despre Flamel - există oameni
care nu au crezut (unii nu cred nici azi) c[ el şi soţia sa ar fi murit. In
unele cronici apare consemnat că cei doi şi-ar fi înscenat moartea şi au plecat
in
Printre mulţi alţi alchimişti
Thomas Norton (c.1433 - c.1513) a fost poet englez şi alchimist -
un alchimist fără noroc, printre alţi alchimişiti norocoşi sau ba. Biografia
acestuia rămâne obscură. Jonathan Hughes (n-am idee dacă poetul din Wales sau
altul) afirmă că Thomas Norton s-ar fi născut la
Colne, Wiltshire, dar nu s-a descoperit un oraş care să fi avut acest nume şi,
de aceea, alţii spun că ar putea fi Coleme, Wiltshire, mai ales că locul se
potriveşte descrierii pe care o face cel mai tânăr alchimist din cea mai cunoscută
lucrare a lui Norton: Ordinalul Alchimiei (Ordinal of Alchemy, început in anul 1477),
un poem ilustrat, care conţine cel puţin trei mii de versuri. Alchimia, spune
Norton, nu poate fi transmisă decât oral (prin iniţiere), însă el încearcă să o
lase in scris.
Se
spune că… La vârsta de 28 de ani Thomas Norton obţine “marele elixir roşu” (piatra filozofală - in arabă, El Iksir, de unde cuvântul elixir). Un servitor i-o fură. Trecând
peste această întâmplare, Norton îşi continuă lucrul şi fabrică “elixirul vieţii”
care… îi este furat de soţia lui William Canynges (n. la
Samuel Norton (1548 -1621),
gentleman de ţară şi alchimist (şerif in
Elias Ashmole (23.05.1617 - 18.05.1692), anticar între altele, ucenic in ale alchimiei - cel dintâi “mason acceptat” cunoscut (a fost unul dintre primii intelectuali admişi într-o lojă masonică) va publica lucrarea lui Thomas Norton, Ordinal of Alchemy, in 1652, in lucrarea sa Theatrum Chemicum Britannicum - o compilaţie, extinsă şi adnotată, de poeme metafizice (lucrarea, cu unele adnotări, a fost republicată şi in 2011).
Hermes Trismegistul e alchimistul legendar din
Piatra filozofală
Piatra filozofală este o substanţă legendară cu ajutorul căreia alchimiştii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur. Era considerată şi panaceu: licoare care avea puterea (potrivit concepţiei alchimiste) de a vindeca toate bolile şi de a dărui tinereţe veşnică.
Jabir ibn Hayyan - Geber, după numele latinizat (c.721 - c.815) - un alchimist arab, considerat părintele chimiei, susţine posibilitatea transmutării plumbului in aur sau argint. Pentru aceasta ar fi fost necesar acel el-iksir, substanţă pe care Geber o imagina ca fiind o pulbere de culoare roşie.