De ce e ursul morocănos
Cu
mulți ani în urmă, într-o iarnă geroasă de nu-i mai putea face
față nicio viețuitoare, toată suflarea abia aștepta să vină
vremea călduroasă. Dar iarna cea îngrozitor de friguroasă nici
gând să treacă... Animalele, adunate într-o poiană, țineau sfat
despre ce e de făcut. Au ajuns la concluzia că cineva o fi ascuns
vara undeva departe, bucurându-se singur de căldură, în timp ce
celelalte animale aveau să înghețe de frig. Cu mic, cu mare, au
hotărât să plece în căutarea verii.
Într-un
ținut departe-departe, trăia un urs uriaș negru, și din câte
aflară animalele, ursul acela furase vara și o ținea acum numai
pentru el. Au trecut, animalele, mări și țări și au ajuns pe
meleagurile ursului cel negru și uriaș, care vârâse vara într-un
sac, dar nu știau unde-i sacul, așa că s-au dus drept la el, dar
ursul nu era acasă, căci plecase la vânătoare cu barca, de-a
lungul apei. Veverița îi spuse șoricelului: „Cât timp vânează
ursul, tu aleargă la barcă și roade-i vâslele; între timp, noi
scotocim peste tot până dăm de sacul unde a închis vara; și el
n-o să ne mai găsească aici, fiindcă n-o să mai aibă vâsle să
conducă barca și să ajungă la timp acasă pentru a ne prinde.”
Șoricelul
s-a dus într-un suflet unde-și lăsase ursul barca la mal și s-a
pus pe ros, mândru că el, așa de mic, putea fi de așa un mare
ajutor suratelor lui. Cât ai clipi, erau roase amândouă vâslele
astfel încât de la prima izbitură în apă aveau să se facă
patru, din două câte erau. Între timp, scotocind peste tot, prin
cotloanele bârlogului ursului, animalele au găsit sacul în care
era ferecată vara.
Terminând
ursul cu vânatul, se întoarse la barcă; când să dea apa de o
parte și de alta, iată că i s-au frânt amândouă vâslele;
coborî în pădurice și-și făcu altele. În acest timp animalele,
bucuroase, alergau că vântul să ducă vara cât mai iute la ele
acasă, s-o elibereze. Când ursul a sosit la bârlog ele erau
departe tare; și pe unde treceau, vara încălzea în calea ei toate
viețuitoarele rebegite, rămase acasă și aproape degerate de frig,
căci veverița, grijulie, desfăcuse gura sacului. Numai în
culcușul ursului cel negru nu mai era cald. Imediat cum s-a înapoiat
și-a dat seama că cineva îi furase vara pentru că acum la el
totul era rece ca gheața. A rămas zgribulit și ursuz tot restul
vieții. De asemenea, și ursacii lui au rămas niște ursuzi care
n-au prea legat mari prietenii cu alte animale. Ba chiar și oamenii
l-au dat întotdeauna de exemplu pe urs ca singuratic, morocănos și
posac.
(poveste
populară finlandeză; Povești nemuritoare, vol. 16, Editura
Vox, București, 2012)
Martinii de iarnă
Sărbătoarea
se numește Martinii de iarnă în Banat; în Muntenia și în
Oltenia se numește Filipii de iarnă (la fel și în Transilvania,
din ce-am dedus). Martinii se serbează contra lupilor, dar și
contra urșilor - să nu atace turmele. Martinii de iarnă se
serbează trei zile: în ajunul Întâmpinării Domnului (ziua de Sf.
Trifon), în ziua Întâmpinării Domnului (Martinul cel Mare - 2
februarie) și a doua zi după sărbătoarea ortodoxă (ziua lui
Simion bătrânul, care a întâmpinat pe Isus).
Tradiția
spune că, după hibernare, ursul iese prima dată din bârlog
să-și privească umbra pe zăpadă (în 2 februarie); dacă e soare
- timp frumos - își vede umbra și se întoarce în bârlog pentru
încă 40 de zile; dacă e vreme mohorâtă rămâne afară deoarece
știe că se apropie primăvara.
Ursul
este considerat „câinele lui Dumnezeu”; Sf. Petru e considerat
protectorul lupului. Ca și lupul, ursul este un prigonitor al
dracului – lupii atacă și mănâncă draci, ursul doar îi
alungă. Dacă ursul refuză să intre în vreo casă e semn că acea
casă nu este curată.
Ziua Ursului
Pe
dată de 2 februarie este Ziua Ursului (Stretenia/Strătenia;
Târcolitul viilor;), ziua în care iarna se întâmpină cu
primăvara (anotimpul rece se confruntă cu cel cald).
Superstiții de Ziua Ursului
Dacă
boul bea apă din urma lui e semn că iarna trece dar dacă streașina
picură și boul bea apă din streașina casei va fi un an nu prea
bun pentru albine și pentru oi (în altă variantă e suficient ca
streașina să picure, fără ca boul să bea). Se spune că în
această zi „se strâmbă pârtia”, adică începe să se
topească zăpada.
Dacă
e cald de Ziua Ursului înseamnă ca vara va fi călduroasă și
îmbelșugată, dar dacă e frig, ger și viscol vara va fi
friguroasă și rodul puțin. Când în noaptea Zilei Ursului e senin
și Luna plină anul va fi îmbelșugat și vara frumoasă.
Tare mi-a placut povestea dar chiar nu vreau sa zic ca ursii 🐻 sunt morocanosi! Am vre-o 2-3 pe aici prin casa si sunt tare pufosi si îi iubesc! LOL Traditia asta seamana cu cea americana, Groundhog Day numai ca acolo rolul de "zicatoare" îl are marmota si tot pe 2 februarie de sarbatoreste. Daca e sa ma iau dupa vremea de afara inzeamna ca primavara va venii curand! Este înnorat si nici oamenii nu-si vad umbra! LOL
RăspundețiȘtergereBou 🐂 nu am! Hahahahaha...🤣
Sa ai o zi frumoasa dar fara soare ca sa vina primavara mai repede! LOL
Te îmbratisez cu drag!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
Morocanosi nu-i cred nici eu, dar au, asa, o expresie de "lasa-ma sa te las", ca si cum n-ar avea chef de nimic - sunt, cumva, melancolici. 😊 Cel putin, aceasta e impresia pe care mi-au lasat-o cei pe care i-am vazut in realitate (si am vazut cativa). Am un urs mare, din plus! E vesel, moale si pufos! 😊
ȘtergereDa! Stiu de marmota (si ca inveleste ciocolata in staniol) 😊 dar nu am amitit-o pentru ca prea as fi lungit-o mult postarea, amestecand lucrurile.
Ups! La noi e o zi ca de primavara. E racoare, dar soarele straluceste - inseamna ca vom avea o vara calduroasa si imbelsugata. 😊 Nici eu n-am bou, dar soarele de-afara spune ce trebuie stiut. 😂 Ca sa vezi! Daca e soare, ursul intra in barlog si primavara intarzie! Daca e cald - nu e tocmai cald, dar nici frig! - vara va fi imbelsugata si calda. Ar trebui sa fie cald dar sa nu fie soare?! Acum descopar dilema! 😂
Multumesc, Ella draga! Minunata sa fie si ziua ta! ❤️ Pupicios! 😘😘😘
Si eu! Big hug! 😊
Foarte interesant! Mereu m-au fascinat astea, modul oamenilor de a prezice vremea şi culmea, nu dădeau greş. Acum ar fi mai greu, desigur...
RăspundețiȘtergerezi frumoasă îţi doresc, Diana!
Bunicii materni reuseau (aproape) fara gres sa spuna cum va fi vremea - n-am idee cum. Eram copil, am vrut sa stiu cum fac ei, mi-au spus despre "mirosul" aerului, despre cum arata cerul, iarba etc. dar n-am inteles mare lucru si am retinut si mai putin. Stiu, insa, cand urmeaza o furtuna serioasa - aerul (chiar cand e cer senin) are un parfum specific, de fân umed (aproximativ) si inca ceva ce nu pot descrie.
ȘtergereIti multumesc, Potecuta! Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!
Mi-a plăcut mult povestea ursului morocănos, dar și aflarea zilei in sine. Frumoasa ca simbol, ca sărbătoare oarecum păgână, le, având ursul in centru. Mulțumesc pentru noutățile ce le-am aflat, Diana. O zi buna! 😘❤️
RăspundețiȘtergereMulte dintre sarbatorile religioase de azi au "in spate" sarbatori religioase din negura timpului - e, cumva, fascinant.
ȘtergereFaza faina azi, cand plimbam cainele! O doamna intreaba pe alta: "E sarbatoare azi?" "Da, e una mare: Martinul cel Mare, ziua Ursului". Am zambit instataneu, pentru ca n-a zis "Intampinarea Domunului". 😊
Cu drag! Multumesc, Ina. Zi buna iti doresc sa ai si tu! 😘 ❤️
Sunt convins ca oamenii din vechime aveau semne verificate privind vremea, si nu numai. In mod sigur aveau lecuri naturale cam pentru toate bolile.
RăspundețiȘtergereSănătate!
Si eu cred. Observatiile cu privire la vreme (si nu numai) se transmiteau din generatie in generatie; cei care sunt "aproape de natura" cred ca nu dau gres nici in vremurile acestea.
ȘtergereAveau multe leacuri. Efectele benefice ale multor leacuri au fost (si sunt) dovedite - in practica, daca stiinta nu s-a deranjat prea mult.
Multumesc. Sanatate!
Nu stiam de ziua ursuletului! Simpatic comentariul tau anterior.😊😊😊
RăspundețiȘtergereSuperstitiile sunt cam ciudate insa. Oare cum se poate ajunge la astfel de concluzii? Foarte bizar!
Numai lucruri noi si ineteresante, la tine. Oare in iernile calde mai hiberneaza animalutele? Sau or mai avea unde?
Sarbatoare mare! 😊 Doamna in cauza a fost simpatica. Spre seara am auzit un tip, care vorbea la telefon si zicea ceva de genul: "nu sunt sigur ce sarbatoare; e ceva cu ursul; daca e soare azi va fi vara caniculara".
ȘtergereProbabil ca prin observatie se ajunge la prognozarea vremii si prin "povesti la gura sobei" la superstitii. Mi-am imaginat, uneori, cum s-a ajuns la unele superstitii si in cazul unora m-am gandit ca o fi chestune de repetitie: daca ceva se intampla de 2-3 ori ajunge sa devina regula si data mai departe ar putea fi o chestiune de autosugestie. Superstitia despre cearta cand cineva varsa sare, de exemplu, am inteles ca vine din negura vremii, cand sarea era foarte scumpa (se faceau si plati "in sare); se ajungea la cearta cu cei care o risipeau.
Am inteles ca nu prea mai hiberneaza cand e cald iarna si li s-a dat peste cap "ceasul biologic" dar - zic cei care se pricep - se adapteaza. Sper ca au mai ramas locuri pentru hibernarea diferiteor animalute.
Seara frumoasa, Diana draga! Am apasat prea repede...
RăspundețiȘtergerePupici si numai bine! 😘❤️
Multumesc, Suzana draga! ❤️ Zi frumoasa iti doresc! Pupici! 😘 si cat mai bine sa ne fie!
ȘtergerePoveste si legende bonus :P. Aici ramasesem... si chiar voiam sa o citesc <3. Interesanta povestea. Nu stiam de aceste sarbatori. :)
RăspundețiȘtergereTe puuupic :D
ps: pe ursul meu din copilarie il cheama Mormorel. Era doctor ;). Avea halat si boneta ;))). Dragul de el :D
Despre multe sarbatori am aflat si eu in ultimii ani - in tinerete aveam alte ocupatii! :)))
ȘtergereAm avut si eu un urs (umplut cu calti), cand eram mica, dar n-am idee daca i-am dat vreun nume (oricum, eram la varsta cand nu cred ca ma gandeam sa dau nume ursuletului sau papusilor). 😊 Era gri, al meu, parca... si nu avea haine.
Pupici! ❤️