Pagini
2021-06-30
Izvorul Minunilor. MFC
2021-06-29
Bine și rău. Aparențe?
Dacă ceea ce ne înconjoară este proiecția noastră despre realitate, și nu realitatea, înseamnă că noțiunile de bine și rău sunt tot iluzii. Relative sunt, cu certitudine, pentru că ce e bine pentru unul poate fi foarte rău pentru altul: veninul de viperă ucide pe unul și vindecă un altul.
Bhagavad Gita ("Cântecul divin"), un vechi text sanscrit, spune: Binele nu va pieri niciodată; răul nu poate exista niciodată. Răul nu există ca entitate separată, este doar o aparență; are, deci, o existență relativă, nu absolută. La fel cum întunericul nu există - nu este o entitate sau o substanță, ci doar lipsa luminii.
Nu există nimic absolut bun sau absolut rău. Oamenii de știință știu asta, fie că e vorba despre mercur sau vitamine - ei nu atribuie elementelor valori morale, ci le cunosc exact cum sunt: utile în anumite cazuri și dăunătoare în alte cazuri.
În religie, etică, filosofie și psihologie, „bine - rău” este o dihotomie comună. În culturile cu influență religioasă maniheistă și avraamică, răul este de obicei perceput ca opusul binelui; binele ar trebui să prevaleze și răul să fie învins. În culturile cu influență spirituală buddhistă, și binele și răul sunt două principii opuse, dar nu o realitate; eliminând dualitatea se obține unitatea.
Răul, într-un context general, este absența sau opusul a ceea ce este descris ca fiind bun. Este condus de frică și se manifestă prin violență și dezbinare. Definițiile răului variază, la fel și analiza motivelor sale. Elementele care sunt frecvent asociate cu răul se referă la un comportament dezechilibrat care implică oportunism, egoism, ignoranță sau indiferență.
Pirronismul (una dintre cele două școli majore din scepticismul filosofic) susține că binele și răul nu există în natură, ceea ce înseamnă că binele și răul nu există în interiorul lucrurilor. Toate judecățile asupra binelui și răului sunt relative, și se referă la cel care judecă.
Ce este răul? Uciderea este rea, minciuna este rea, calomnia este rea, abuzul este rău, bârfa este rea; invidia este rea, ura este rea, a te agăța de doctrina falsă este rău; toate aceste lucruri sunt rele. Și care este rădăcina răului? Dorința este rădăcina răului, iluzia este rădăcina răului. (Gautama Siddhartha, fondatorul Buddhismului)
Ce se mai spune despre bine și rău
Cel mai mare bine: să fii sănătos e cel mai de preț; în rândul al doilea e bine să fii frumos, în al treilea rând e bine să fii bogat fără să fi înșelat pe cineva; al patrulea lucru foarte bun e să fii tânăr, împreună cu cei pe care-i iubești. (Platon) Observație. Din puținul pe care-l știu despre filosofia lui Platon cred că „al patrulea lucru” (mai ales "teza" a doua) nu e scris de el (nu „sună” a Platon) - e posibil să mă înșel.
Cauți binele fără să-l găsești și găsești răul fără să-l cauți (Democrit)
Răul și binele nu pot umbla împreună. Răsplătește răul cu bine și vei vedea pe dușmanul tău schimbându-se în protectorul și prietenul tău (Coran)
E bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit de pe urma binelui pe care-l face, este foarte bun (La Bruyére, „Caracterele”)
Omul nu poate să facă mereu numai rău. Iată de ce chiar și printre pirați trebuie să fie unele ore de blândețe, în timpul cărora să te crezi legănat ca în scrânciob, deși te afli pe sinistra lor corabie (Honoré de Balzac, „Hanul roșu”)
Este evident că un om care face binele fără să creadă în nemurirea sufletului și fără să aștepte ceva de la viața viitoare, e superior din punct de vedere moral credincioșilor de rând, oricât ar fi de virtuoși (P.P. Negulescu, „Filosofia renașterii”)
Italienii au un proverb urât: „Tanto buon che val niente” - E așa de bun încât nu e bun de nimic (Francis Bacon, „Eseuri”)
Un om cu adevărat bun e numai acela care ar fi putut face rău și n-a făcut (Nicolae Iorga, „Cugetări”)
Binele trebuie făcut așa cum încercăm să facem răul: pe ascuns (J.A.Petit-Senn)
Postare înscrisă la Citate favorite.
2021-06-28
Teama de necunoscut. Citate favorite
Mi se pare, bunăoară, că nu s-a subliniat îndeajuns unul dintre motivele spaimei de necunoscut, spaimei de lucruri sau oameni noi, pe care o încearcă mai ales „oamenii primitivi”, les moins civilisés. Acest motiv ar putea fi astfel formulat: omul primitiv se teme, de lucrurile sau persoanele necunoscute, pentru că aceste lucruri sau persoane nu coincid și nici măcar nu se potrivesc cu propria imagine pe care și-a făcut-o el despre sine.
Orice lucru sau persoană, care modifică - mai precis, contrazice - cunoașterea omului primitiv despre sine, devine primejdios; nu pentru că e „necunoscut”, pentru că n-a fost întâlnit până acum, ci pentru că nu se poate încadra nici armoniza cu icoana închipuită de om sieși. În această interpretare pe care o dau spaimei de necunoscut, accentul nu mai cade pe oceanul nesfârșit al fenomenelor exterioare omului - ci pe ideea de om, așa cum este intuită și trăită de fiecare trib necivilizat și fiecare națiune în parte. Cu cât este mai puțin „civilizat” un om, cu atât icoana pe care și-o face despre sine este mai absolută, mai rigidă în limitele ei. Norma domină conștiința omenească încă de la începuturile ei atât de tulburi, chiar în așa-numitele faze pre-logice. [...]
O simplă observație, privind exclusiv lumea modernă (post-medievală), care cunoaște - în mediile ei urbane - un amestec de „imagini antropologice”; în această lume modernă, nu numai „personalitățile” puternice sunt privite cu neîncredere și teamă, ci orice om viu este pentru celălalt, prin simpla lui prezență, un izvor permanent de griji și neliniști. Cum spunea Goethe (care înțelegea perfect logica și simbolul omului modern) fiecare ins este pentru tovarășul în a cărui prezență trăiește mai îndelungat, un demon; adică, forța care îi năruiește icoana despre sine... [...]
2021-06-27
De ce câinii nu trăiesc cât oamenii
Un medic veterinar a fost chemat la un câine bolnav care avea vârsta de 13 ani. Membrii familiei, părinții și un copil în vârstă de șase ani, iubeau foarte mult câinele și sperau la o minune. Toți trei erau lângă bătrânul lor prieten cu blană și au aflat de la veterinar că tot ce ar mai putea face pentru el este să-l ajute să treacă Podul Curcubeu, pentru că avea dureri din cauza bolii. Cât timp injecția își făcea efectul copilul îi oferea ultimele mângâieri, părând foarte liniștit, senin, iar adulții se întrebau dacă el înțelege ce se întâmplă. Dorind să-i explice, veterinarul a deschis discuția despre „de ce câinii trăiesc mai puțin decât oamenii?”
2021-06-26
Judecata oamenilor
(poveste sufită atribuită lui Nastratin)
2021-06-25
Masturbare timpurie
Consider că educația sexuală este necesară, dar trebuie făcută într-un mod inteligent, de oameni care știu despre ce vorbesc fără a citi de pe foi, și nu de la grădiniță (am în vedere „standardele” OMS când afirm asta). E o „materie” unde trebuie discutat, nu învățat ca la mate. Opționalul pentru Educație sanitară este introdus din 2004 (pentru clasele I-XII, cu acordul părinților), dar nu au ales prea mulți elevi „materia”. Educația sanitară/sexuală este introdusă prin modificarea Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Adolescenții, tinerii, au nevoie să știe lucruri, vor să afle ce-i adevărat și ce nu din ceea ce văd prin filme sau pe aiurea, și multe altele. Unii copii au părinți care chiar dacă or fi inhibați reușesc să-și depășească „jena” și își încurajează copiii să discute cu ei absolut orice nelămurire, problemă. Dar cei care nu au astfel de părinți? Prin 2018 fusese lansată o „strategie de educație parentală”, dar a fost abandonată ideea. A mai existat și ideea cabinetelor de planificare familială, unde ar fi putut merge și copiii cu vârsta sub 15 ani pentru a solicita informații (le-ar fi obținut gratuit) despre sexualitate, sarcină și altele, dar... de unde bani pentru toate astea, mai ales în zonele rurale?
Informații pe care adulții trebuie să le ofere copiilor cu vârste între 0-4 ani, în ceea ce privește sexualitatea, și care-s enumerate în „standardele pentru educația sexuală”:
Să le vorbim despre plăcerea apropierii fizice la vârsta de... un an? Apropierea fizică de cine și sub ce formă? Vor să-i pregătească pe copii pentru a accepta adulți libidinoși pe lângă ei, pentru că „plăcerea apropierii fizice e o parte normală din viața fiecărui om?” (exagerez un pic) Sigur, scrie pe acolo că trebuie învățați să păstreze „distanța socială” față de anumite persoane... Care persoane?! Profesor, educator, bonă, unchi, popă, vecinu’? Orice persoană ar putea fi un „prădător sexual” - o dovedesc atâtea cazuri.
Îi tot trag că-i ok educația sexuală în școli pentru că n-ar mai fi nici așa de multe adolescente-mame. Oare n-ar trebui umblat la legea penală? Să se practice aplicarea acesteia; să fie educați cei cu atribuții în materie să aplice legea atunci când e cazul. Cele mai multe adolescente devin mame din cauza unor masculi adulți mai bătrâni cu mulți ani decât ele.
Departe de mine gândul să nu li se explice copiilor mici despre una, alta, dar nu chiar despre masturbare și „plăcerea apropierii fizice”, pentru că nu sunt sigură că ar înțelege și „nuanțele”: apropiere fizică de cine, de exemplu? Dacă vor înțelege că e firesc ca vecinul/vecina să-i mângâie pe ici-colo?! Sau bona sau oricine are un defect la creier și se excită sexual când vede copilași? E valabilă și altă extremă: orice gest nevinovat de afecțiune ar putea fi înțeles aiurea de copii. Psihologic vorbind, s-ar putea să fie bulversați, nu educați.
Cine își duce copiii la creșă sau la grădiniță trebuie să se aștepte că niște străini le vor explica despre masturbarea timpurie, când ei, părinții, nu sunt acolo, să știe ce li se spune/întâmplă micuților?!
Cei care au elaborat „standardele” pe care le recomandă experții de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) chiar știu ce afirmă?!
Cine se îngrijește de copiii instituționalizați? Statul, dacă e să-l cred pe vicepremier - niște oameni plătiți din bugetul de stat, adică. Vor pompa bani în ceva organizații non-guvernamentale și vor fi educați perfect acești copiii care n-au pe nimeni să-i apere de abuzuri.
Sigur! Zic ei, sfătuitorii, că fiecare stat alege ce și cum. Nu se va începe de la vârsta de zero ani cu educația sexuală, dar numai faptul că au gândit și recomandat de-astea spune multe despre „experții” de la OMS.
La pag. 38 încep tabelele cu indicațiile prețioase. Unele chestiuni sunt de bun simț, altele... așa și așa, dar unele mi-au înarmat piticii de pe creier. Vorba unui criminalist: „Jos labele de pe copii!”
Așa vicepremier obraznic și prost informată a mai avut Ro, dar nu erau în discuție copiii.
Se gândește la copii! Ce să spun?! Alocațiile sunt bătaie de joc, bursele de toate felurile la fel... Despre școlile care arată de parcă ar fi din evul mediu nu zice nimic? Unii copii nu au cum să ajungă la școală, alții nu au bani pentru toate „caietele speciale” și tot felul de „cerințe” și el îi scoate din evul mediu învățându-i masturbarea timpurie?! Au rezolvat toate problemele: violența sexuală asupra copiilor eradicată, cei care au lăsat gravide puștoaice sunt „ascunși”, niciun copil nu mai merge la culcare flămând, niciun copil nu mai e trimis la muncă pe câmp sau pe la vreo stână, niciun copil nu mai e obligat să cerșească, toți copiii merg la școală și au manuale, toți copiii dați dispăruți au fost găsiți s.a.m.d. Mai era problema educației sexuale în școli. Sigur că da... Ce tupeu! Cine-i educă sexual pe copiii care nu merg la școală, pe cei care abandonează școala în adolescență pentru că părinții nu-i pot susține financiar, de exemplu? Exact cei mai vulnerabili nu vor avea parte de ce zic ei că-i necesar și obligatoriu. Îi învață cum să se spele pe ici-colo, dar în casele multor copii nu există nici apă caldă, nici căldură, WC-ul e la câțiva metri de casă...
Vai, ce m-am nervozat! Și-am scris aici numai despre „grupa de vârstă” 0-4 ani!
2021-06-24
Trei sărbători într-o zi
Ziua de Sânziene
În 24 iunie este Ziua Sânzienelor, o sărbătoare despre Soare, dragoste, poftă de viață. Nu se muncește în această zi; din bune cum sunt, Sânzienele pot fi și foarte rele cu cei care nu le cinstesc ziua - în fond, fac parte din familia Ielelor. Superstiția spune că vor fi vârtejuri, vijelii, grindină, florile vor rămâne fără parfum și plantele, în general, fără puterea de a vindeca dacă oamenii nu respectă Sânzienele de ziua lor.
Se mai spune că în această zi Soarele joacă pe cer și cine-l vede dansând va avea dureri de cap toată vara. Pentru sănătate și spor la muncă în câmp oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare.
Ziua de 24 iunie mai e numită și Amuțitul Cucului (nu e o sărbătoare „în sine”). Cucul e o pasăre migratoare care câtă aproximativ trei luni pe an, în perioada de împerechere și depunere a ouălor (în cuibul altor păsări). Cucul seamănă un pic cu uliul păsărar, ceea ce-l ajută să alunge păsările din cuibul în care vrea să-și depună ouăle. Asemănarea cu pasărea de pradă a dus la credința că după Sânziene cucul se transformă în uliu.
În folclor se spune că începe să cânte cucul în ziua de 25 martie, care e numită Ziua Cucului (Buna Vestire, în calendarul ortodox) și se oprește din cântat în ziua de 24 iunie, de Sânziene (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, în calendarul ortodox) adică, între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, ceea ce face ca această pasăre care nu are colorit spectaculos, nu e pasăre cântătoare, nu-și face cuib, nu are grijă de pui să aibă, totuși o importanță mare în calendarul popular, ca simbol al primăverii, al norocului, al iubirii. E cântat în doine (de dor și jale, mai ales), apare în povestiri populare (antropomorfizat) și e considerat și mesagerul îndrăgostiților. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene vara va fi una secetoasă. O altă superstiție spune că așa cum te prinde primul cântec al cucului așa o să-ți meargă tot anul - din acest motiv, înainte de Ziua Cucului, oamenii se veseleau, mâncau, se îmbrăcau frumos și aveau grijă să aibă bani în buzunar.
Sfântul Ioan Botezătorul
A doua sărbătoare din ziua de 24 iunie este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. De regulă, Biserica sărbătorește ziua morții sfinților, adică ziua nașterii lor pentru viața veșnică dar, uneori, e sărbătorită și ziua de naștere a sfântului - cum e cazul Sfântului Ioan Botezătorul, o naștere „peste fire” a lui Ioan, având în vedere că Elisabeta îl aduce pe lume la bătrânețe. În cărțile religioase sfântul e numit „Luceafărul” - pregătește nașterea „Soarelui”, Isus Hristos.
Biserica a închinat acestui sfânt șase sărbători: zămislirea - 23 septembrie, nașterea - 24 iunie, soborul lui - 7 ianuarie, tăierea capului - 29 august, prima și a doua aflare a capului lui - 24 februarie și a treia aflare a capului său - 25 mai.
Ziua Iei
A treia sărbătoare în 24 iunie este una de dată mai recentă: Ziua Iei.
Oricum, ia e recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și a inspirat creatori de modă celebri. În trecut, pe bluză erau cusute însemne magice care aveau menirea să protejeze purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. E confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și e împodobită cu broderii în motive populare românești în special la mâneci, pe piept și la gât (iile originale-vechi, mai ales, au și broderii din fir metalic), iar unele sunt împodobite cu mărgele sau paiete. Culorile în care sunt brodate bluzele sunt, de regulă, specifice zonei din care provine cel care o poartă dar, mai ales, țin de vârsta și de rangul social. O tânără, de exemplu, va purta culori vesele (roșu, auriu, galben), iar doamnele cu un statut social ridicat sau în zile de sărbătoare poartă bluze în culori mai sobre (maro, verde, argintiu,, violet închis, negru) și cu ornamente (mărgele sau paiete).
Unii istorici sunt de părere că ia fost purtată prima dată în perioada culturii Cucuteni (cca. 5500-2750 i.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de azi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabiei.
Actualizare 25 iunie 2021
2021-06-23
Sacii cu semințe
În primul oraș, nimeni nu știa ce sunt semințele și ce se poate face cu ele; nimeni nu știa să le planteze. Toți oamenii au murit de foame.
În al doilea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze, dar nu a făcut nimic, din cine știe ce motiv. Toți oamenii au murit de foame.
În cel de-al treilea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze. El le-a spus celorlalți că le va planta dacă ei îl vor recunoaște ca rege sau conducător. Toți oamenii au avut ce să mănânce și toți oamenii au fost conduși.
În al patrulea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze. Acesta nu doar că a plantat semințele, dar a învățat pe toți ceilalți arta agriculturii. Toți oamenii au avut ce să mănânce și toți oamenii au fost liberi.
(poveste sufită)
Un câine pe gard. Miercurea fără cuvinte
2021-06-22
Din înțelepciunea unor bărbați
Învață să fii ceea ce ești și să renunți cu grație la ceea ce nu ești. E nevoie de curaj pentru a fi cine suntem cu adevărat.
Și o anecdotă:
2021-06-21
Despre luna iunie
În această lună, în emisfera nordică, are loc fenomenul astronomic numit solstițiul de vară: 21 iunie (mai rar în 20 iunie), începutul verii astronomice - cea mai lungă zi din an (simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă - începutul iernii astronomice); anul acesta, cu solstițiul de vară coincide a doua zi de Rusalii (Lunea Sfântului Duh).
Denumirea lunii
În folclorul românesc, iunie se mai numește Cireșar, Cireșariu, Cireșel sau Luna cireșelor - pentru că cireșele (nu doar ele) încep să se coacă.
Probabil că denumirea lunii vine de la numele zeiței romane Iuno (Iunona, Junona), soția zeului Jupiter, considerată ocrotitoarea femeilor căsătorite, a căsătoriei, ea având grijă ca tinerii care se căsătoresc la începutul verii să nu se despartă. Acesta o fi izvorul superstiției că o căsătorie încheiată în luna iunie va fi trainică.
Există opinii conform cărora luna a fost închinată zeiței tinereții (juneții), Hebe și chiar că denumirea vine de la Junius Brutus (Lucius Junius Brutus), considerat fondator (semi-legendar) al Republicii Romane, care a fost unul dintre primii consuli (509 i.Hr.). Calendarul popular românesc consideră această lună sub patronajul planetei Jupiter.
Tradiții în luna iunie
În credința populară vara începe cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie) și durează până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie, nașterea Maicii Domnului).
În perioada muncilor agricole - una dintre primele îndeletniciri de bază ale omului - se stabilea un echilibru între muncă și odihnă, existând mai multe etape în ceea ce privește muncile agricole. Era marcat sfârșitul anumitor munci și pregătirea pentru altele. Chiar și în timpul unei zile de muncă se respecta un echilibru între muncă și odihnă. De exemplu, la coasă și la seceră, se respectau prânzul mic (micul dejun), prânzul mare, odihna de după prânzul mare (când se cânta și se spuneau povești) și cina.
În 22 zile a lui Cireșar, soarele vine în zodia Racului, și cine se va naște în această vreme înțelept va fi, cu obiceiuri bune, norocos și îndelung la viață. Semnul acesta e călduros și umedos; atuncea este bine să facă cineva moară pe apă sau altceva.
Sărbători religioase în luna iunie
În ziua de 11 iunie (Vartolomeul Grâului) e prăznuit Sfântul Vartolomeu (Bartolomeu), unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Este Sărbătoarea Grâului. Agricultorii credeau că Vartolomeu pune boabe spicului de grâu, îl împârguiește și îi grăbește coacerea și tot el (Vartolomeul Grâului) îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: stârnea furtuni și vijelii, bătea piatra (dădea grindină). Femeile nu torceau - să nu vină furtuna - iar bărbații încetau orice activitate ca nu cumva să nu mai crească grâul. În această zi oamenii duceau grâu la biserică, pentru a fi binecuvântat; din acest grâu se făcea pâine, și erau hrănite cu aceasta și animalele și păsările (pentru a fi ferite de boli). Oamenii săraci păstrau grâul sfințit pentru sărbători. Pâinea era considerată „chipul lui Hristos” - cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat; din grâu se face pâinea iar pâinea se preface în Trupul lui Hristos la Liturghie.
În ziua de 12 iunie e prăznuit Sfântul Onufrie cel Mare.
În ziua de 24 iunie se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular ziua e numită și „Cap de vară”, deoarece Soarele e la apogeu. Ziua mai e numită Sfântul Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuțitul cucului.
În această zi sunt sărbătorite și Sânzienele (sau Drăgaica). În noaptea de 23 spre 24 iunie plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă și dansează, împart rod holdelor și fecunditate femeilor căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, oferă leac și parfum florilor, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină. Deși sunt „zâne bune”, Sânzienele se supără pe cei care lucrează în ziua de 24 iunie; dacă nu sunt cinstite stârnesc vijelii, lasă câmpul fără rod și plantele fără leac. Cine lucrează de Sânziene nu va avea liniște tot anul - va simți nevoia să muncească mereu și se va simți rău (e o pedeapsa de la Sânziene). În seara din ajunul sărbătorii oamenii puneau la colțul dinspre răsărit al casei coronițe din flori de sânziene - dacă în ziua următoare găseau în coronițe păr de la animale era semn că în acel an animalele vor fi sănătoase și nu vor suferi de foame.
În zorii zilei de 24 iunie femeile în vârstă mergeau în locuri necălcate și adunau roua Sânzienelor; la revenirea în sat, dacă nu vorbeau și dacă nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua pentru sănătate și dragoste.
Sânzienele sunt și plantele cu floricele mici, galbene (Galium verum), care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie; sunt considerate plante de leac, „aducătoare de noroc și belșug”; sunt plante erbacee și fac parte din familia Rubiaceae; în Banat, Bucovina, nordul Moldovei, Maramureș, Oltenia, Transilvania se numesc sânziene; în Dobrogea, Moldova de sud și centrală, Muntenia se numesc drăgaice.
În ziua de 29 iunie sunt pomeniți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Sfântul Petru e fratele Sfântului Andrei (amândoi au fost ucenici ai lui Isus). Sfântul Pavel (Saul, pe numele lui necreștin) e numit „Apostolul neamurilor”. Cei doi apostoli, Petru și Pavel, sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi (29 iunie 67), în timpul prigoanei creștine declanșată de împăratul roman Nero.
În calendarul popular românesc se vorbește despre Sânpetru de Vară în 29 iunie, și apare fie ca personaj pământean, fie ca ființă celestă. Sânpetru e cel mai cunoscut în calendarul popular (marchează miezul verii agrare și perioada secerișului). Acum se „calcă” ceapa și usturoiul. Se spune că nu e bine să scuturi merii până în această zi, pentru a feri holdele de grindină. Atunci când Sânpetru pocnește din bici sar scântei care se prefac în licurici care să arate calea celor rătăciți prin păduri (până acum, licuricii au stat ascunși).
Există credința că odată cu Înălțarea Domnului se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată până la acest moment, iar sufletele care rătăceau deveneau strigoi și provocau necazuri oamenilor și animalelor, motiv pentru care se practicau unele ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante precum leuștean, alun, paltin (despre care se credea că au proprietăți apotropaice); se buciuma la răspântie de drumuri și pe dealuri; oamenii își încingeau mijlocul cu ramuri de leuștean; erau date de pomană bucate pentru morți.
în 20 iunie e Sărbătoarea Rusaliilor sau Duminica Cinzecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh (se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști). A fost numită „Rusalii” după sărbătoarea trandafirilor din lumea romană: „Rosalia”, care era consacrată cultului morților. Sâmbăta dinaintea Rusaliilor e destinată pomenirii morților: Moșii de vară („moși”, de la strămoși).
în 21 iunie, a doua zi de Rusalii, este Lunea Sfântului Duh.
Obiceiuri de Rusalii. Se duc la biserică frunze de tei sau de nuc, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Frunzele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor, fiind considerate simbolul darurilor de la Sfântul Duh, daruri nenumărate, diverse.
În tradițiile românești, în iunie se face referire și la o pasăre considerată sacră: cucul, o pasăre aducătoare de bucurie, pe placul lui Dumnezeu (e păcat să omori cucul; îi seacă mâna celui care ucide această pasăre). Se spune că cel căruia îi cântă cucul în față prosperă. Cucul e o pasăre care nu clocește - femela își depune ouăle în cuiburile altor păsări (de regulă în al unor păsări cântătoare mai mici).
Numele cucului s-a păstrat și în etnobotanica românească, în cazul unor plante considerate de leac: ciuboțica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului, umbra-cucului s.a.
Se crede că primul cântat al cucului vestește anii pe care-i mai are de trăit cel care-l aude sau câți ani mai are până la căsătorie cel care-l aude (și nu e căsătorit). Cucul e și mesager de dragoste, dar participă și la farmecele de dragoste.
Cucul cântă până la Sânziene sau până la Sânpetru, când „răgușește”, pentru că s-a hrănit cu boabe de cireșe sau de orz, ori pentru că a auzit șuieratul coasei. Se zice a tăcut cucul, a trecut primăvara.
Superstiții despre vreme în luna iunie
Se spune că tunetele și fulgerele din iunie prevestesc o vară ploioasă, cu nori, iar ploile prevestesc belșugul de Crăciun (adică, oamenii vor putea să-și facă destule provizii pentru iarnă pentru că recoltele au fost bune). Dacă va tuna în Cireșar va fi rod bun la pâine dar vacile vor rămâne sterpe.
Ploile prevestesc, în special, recoltă bogată de porumb, dar dacă plouă mai mult decât e necesar via va avea de suferit. Dacă nu plouă în iunie va fi grâu mult, dar nu și mălai. Dacă bate vântul de la miazănoapte grâul va avea roade bogate.
Dacă în ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (ziua de Sânziene) soarele va răsări frumos și va străluci până la apus, e semn bun pentru vremea secerișului și cositului; dacă va fi ploaie sau negură, așa și-n vremea secerișului: mai mult ploaie decât vreme bună. Dacă tună și fulgeră în 24 iunie nucile și alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.
Zile dedicate internațional și național
În prima zi de iunie este Ziua Internațională a copilului. Tot la 1 iunie sunt: Ziua mondială a laptelui (din 2001), Ziua Lunii pline, Ziua mondială a părinților (din 2012), ziua „zi ceva drăguț” (din categoria „amuzante”).