Ciurica. Circovii de vară

Circovii de vară cuprindeau intervalul 16-18 iulie; în alte opinii: 15-18. Se credea că în acest interval de timp era mai mare puterea spiritelor care se invocau pentru apărarea casei, a familiei. Circovii, între altele, păzeau fiarele sălbatice și aveau grijă de hrana lor și, împreună cu Filipii, erau mai-mari peste acestea. În unele sate exista credința că sunt trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei zile toamna și trei iarna, în care personajul principal este lupul. În zonele preponderent agricole s-a realizat un transfer de credințe dinspre animalul dăunător, lupul, spre dezlănțuirea stihiilor cerului sub forma grindinei. Uneori, personaj dăunător era și popa, care era invariabil pedepsit de „spiritele tradiționale” pentru că nesocotea tradițiile calendarului popular, care era foarte diferit de cel oficial (la începutul creștinismului tradițiile de veacuri și noile orânduieli au fost în conflict serios).

În unele zone, sărbătoarea includea și ziua de 15 iulie, începând, deci, odată cu praznicul Sfinților Chiric (zis și Cirică Șchiopul) și Iulița (zisă și Ciurica). În 17 iulie (când se prăznuia Sfânta Muceniță Marina) e Circovul cel mare. Mărina (Marina), Ciurica și Sfântul Ilie au, fiecare, câte trei Circovi. Cei care-l serbează pe Chirică Șchiopul sunt feriți de scrânteli tot anul.

În ziua de 15 iulie e ziua Ciuricăi, prima zi din cei trei Circovi ai Marinei, o zi în care își fac simțită prezența forțe feminine deosebit de puternice, care sancționează sever orice abatere de la sărbătoare. Era mereu pusă în legătură cu bătaia, deoarece se făcea frecvent trimitere la expresia ”a ciurui pe cineva în bătaie”, aspect ce reiese din viața Sfintei Iulița (Ciurica).

Ciurica - spune legenda - se trăgea din neam bun, din seminția împăraților Romei, dar a devenit creștină, ceea ce era de neiertat pentru autoritățile de atunci; a fost arestată și bătută până la moarte; fiind puternică în credința ei, n-a simțit durerea rănilor provocate de călăi. Odată cu ea a fost ucis și fiul ei, Chiric, care la vârsta de trei ani era făcător de minuni.

Se credea că în această zi femeile deveneau mai puternice decât bărbații, dobândeau puteri magice cu ajutorul cărora „înjugau diavolul”, dar mai și plăteau unele polițe bărbaților; aveau dreptul să le poruncească bărbaților (și aceștia plecau de acasă de frica lor - spune Th. Speranția). Această superstiție mi-a amintit o glumă:

Doamne, mă rog ție să-mi dai înțelepciunea să-mi înțeleg bărbatul, să-l iubesc și să-l iert, să am răbdare la toanele lui fiindcă, Doamne, dacă-mi dai putere îl bat de-l las lat.

Dar de ce să fie simplu? Pentru a avea „dreptul” să-i bată pe bărbați (câtă violență în folclor! și nu glumesc) aveau de îndeplinit o condiție: să facă un țest (obiect de lut ars sau de fontă în forma unui clopot, care se folosește la acoperirea pâinii, mălaiului etc. puse la copt pe vatra încinsă), să-l usuce până seara și să coacă în el o turtă - după ce va mânca din acea turtă împreună cu toți ai casei poate să ia la bătaie pe bărbat. Pe-asta cu țestul cred că au inventat-o bărbații. Să nu înțeleagă cineva că trebuie bătuți bărbații! Bătaia e o prostie, în general, e o „caracteristică” a oamenilor slabi.

Expresii precum Astâmpără-te că vine Ciurica sau Stai cuminte, capeți Ciurica mai sunt și azi, în unele zone, adresate bărbaților care-și supăra nevestele.

Această sărbătoare seamănă, într-un fel, cu ziua Sfintei Gudula a grecilor.

Superstiții de Ciurica

Ciurica se ține pentru ferirea de vărsat și pentru a nu murit păsările din curte.

Ciurica îi apară pe cei slabi de bătaia celor puternici.

În ziua de Ciurica femeile ciuruiau boabe de porumb prin curte și îi luau de păr pe bărbați, apoi îi băteau (simbolic!) să le meargă bine tot anul.

Femeile nu lucrează absolut nimic în această zi - nici gunoiul nu-l scot din casă, nu împrumută foc - pentru că e „o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai ales pentru vite”; dacă lucrează, lupul le-ar putea mânca vitele.

Nu este bine să te piepteni sau să scoți gunoiul din casă, deoarece vitele se pot îmbolnăvi sau pot fi mâncate de lupi.

Copiii bolnavi sau cuprinși de spaimă trebuie să treacă în această zi prin cercuri de flori ca să se vindece.

Dacă soțul și soția se ceartă în această zi se vor certa tot anul.

Cine va fi bătut în această zi, tot anul va fi ciuruit.

Se credea că ”Ciurica aduce moarte grabnică și boale pentru cel care nu îi ține ziua”.

Ciurica mi se pare o apariție interesantă în folclorul românesc. Într-un fel, mă mir că nu am descoperit-o până zilele trecute. Nu mi-o amintesc nici ca personaj în vreo poveste (poate că există dar nu am reținut-o sau n-am citit poveștile în care apare).