Rămași
fără hrană, din cauza diminuării drastice a habitatului natural,
în principal, urșii și-au făcut curaj și au intrat în orașe și
sate pentru a-și potoli foamea. Au
început să se obișnuiască și cu prezența omului, în
„civilizație”, știind că vor găsi hrană unde sunt oameni.
Faptul că ursul ajunge în orașe, la containerele de gunoi deschise
și pline cu resturi menajere, în fermele, livezile, gospodăriile
oamenilor nu-l face mai puțin feroce câ
nd se simte amenințat. Ursul este un animal sălbatic
și cred că i-ar plăcea să rămână astfel. Vrem urși sălbatici sau vrem urși de oraș? Se repetă istoria din iulie 2016; nimic nu se schimbă:
https://diana-kundalini.blogspot.com/2016/07/impusca-ursul.html
Hrana
urșilor
Urșii se hrănesc cu fructe de
pădure, nuci, jir, ghinde, insecte și hoituri (proaspete). Le plac
și: mierea, cerealele, fructele din livezi; nu zic „pas” nici la
oi, păsări și alte viețuitoare mai mici și/sau mai slabe (urșii
nu mănâncă așa de multă carne cum își imaginează unii). Un urs are nevoie de 10-15 kg de hrană pe zi și, în condiții optime, patrulează între 50-100 kmp, dar când pădurile sunt sărace în resurse urșii sunt nevoiți să parcurgă o suprafață și de zece ori mai mare, uneori, pentru a-și sătura stomacul. Când sunt înfometați devin de temut, atacând chiar și mamifere mari.
Nuci în pădure mai rar. Jirul
este fructul fagului, iar lemnul de fag este foarte apreciat
inclusiv pentru foc (face fum puțin), dar cel mai mult e folosit în
construcții și pentru mobilier (e rezistent, are fibre fine și
culoare plăcută). Ghinda este fructul stejarului. Și
lemnul de stejar este foarte apreciat de om. Lemnul de stejar este
prețios, de calitate superioară, mai ales dacă e uscat
corespunzător, fiind folosit în construcții, pentru mobilier de
lux, pentru iahturi s.a.m.d. Despre fructele de pădure
bănuiesc că nu mai are rost să scriu - aproape toți știm care
este valoarea lor nutritivă (și comercială). Ca să țină urșii
departe, culegătorii ocazionali (sau nu) se duc la cules cu
vuvuzele, să sperie urșii! Nu degeaba se insistă că în pădure
trebuie să fie liniște! Când scoți din minți animalele sălbatice
ai pretenția să vină să-ți mănânce din palmă?
Exploatarea fructelor de pădure lasă
urșii fără o sursă serioasă de hrană. În anul 2006, șeful de
la societatea care administrează fondul lemnos și nelemnos se lăuda
cu 90% din fructele de pădure la export (vreo 3 mii de tone). Și
fabricile de sucuri naturale vor fructe de pădure... Culmea e că
vrea și ursul.
Când
hrana
urșilor
este
în cantități mici
- din cauza secetei, a distrugerii habitatului etc. - ursului ce-i
mai rămâne? Să moară de foame sau să caute alte surse de hrană
(inclusiv resturi menajere), în așezările umane.
Legea spune să nu fie
hrănite sălbăticiunile, ci să-și caute singure hrană.
Hrănirea e permisă în situații deosebite, de
secetă sau iarnă grea... Dar dacă urșii nu mai au hrană din
cauza omului trebuie așteptată seceta sau iarna grea?
Importanța ursului în natură
Urșii sunt adevărate „barometre
ecologice”, indicând dacă acea zonă e sănătoasă,
nepoluată, echilibrată din punct de vedere al florei și faunei.
Fiind mare consumator de vegetale,
amator de plimbări lungi, ursul ajută și la împădurire și
la dezvoltarea unor specii pe teritoriile unde se plimbă - elimină
și fertilizează semințele nedigerate.
Ca vânători, urșii au rol important
și în selecția naturală, preferând animale slăbite, rănite sau
bolnave, dar și prada ucisă - și neconsumată - de alți
prădători, fiind, în acest fel „doctori ai pădurii”,
pentru că se evită răspândirea unor infecții și boli.
Ursul
și omul
Ursul se teme de om, în general, și
nu-l atacă dacă nu simte că e în pericol. Ursul nu vânează
oameni, dar își revendică teritoriul și/sau hrana; dacă-i
flămând poate intra în conflict cu oamenii. Cei care circulă prin munți și
păduri ar trebui să vorbească între ei, să-și facă simțită
prezența: ursul îi va evita. Să nu facă mișcări bruște, cei care văd ursul (aproape sau mai departe); trebuie să pășească înapoi încet - să nu alerge! Alergarea ar putea trezi instinctul de vânător al ursului. Cel mai sănătos e să nu dăm nas în nas cu ursul.
Ursul
brun este unul dintre cele mai inteligente mamifere. Are un
extraordinar simț
de orientare și o memorie „de elefant” - învață
din experiență
și nu uită
unde
găsește mâncare, ce înseamnă lătratul
câinilor, cum se simt mușcăturile
unui câine și loviturile primite de la oameni s.a.m.d.
Urșii
sunt, în general, animale nocturne sau crepusculare.
Exceptând perioada de împerechere (aprilie/mai - iunie),
când
pot fi văzute
perechi, ursul
brun este un animal solitar. După naștere, ursoaica nu va ovula în următorii 3-4 ani.
În prea multe situații, habitatele
ursului se întrepătrund cu așezările umane, spații cultivate sau
utilizate pentru creșterea animalelor. Pe lângă asta,
habitatele ursului au fost degradate și prin tăieri masive de
copaci, ceea ce a condus (între altele) la reducerea resursei
trofice naturale.
Când oamenii vor înțelege că o
coșmelie în, sau lângă pădure îi face vecini direct cu ursul
poate că și-ar lua containere speciale și ar plăti să le fie
ridicat mai des gunoiul. Dar oamenii nu fac așa! Ei vor coșmelie în
pădure și vor drum până acolo, vor loc de parcare și de curte și
vor ca urșii să fie uciși sau mutați în altă parte pentru ca ei
să-și vadă de ale lor, imaginându-și că sălbăticiunile
carnivore sau omnivore vor rămâne indiferente și le vor respecta
proprietatea. Și taie la greu copaci, să-și facă loc. Ursul...
treaba lui, să se descurce, că-i mare și puternic. Și se
descurcă: dă peste ei! Continuând astfel cu distrugerea
habitatului sălbăticiunilor vor ajunge în sate și orașe - în
căutare de hrană - și erbivorele.
Vinovații principali - aș zice -
sunt cei care eliberează autorizații de construire pe te miri unde,
prin păduri, la liziera pădurilor unde se știe că sunt urși și
alte sălbăticiuni periculoase.
Administratorii/gestionarii fondurilor
cinegetice și ai celor forestiere ar trebui să știe ce și cum să
facă, dar nu-i interesează! Statul mai are în administrare foarte
puține fonduri forestiere și cinegetice - majoritatea sunt în
concesiune (gestiune) la privați - fie ca proprietari, fie ca
gestionari. Pe privați îi interesează profitul și se bucură că
sumele plătite statului pentru fond sunt modice (cineva zicea că e
1000 de euro anual - care le-o fi profitul știu numai unii).
O
altă presiune care apasă - să zic așa - asupra urșilor și altor
sălbăticiuni sunt intervențiile omului în habitatele lor: căi
ferate, poduri, drumuri și autostrăzi, pășunat în pădure/zone
împădurite... Toate acestea fragmentează habitatul sălbăticiunilor
care, în căutare de hrană, în căutarea perechii, ajung să traverseze drumuri și poduri
și etc. și
dau nas în nas cu cei care-și văd de ale lor prin gospodării. Imperecherea "în familie" conduce la degenerarea speciei.
Tipurile de conflicte care apar
trebuie studiate și raportate în context, pentru că una este
când vânătorul (braconier sau nu) ori cel aflat în pădure, pe
munte etc. (habitatul ursului) intră în conflict cu un urs și cu
totul altceva este când ursul ajunge în localități și atacă
oameni - ursul atacă oamenii pentru că îi este frică de acesta;
omul vrea să-și apere animalele, culturile etc. și se dă la
urs...
Absolut toți cei care urcă munții,
traversează pădurile știu foarte bine (sau ar trebui să știe) că
pot da nas în nas cu ursul. Nici pagubele materiale nu trebuie
neglijate, dar trebuie raportate cinstit, constatate la fel de
cinstit.
Analiza tipurilor de conflict
constituie un punct important atunci când vor să dea liber la
vânătoare de urși protejați prin lege.
Încă
ceva: preparatele din
carne de urs sunt foarte scumpe, și căutate.
Sigur, nu pentru a le frige carnea vor să-i ucidă, dar dacă tot
sunt uciși...
Ce
se poate face pentru a diminua conflictele între om și urs
Se pot face multe! Voință să fie
(și bani, desigur, dar mai ales voință).
Cei care înființează culturi sau
ferme ar trebui să studieze locul unde vor să le dezvolte, pentru a
fi siguri că nu se intersectează cu traseele sălbăticiunilor, că
nu sunt prea aproape de păduri - mai ales păduri de fag sau de
stejar (în anii de fructificație se adună mulți urși pe acolo) -
sau în apropierea unor forme de relief minor și fragmentat: râpe,
văi adânci, torenți, pentru că în astfel de locuri urșii au
adăpost adecvat. Astfel de zone vor fi preferate de urși, deci
incidente e posibil să apară. Fermele - recomandă specialiștii -
ar trebui plasate în loc deschis, la distanță de cel puțin 300 de
metri de păduri, pentru că ursului nu prea-i plac spațiile largi,
fără copaci sau forme de relief unde să se poată adăposti.
Ar trebui interzise (și amendați cei
care nu respectă legea), fără comentarii, în locurile unde se
știe că există urși: turismul bazat pe așa-numiții „urși
gunoieri” (cei care caută mâncare în containerele cu resturi
menajere); hăituirea cu câini, hrănirea lor (altfel decât
autorizat, în condiții anume); sporturile motorizate (ATV-uri,
motorete, motociclete).
Avem legi care reglementează ce și
cum, unde scrie clar ce e interzis, dar... oameni dispuși să le
aplice nu par a fi prea mulți.
Uciderea urșilor ar trebui să fie
ultima soluție. Pentru că cei care au în atribuții să gestioneze
fondurile cinegetice par a nu și le îndeplini s-a ajuns într-o
astfel de situație, deși derogări s-au dat chiar și în anul 2020
(cu derogare a fost ucis și ursul Arthur). Împușcarea
e o soluție de moment, dar pe termen lung nu se rezolvă nimic.
Se susține că populația de urși
este mai mare decât ar trebui să fie, dar cei care susțin asta nu
pot dovedi - fără urmă de îndoială - că este așa. N-au
idee câte femele sunt, câți masculi, câți pui. Ce metode au
folosit pentru a număra urșii? Habar n-au, dar susțin că numărul
de urși a „explodat” - poate e mai mare numărul de urși care
dau iama printre oameni, de foame sau din alte motive. Dacă tot
vânătorii sunt cei care număra urșii... mereu vor fi prea mulți.
E mult mai ieftin pentru unii (autorități, în general) - și mai
profitabil pentru alții (vânători, deținători/gestionari de
fonduri cinegetice) - să fie împușcați „urșii problemă”.
Dacă nu e împușcat pe loc, și vânătorii pleacă după el... pot
împușca orice urs, pe „sistemul”: „E urs; seamănă cu cel
problemă. Îl împușcăm”. Dacă ursul vine iar... „Ei! Sunt
mai mulți, asta e...”
Un fel de concluzie
Sunt departe de a susține că urșii
nu produc pagube și nu fac, uneori, victime omenești, dar mă cam
„enervează” să fiu „luată la sentiment” cu știri
gen "următoarele imagini vă pot afecta emoțional".
E cât se poate de clar: populația de
urși (și alte sălbăticiuni) trebuie ținută sub control și
trebuie să se urmărească perpetuarea exemplarelor valoroase
genetic, dar dacă micșorăm numărul de urși pe care-i vrem prin
păduri, pentru că le-au fost distruse habitatele, vom ajunge să
avem șase urși pe întreg teritoriul împădurit al țării.
Din cauza celor care nu-și îndeplinesc atribuțiile din fișa postului, din cauza celor care încalcă legea și nu sunt pedepsiți, oamenii nu mai au tihnă nici în propriile gospodării și încep a-și dori să fie uciși urșii. Nu mi se pare corect.
Înainte
de a se trece la ucidere trebuie încercate toate celelalte soluții.
Probabil că nu s-ar fi ajuns aici dacă cei cu atribuții în
domeniu ar fi făcut ceea ce erau obligați - prin lege - să facă.
Pentru mai multe informații:
https://publimix.ro/blog/eco/ursul
*
http://bearwatching.ro/about-brown-bears/brown-bears-diet/
*
https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-i-am-descoperit-inca-cinci-cazuri-arthur-si-legatura-cu-baietii-destepti-din-energie-3643483
*
https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-ii-cum-s-au-dat-derogari-pe-fondurile-cinegetice-gestionate-de-presedintele-ca-romsilva-respectiv-de-un-fost-sef-al-vamilor-3643769
*
https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea-animalelor/5530-prevenirea-habituarii-ursilor-si-producerii-pagubelor-in-ferme.html
*
http://carnivoremari.ro/pdf/Metologia-pentru-evaluarea-riscurilor-ridicate-de-prezenta-ursilor-in-zonele-locuite.pdf
*
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203513
*
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24902982-dezbatere-care-sunt-prevederile-controversate-din-ordonanta-ministrului-tanczos-barna-privind-ursii-problema-explicatiile-ministerul-mediului-comentarii-are-ong-specializat-prevenirea-abuzurilor.htm
*
din
2006
https://www.wall-street.ro/articol/Companii/16988/Romsilva-exporta-peste-90-din-productia-de-fructe-de-padure.html
*
din
2004
https://www.bursa.ro/la-piatra-neamt-romsilva-a-investit-84-miliarde-lei-intr-o-fabrica-de-sucuri-naturale-si-nectaruri-din-fructe-de-padure-63819528