Izvorul Minunilor. MFC

Cascada e creată artificial

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Fotografii de M.M., iunie 2021, Stâna de Vale, Bihor.

Fotografiile sunt și aici:

https://natashamusing.com/2021/06/being-vegan-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

*

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-206/

*

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/06/my-corner-of-world_01664545528.html

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/06/wordless-wednesday_0964920659.html

Bine și rău. Aparențe?

În hinduism (nu în toate școlile/curentele) există conceptul de Māyā. Māyā înseamnă amăgire, magie sau înșelăciune, în sens comun; în sens filosofic se referă la iluzie sau nerealitate - ascunde de lume realitatea lui Brahman și natura noastră esențială. Brahman este realitatea veșnică și orice altceva este o iluzie, adică lumea din jurul nostru nu e reală, ci e o proiecție a lui Brahman în domeniul Naturii. În acest sens, lumea în care trăim e o iluzie și e neadevărată - ființele nu o cunosc și o consideră reală.

Dacă ceea ce ne înconjoară este proiecția noastră despre realitate, și nu realitatea, înseamnă că noțiunile de bine și rău sunt tot iluzii. Relative sunt, cu certitudine, pentru că ce e bine pentru unul poate fi foarte rău pentru altul: veninul de viperă ucide pe unul și vindecă un altul.

Bhagavad Gita ("Cântecul divin"), un vechi text sanscrit, spune: Binele nu va pieri niciodată; răul nu poate exista niciodată. Răul nu există ca entitate separată, este doar o aparență; are, deci, o existență relativă, nu absolută. La fel cum întunericul nu există - nu este o entitate sau o substanță, ci doar lipsa luminii.

Nu există nimic absolut bun sau absolut rău. Oamenii de știință știu asta, fie că e vorba despre mercur sau vitamine - ei nu atribuie elementelor valori morale, ci le cunosc exact cum sunt: utile în anumite cazuri și dăunătoare în alte cazuri.

În religie, etică, filosofie și psihologie, „bine - rău” este o dihotomie comună. În culturile cu influență religioasă maniheistă și avraamică, răul este de obicei perceput ca opusul binelui; binele ar trebui să prevaleze și răul să fie învins. În culturile cu influență spirituală buddhistă, și binele și răul sunt două principii opuse, dar nu o realitate; eliminând dualitatea se obține unitatea.

Răul, într-un context general, este absența sau opusul a ceea ce este descris ca fiind bun. Este condus de frică și se manifestă prin violență și dezbinare. Definițiile răului variază, la fel și analiza motivelor sale. Elementele care sunt frecvent asociate cu răul se referă la un comportament dezechilibrat care implică oportunism, egoism, ignoranță sau indiferență.

Pirronismul (una dintre cele două școli majore din scepticismul filosofic) susține că binele și răul nu există în natură, ceea ce înseamnă că binele și răul nu există în interiorul lucrurilor. Toate judecățile asupra binelui și răului sunt relative, și se referă la cel care judecă.

Ce este răul? Uciderea este rea, minciuna este rea, calomnia este rea, abuzul este rău, bârfa este rea; invidia este rea, ura este rea, a te agăța de doctrina falsă este rău; toate aceste lucruri sunt rele. Și care este rădăcina răului? Dorința este rădăcina răului, iluzia este rădăcina răului. (Gautama Siddhartha, fondatorul Buddhismului)

Ce se mai spune despre bine și rău

Cel mai mare bine: să fii sănătos e cel mai de preț; în rândul al doilea e bine să fii frumos, în al treilea rând e bine să fii bogat fără să fi înșelat pe cineva; al patrulea lucru foarte bun e să fii tânăr, împreună cu cei pe care-i iubești. (Platon) Observație. Din puținul pe care-l știu despre filosofia lui Platon cred că „al patrulea lucru” (mai ales "teza" a doua) nu e scris de el (nu „sună” a Platon) - e posibil să mă înșel.

Cauți binele fără să-l găsești și găsești răul fără să-l cauți (Democrit)

Răul și binele nu pot umbla împreună. Răsplătește răul cu bine și vei vedea pe dușmanul tău schimbându-se în protectorul și prietenul tău (Coran)

E bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit de pe urma binelui pe care-l face, este foarte bun (La Bruyére, „Caracterele”)

Omul nu poate să facă mereu numai rău. Iată de ce chiar și printre pirați trebuie să fie unele ore de blândețe, în timpul cărora să te crezi legănat ca în scrânciob, deși te afli pe sinistra lor corabie (Honoré de Balzac, „Hanul roșu”)

Este evident că un om care face binele fără să creadă în nemurirea sufletului și fără să aștepte ceva de la viața viitoare, e superior din punct de vedere moral credincioșilor de rând, oricât ar fi de virtuoși (P.P. Negulescu, „Filosofia renașterii”)

Italienii au un proverb urât: „Tanto buon che val niente” - E așa de bun încât nu e bun de nimic (Francis Bacon, „Eseuri”)

Un om cu adevărat bun e numai acela care ar fi putut face rău și n-a făcut (Nicolae Iorga, „Cugetări”)

Binele trebuie făcut așa cum încercăm să facem răul: pe ascuns (J.A.Petit-Senn)

Postare înscrisă la Citate favorite.

Teama de necunoscut. Citate favorite

„Teama de necunoscut” este - și a fost încă din timpul lui Lucretius - un subiect „gras” pentru toți filosofii și diletanții care-și propun să deslușească originile religiilor, ale mitologiilor și moralelor. De câte ori vorbești despre „omul primitiv” ești aproape obligat să amintești teama lui de „necunoscut”, izvorul acesta nesecat al tuturor credințelor, superstițiilor și extazelor care au umilit sângeros condiția umană. [...]

Mi se pare, bunăoară, că nu s-a subliniat îndeajuns unul dintre motivele spaimei de necunoscut, spaimei de lucruri sau oameni noi, pe care o încearcă mai ales „oamenii primitivi”, les moins civilisés. Acest motiv ar putea fi astfel formulat: omul primitiv se teme, de lucrurile sau persoanele necunoscute, pentru că aceste lucruri sau persoane nu coincid și nici măcar nu se potrivesc cu propria imagine pe care și-a făcut-o el despre sine.

Orice lucru sau persoană, care modifică - mai precis, contrazice - cunoașterea omului primitiv despre sine, devine primejdios; nu pentru că e „necunoscut”, pentru că n-a fost întâlnit până acum, ci pentru că nu se poate încadra nici armoniza cu icoana închipuită de om sieși. În această interpretare pe care o dau spaimei de necunoscut, accentul nu mai cade pe oceanul nesfârșit al fenomenelor exterioare omului - ci pe ideea de om, așa cum este intuită și trăită de fiecare trib necivilizat și fiecare națiune în parte. Cu cât este mai puțin „civilizat” un om, cu atât icoana pe care și-o face despre sine este mai absolută, mai rigidă în limitele ei. Norma domină conștiința omenească încă de la începuturile ei atât de tulburi, chiar în așa-numitele faze pre-logice. [...]

O simplă observație, privind exclusiv lumea modernă (post-medievală), care cunoaște - în mediile ei urbane - un amestec de „imagini antropologice”; în această lume modernă, nu numai „personalitățile” puternice sunt privite cu neîncredere și teamă, ci orice om viu este pentru celălalt, prin simpla lui prezență, un izvor permanent de griji și neliniști. Cum spunea Goethe (care înțelegea perfect logica și simbolul omului modern) fiecare ins este pentru tovarășul în a cărui prezență trăiește mai îndelungat, un demon; adică, forța care îi năruiește icoana despre sine... [...]

(din Fragmentarium, de Mircea Eliade. Editura Humanitas, București, 1994)

₪ ₪ ₪

Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din săptămâna în care începe luna calendaristică.

De ce câinii nu trăiesc cât oamenii

Cândva, pe o pagină de fb, am citit o povestioară simpatică, scrisă de un veterinar. Poate e inventată, poate e reală. În fond, nu contează dacă s-a întâmplat sau nu pentru că este o poveste care-mi place.

M-a întrebat cineva: Care e cel mai dificil lucru când ai un câine?

I-am răspuns: Să îi spui la revedere...

Un medic veterinar a fost chemat la un câine bolnav care avea vârsta de 13 ani. Membrii familiei, părinții și un copil în vârstă de șase ani, iubeau foarte mult câinele și sperau la o minune. Toți trei erau lângă bătrânul lor prieten cu blană și au aflat de la veterinar că tot ce ar mai putea face pentru el este să-l ajute să treacă Podul Curcubeu, pentru că avea dureri din cauza bolii. Cât timp injecția își făcea efectul copilul îi oferea ultimele mângâieri, părând foarte liniștit, senin, iar adulții se întrebau dacă el înțelege ce se întâmplă. Dorind să-i explice, veterinarul a deschis discuția despre „de ce câinii trăiesc mai puțin decât oamenii?”

- Eu știu de ce! a zis copilul. Oamenii vin pe lume pentru a învăța să trăiască frumos, să iubească pe alții, să fie buni. Câinii, când se nasc, știu să facă asta așa că nu e necesar să trăiască la fel de mult ca oamenii.

Dacă un câine ar fi învățătorul oamenilor - se gândea veterinarul - ne-ar putea învăța:

- când cei dragi revin acasă să alergam la ei și să-i salutăm cu bucurie;

- să nu ratăm nicio ocazie de a ne plimba în natură;

- să evităm să „mușcăm” atunci când un „mârâit” este suficient;

- când cineva are o zi nu prea bună să ne așezam lângă el, tăcuți, să simtă că-i suntem aproape.

Cine are un câine știe toate aceste mici secrete și multe altele.

Judecata oamenilor

Într-o zi de vară, Nastratin a plecat spre târgul din satul vecin. Îl însoțea fiul lui în vârstă de opt ani; copilul călărea măgărușul pe care Nastratin îl ținea de căpăstru. La un moment dat, câțiva oameni, văzându-i, au început să comenteze cu voce tare:

- Iată ce copil obraznic, care-și lasă tatăl să meargă pe jos în arșiță și el stă în șa.

- Un copil răsfățat! adaugă o femeie.

Auzindu-i, Nastratin și fiul lui au făcut schimb de locuri când au ieșit din raza vizuală a celor care au comentat, dar n-au mers prea mult și au auzit alte comentarii:

- Ia priviți ce tată denaturat! exclamă un bărbat. Copilașul lui umblă prin praf, în arșiță, iar el stă ca un stăpân pe măgar.

Nastratin și copilul au încălecat amândoi pe măgar și și-au văzut de drum. La un moment dat, se aude vocea unei femei:

- Priviți câtă ticăloșie! Oamenii ăștia nu au suflet! În căldura asta călăresc amândoi un biet măgăruș!

Tatăl și fiul s-au privit nedumeriți. Ceva mai încolo au coborât de pe măgăruș și mergeau pe lângă el. Mai aveau puțin până la locul unde se ținea târgul și... o voce se aude din mulțime:

- Ia priviți ce prostovani sunt ăștia! Oamenii îi priveau și râdeau, care mai de care avea câte un comentariu ironic despre cei doi care mergeau prin praf și arșiță cu măgarul între ei.

Se gândește Nastratin, privește spre copil și-i spune:

- Fiule, dacă vei face ceea ce vor alți oameni nici tu nu vei fi fericit, nici ei nu vor înceta să te judece. Nu poți mulțumi pe toată lumea.

(poveste sufită atribuită lui Nastratin)

Masturbare timpurie

Să nu va șocheze titlul pentru că este ceea ce cred unii că trebuie învățați copiii cu vârste între 0 și 4 ani. Educație sexuală pentru copii cu vârste între 0 și 4 ani! Zero ani? Adică nu a împlinit un an și e dus la creșă, unde va fi „educat” că e firesc să-și atingă organele genitale? Copilul acela nu-i nici măcar conștient că are așa ceva - atingerea e întâmplătoare. Un copil în vârstă de un an sau de doi ani... Unii nu știu să spună corect o mulțime de cuvinte și vor fi „educați sexual”. Nu sunt învățați istorie la vârste așa fragede - 'că nu pricep - dar pricep de-astea cu sex, atingeri corporale? Înțeleg ei ceva din sensul cuvântului „sexual”? Ce i se răspunde unui copil în vârstă de 4 ani (și chiar mai mărișor) care întreabă „ce-i aia masturbare?” I se vor arăta desene, i se va arăta practic, în sala de clasă?

Sigur, ei zic zero ani (adică, sub vârsta de un an) dar nu (cred că) se gândesc că trebuie educați bebelușii să-și „conștientizeze” organele genitale. Cel puțin, așa sper.

Consider că educația sexuală este necesară, dar trebuie făcută într-un mod inteligent, de oameni care știu despre ce vorbesc fără a citi de pe foi, și nu de la grădiniță (am în vedere „standardele” OMS când afirm asta). E o „materie” unde trebuie discutat, nu învățat ca la mate. Opționalul pentru Educație sanitară este introdus din 2004 (pentru clasele I-XII, cu acordul părinților), dar nu au ales prea mulți elevi „materia”. Educația sanitară/sexuală este introdusă prin modificarea Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Adolescenții, tinerii, au nevoie să știe lucruri, vor să afle ce-i adevărat și ce nu din ceea ce văd prin filme sau pe aiurea, și multe altele. Unii copii au părinți care chiar dacă or fi inhibați reușesc să-și depășească „jena” și își încurajează copiii să discute cu ei absolut orice nelămurire, problemă. Dar cei care nu au astfel de părinți? Prin 2018 fusese lansată o „strategie de educație parentală”, dar a fost abandonată ideea. A mai existat și ideea cabinetelor de planificare familială, unde ar fi putut merge și copiii cu vârsta sub 15 ani pentru a solicita informații (le-ar fi obținut gratuit) despre sexualitate, sarcină și altele, dar... de unde bani pentru toate astea, mai ales în zonele rurale?

Informații pe care adulții trebuie să le ofere copiilor cu vârste între 0-4 ani, în ceea ce privește sexualitatea, și care-s enumerate în „standardele pentru educația sexuală”:

- bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie

- descoperirea corpului și a organelor genitale proprii

- faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om

- tandrețea și apropierea fizică sunt o modalitate de exprimare a dragostei și afecțiunii

(...)

- dreptul de a explora identități de gen (n.b. asta n-o înțeleg! Cum explorează așa ceva un copil în vârstă de un an, de exemplu? De fapt: ce înțelege?!)

Să le vorbim despre plăcerea apropierii fizice la vârsta de... un an? Apropierea fizică de cine și sub ce formă? Vor să-i pregătească pe copii pentru a accepta adulți libidinoși pe lângă ei, pentru că „plăcerea apropierii fizice e o parte normală din viața fiecărui om?” (exagerez un pic) Sigur, scrie pe acolo că trebuie învățați să păstreze „distanța socială” față de anumite persoane... Care persoane?! Profesor, educator, bonă, unchi, popă, vecinu’? Orice persoană ar putea fi un „prădător sexual” - o dovedesc atâtea cazuri.

Nu-s cam multe de învățat pentru un creier care abia începe să acumuleze informații?!

Îi tot trag că-i ok educația sexuală în școli pentru că n-ar mai fi nici așa de multe adolescente-mame. Oare n-ar trebui umblat la legea penală? Să se practice aplicarea acesteia; să fie educați cei cu atribuții în materie să aplice legea atunci când e cazul. Cele mai multe adolescente devin mame din cauza unor masculi adulți mai bătrâni cu mulți ani decât ele.

Departe de mine gândul să nu li se explice copiilor mici despre una, alta, dar nu chiar despre masturbare și „plăcerea apropierii fizice”, pentru că nu sunt sigură că ar înțelege și „nuanțele”: apropiere fizică de cine, de exemplu? Dacă vor înțelege că e firesc ca vecinul/vecina să-i mângâie pe ici-colo?! Sau bona sau oricine are un defect la creier și se excită sexual când vede copilași? E valabilă și altă extremă: orice gest nevinovat de afecțiune ar putea fi înțeles aiurea de copii. Psihologic vorbind, s-ar putea să fie bulversați, nu educați.

Cine își duce copiii la creșă sau la grădiniță trebuie să se aștepte că niște străini le vor explica despre masturbarea timpurie, când ei, părinții, nu sunt acolo, să știe ce li se spune/întâmplă micuților?!

Cei care au elaborat „standardele” pe care le recomandă experții de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) chiar știu ce afirmă?!

Cine se îngrijește de copiii instituționalizați? Statul, dacă e să-l cred pe vicepremier - niște oameni plătiți din bugetul de stat, adică. Vor pompa bani în ceva organizații non-guvernamentale și vor fi educați perfect acești copiii care n-au pe nimeni să-i apere de abuzuri.

Sigur! Zic ei, sfătuitorii, că fiecare stat alege ce și cum. Nu se va începe de la vârsta de zero ani cu educația sexuală, dar numai faptul că au gândit și recomandat de-astea spune multe despre „experții” de la OMS.

Standarde pentru educația sexuală în Europa:

https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf

La pag. 38 încep tabelele cu indicațiile prețioase. Unele chestiuni sunt de bun simț, altele... așa și așa, dar unele mi-au înarmat piticii de pe creier. Vorba unui criminalist: „Jos labele de pe copii!”

Așa vicepremier obraznic și prost informată a mai avut Ro, dar nu erau în discuție copiii.

Îl citez pe actualul:

(...) în felul acesta (n.b. fără educație sexuală în școli) obligăm în continuare generaţii de tineri şi tinere să facă lecţia de educaţie sexuală în spatele şcolii sau în toaletă. E de neacceptat. Cu asta vrea să spună că el pe acolo și-a învățat lecția?! N-ar fi mai corect să-l doară de pedepsirea pedofililor? Pentru că pedofili sunt masculii adulți care lasă gravide copile în vârstă de 11-15 ani și când sunt luați la întrebări unii spun că... au fost seduși!!!

Mai zice vicepremierul: Trebuie să ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor. Copiii sunt viitorul acestei ţări, iar cei care trăiesc încă Evul Mediu pot să îşi asume lucrul acesta, dar să îşi asume ei retragerea copilului. Nu statul să vină să spună: copiii nu au dreptul la educaţie sexuală şi doar părinţii înţelepţi şi cărora le pasă cu adevărat de copii pot să îşi ducă copilul la oră. Lui nu i-au lipsit doar orele de educație sexuală. Tipul acesta a consultat un psiholog în legătură cu modul în care se dezvoltă creierul la oameni?

Așa de ușor pot fi păcăliți unii părinți să-și lase copiii la „ora de... orice”! Unii nici nu vor ști - pentru că nu li se va aduce la cunoștință - că își pot retrage copilul de la astfel de ore (ca-n cazul orelor de religie).

Se gândește la copii! Ce să spun?! Alocațiile sunt bătaie de joc, bursele de toate felurile la fel... Despre școlile care arată de parcă ar fi din evul mediu nu zice nimic? Unii copii nu au cum să ajungă la școală, alții nu au bani pentru toate „caietele speciale” și tot felul de „cerințe” și el îi scoate din evul mediu învățându-i masturbarea timpurie?! Au rezolvat toate problemele: violența sexuală asupra copiilor eradicată, cei care au lăsat gravide puștoaice sunt „ascunși”, niciun copil nu mai merge la culcare flămând, niciun copil nu mai e trimis la muncă pe câmp sau pe la vreo stână, niciun copil nu mai e obligat să cerșească, toți copiii merg la școală și au manuale, toți copiii dați dispăruți au fost găsiți s.a.m.d. Mai era problema educației sexuale în școli. Sigur că da... Ce tupeu! Cine-i educă sexual pe copiii care nu merg la școală, pe cei care abandonează școala în adolescență pentru că părinții nu-i pot susține financiar, de exemplu? Exact cei mai vulnerabili nu vor avea parte de ce zic ei că-i necesar și obligatoriu. Îi învață cum să se spele pe ici-colo, dar în casele multor copii nu există nici apă caldă, nici căldură, WC-ul e la câțiva metri de casă...

Vai, ce m-am nervozat! Și-am scris aici numai despre „grupa de vârstă” 0-4 ani!

Oare de la ce vor să abată atenția publicului aruncând această fumigenă cu obligativitatea orei de educație sexuală? De la Planul Național de Redresare și Reziliență?

Mișto ar fi să fie restricționat accesul spre acest text, pe motiv că nu e indicat minorilor.

Trei sărbători într-o zi

La miezul nopții dintre 23 și 24 iunie cerurile se deschid și Sânzienele încep să danseze; se prind în horă și dau puteri tămăduitoare florilor și buruienilor. Tot în acest timp există un obicei numit „Făclia de Sânziene” - torța e confecționată din lemn de brad uscat în care se îndeasă rășină și surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal și învârt făcliile dinspre răsărit spre apus. Când făcliile sunt pe cale să se stingă tinerii pleacă spre sat, înconjurând grădinile și înfigându-le în livezi și holde.

Ziua de Sânziene

În 24 iunie este Ziua Sânzienelor, o sărbătoare despre Soare, dragoste, poftă de viață. Nu se muncește în această zi; din bune cum sunt, Sânzienele pot fi și foarte rele cu cei care nu le cinstesc ziua - în fond, fac parte din familia Ielelor. Superstiția spune că vor fi vârtejuri, vijelii, grindină, florile vor rămâne fără parfum și plantele, în general, fără puterea de a vindeca dacă oamenii nu respectă Sânzienele de ziua lor.

Se mai spune că în această zi Soarele joacă pe cer și cine-l vede dansând va avea dureri de cap toată vara. Pentru sănătate și spor la muncă în câmp oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare.

Ziua de 24 iunie mai e numită și Amuțitul Cucului (nu e o sărbătoare „în sine”). Cucul e o pasăre migratoare care câtă aproximativ trei luni pe an, în perioada de împerechere și depunere a ouălor (în cuibul altor păsări). Cucul seamănă un pic cu uliul păsărar, ceea ce-l ajută să alunge păsările din cuibul în care vrea să-și depună ouăle. Asemănarea cu pasărea de pradă a dus la credința că după Sânziene cucul se transformă în uliu.

În folclor se spune că începe să cânte cucul în ziua de 25 martie, care e numită Ziua Cucului (Buna Vestire, în calendarul ortodox) și se oprește din cântat în ziua de 24 iunie, de Sânziene (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, în calendarul ortodox) adică, între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, ceea ce face ca această pasăre care nu are colorit spectaculos, nu e pasăre cântătoare, nu-și face cuib, nu are grijă de pui să aibă, totuși o importanță mare în calendarul popular, ca simbol al primăverii, al norocului, al iubirii. E cântat în doine (de dor și jale, mai ales), apare în povestiri populare (antropomorfizat) și e considerat și mesagerul îndrăgostiților. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene vara va fi una secetoasă. O altă superstiție spune că așa cum te prinde primul cântec al cucului așa o să-ți meargă tot anul - din acest motiv, înainte de Ziua Cucului, oamenii se veseleau, mâncau, se îmbrăcau frumos și aveau grijă să aibă bani în buzunar.

Sfântul Ioan Botezătorul

A doua sărbătoare din ziua de 24 iunie este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. De regulă, Biserica sărbătorește ziua morții sfinților, adică ziua nașterii lor pentru viața veșnică dar, uneori, e sărbătorită și ziua de naștere a sfântului - cum e cazul Sfântului Ioan Botezătorul, o naștere „peste fire” a lui Ioan, având în vedere că Elisabeta îl aduce pe lume la bătrânețe. În cărțile religioase sfântul e numit „Luceafărul” - pregătește nașterea „Soarelui”, Isus Hristos.

Biserica a închinat acestui sfânt șase sărbători: zămislirea - 23 septembrie, nașterea - 24 iunie, soborul lui - 7 ianuarie, tăierea capului - 29 august, prima și a doua aflare a capului lui - 24 februarie și a treia aflare a capului său - 25 mai.

Ziua Iei

A treia sărbătoare în 24 iunie este una de dată mai recentă: Ziua Iei. 

În anul 2013 a fost organizată pentru prima dată Ziua Universală a Iei, dar n-am fost prea atentă; știu că relativ repede a devenit un eveniment care se desfășoară în vreo 50 de state din lume. Se fac expoziții, târguri tradiționale; nu am participat la un astfel de eveniment. Probabil că se și cântă, se dansează; n-am idee, dar voi căuta informații.

Oricum, ia e recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și a inspirat creatori de modă celebri. În trecut, pe bluză erau cusute însemne magice care aveau menirea să protejeze purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. E confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și e împodobită cu broderii în motive populare românești în special la mâneci, pe piept și la gât (iile originale-vechi, mai ales, au și broderii din fir metalic), iar unele sunt împodobite cu mărgele sau paiete. Culorile în care sunt brodate bluzele sunt, de regulă, specifice zonei din care provine cel care o poartă dar, mai ales, țin de vârsta și de rangul social. O tânără, de exemplu, va purta culori vesele (roșu, auriu, galben), iar doamnele cu un statut social ridicat sau în zile de sărbătoare poartă bluze în culori mai sobre (maro, verde, argintiu,, violet închis, negru) și cu ornamente (mărgele sau paiete).

Unii istorici sunt de părere că ia fost purtată prima dată în perioada culturii Cucuteni (cca. 5500-2750 i.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de azi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabiei.

Actualizare 25 iunie 2021

În 24 iunie, în lume, se sărbătorește Cat World Domination Day! Am aflat de aici:

https://cats-astrophic-events.blogspot.com/2021/06/cat-world-domination-day-and-feline.html

Sacii cu semințe

Cândva - cine mai știe când? - existau patru orașe, și oamenii din toate aceste orașe mureau de foame. În fiecare oraș era câte un sac cu semințe.

În primul oraș, nimeni nu știa ce sunt semințele și ce se poate face cu ele; nimeni nu știa să le planteze. Toți oamenii au murit de foame.

În al doilea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze, dar nu a făcut nimic, din cine știe ce motiv. Toți oamenii au murit de foame.

În cel de-al treilea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze. El le-a spus celorlalți că le va planta dacă ei îl vor recunoaște ca rege sau conducător. Toți oamenii au avut ce să mănânce și toți oamenii au fost conduși.

În al patrulea oraș, un om știa ce sunt semințele și știa cum să le planteze. Acesta nu doar că a plantat semințele, dar a învățat pe toți ceilalți arta agriculturii. Toți oamenii au avut ce să mănânce și toți oamenii au fost liberi.

(poveste sufită)

Un câine pe gard. Miercurea fără cuvinte

Fotografie pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Sursa foto: ©Brașov, orașul sufletului meu.

Fotografia e înscrisă și aici:

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/06/my-corner-of-world_0660035988.html

*

https://natashamusing.com/2021/06/buddha-doodles-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

*

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-205/

*

http://jaipurgardening.blogspot.com/2021/06/garden-affair-coral-vine.html

Din înțelepciunea unor bărbați

Imaginația a fost dată omului pentru a-l recompensa pentru ceea ce nu este. Simțul umorului i-a fost dat omului pentru a se consola cu ceea ce este.

(Horace Walpole, n.24.09.1717 - d. 02.03.1797)

Nu sunt moarte lucrurile angelice și spiritele naturii, sunt moarte sufletele noastre. 

(Goethe, n. 28.08.1749 - d. 22.03.1832)

Învață să fii ceea ce ești și să renunți cu grație la ceea ce nu ești. E nevoie de curaj pentru a fi cine suntem cu adevărat. 

(E.E. Cummings, n. 14.10.1894 - d. 03.09.1962)

Și o anecdotă:

- Nastratin, de ce râd oamenii de tine? îl întreabă pe hogea un tânăr care-l stima.

- Ei bine - zice Nastratin - gândește-te la mine ca la un turban. Natura râsului dezvăluie falsitatea. Dacă oamenii ar râde de ei înșiși s-ar simți în pielea goală. Prin urmare, le asigur „acoperirea capului”.

- Dar, Nastratin, ei sunt încă goi!

- Șșșșș! zice Nastratin, zâmbind ghiduș.

(nu cunosc autorul)

Despre luna iunie

Luna iunie e prima lună de vară. E a șasea lună în calendarul gregorian și are 30 de zile. În general, vremea în luna iunie e capricioasă, se lasă cu tunete și fulgere, dar în acest an s-a exagerat cu ploaia.

În această lună, în emisfera nordică, are loc fenomenul astronomic numit solstițiul de vară: 21 iunie (mai rar în 20 iunie), începutul verii astronomice - cea mai lungă zi din an (simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă - începutul iernii astronomice); anul acesta, cu solstițiul de vară coincide a doua zi de Rusalii (Lunea Sfântului Duh).

Denumirea lunii

În folclorul românesc, iunie se mai numește Cireșar, Cireșariu, Cireșel sau Luna cireșelor - pentru că cireșele (nu doar ele) încep să se coacă.

Probabil că denumirea lunii vine de la numele zeiței romane Iuno (Iunona, Junona), soția zeului Jupiter, considerată ocrotitoarea femeilor căsătorite, a căsătoriei, ea având grijă ca tinerii care se căsătoresc la începutul verii să nu se despartă. Acesta o fi izvorul superstiției că o căsătorie încheiată în luna iunie va fi trainică.

Există opinii conform cărora luna a fost închinată zeiței tinereții (juneții), Hebe și chiar că denumirea vine de la Junius Brutus (Lucius Junius Brutus), considerat fondator (semi-legendar) al Republicii Romane, care a fost unul dintre primii consuli (509 i.Hr.). Calendarul popular românesc consideră această lună sub patronajul planetei Jupiter.

Tradiții în luna iunie

În credința populară vara începe cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie) și durează până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie, nașterea Maicii Domnului).

În perioada muncilor agricole - una dintre primele îndeletniciri de bază ale omului - se stabilea un echilibru între muncă și odihnă, existând mai multe etape în ceea ce privește muncile agricole. Era marcat sfârșitul anumitor munci și pregătirea pentru altele. Chiar și în timpul unei zile de muncă se respecta un echilibru între muncă și odihnă. De exemplu, la coasă și la seceră, se respectau prânzul mic (micul dejun), prânzul mare, odihna de după prânzul mare (când se cânta și se spuneau povești) și cina.

În 22 zile a lui Cireșar, soarele vine în zodia Racului, și cine se va naște în această vreme înțelept va fi, cu obiceiuri bune, norocos și îndelung la viață. Semnul acesta e călduros și umedos; atuncea este bine să facă cineva moară pe apă sau altceva.

Sărbători religioase în luna iunie

Ca și în alte luni, în iunie sunt câteva sărbătorii fixe și unele variabile (care depind de data la care e Paștele în anul respectiv).

Sărbătorile fixe

În ziua de 2 iunie e comemorat Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

În ziua de 11 iunie (Vartolomeul Grâului) e prăznuit Sfântul Vartolomeu (Bartolomeu), unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Este Sărbătoarea Grâului. Agricultorii credeau că Vartolomeu pune boabe spicului de grâu, îl împârguiește și îi grăbește coacerea și tot el (Vartolomeul Grâului) îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: stârnea furtuni și vijelii, bătea piatra (dădea grindină). Femeile nu torceau - să nu vină furtuna - iar bărbații încetau orice activitate ca nu cumva să nu mai crească grâul. În această zi oamenii duceau grâu la biserică, pentru a fi binecuvântat; din acest grâu se făcea pâine, și erau hrănite cu aceasta și animalele și păsările (pentru a fi ferite de boli). Oamenii săraci păstrau grâul sfințit pentru sărbători. Pâinea era considerată „chipul lui Hristos” - cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat; din grâu se face pâinea iar pâinea se preface în Trupul lui Hristos la Liturghie.

În ziua de 12 iunie e prăznuit Sfântul Onufrie cel Mare.

În ziua de 24 iunie se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular ziua e numită și „Cap de vară”, deoarece Soarele e la apogeu. Ziua mai e numită Sfântul Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuțitul cucului.

În această zi sunt sărbătorite și Sânzienele (sau Drăgaica). În noaptea de 23 spre 24 iunie plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă și dansează, împart rod holdelor și fecunditate femeilor căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, oferă leac și parfum florilor, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină. Deși sunt „zâne bune”, Sânzienele se supără pe cei care lucrează în ziua de 24 iunie; dacă nu sunt cinstite stârnesc vijelii, lasă câmpul fără rod și plantele fără leac. Cine lucrează de Sânziene nu va avea liniște tot anul - va simți nevoia să muncească mereu și se va simți rău (e o pedeapsa de la Sânziene). În seara din ajunul sărbătorii oamenii puneau la colțul dinspre răsărit al casei coronițe din flori de sânziene - dacă în ziua următoare găseau în coronițe păr de la animale era semn că în acel an animalele vor fi sănătoase și nu vor suferi de foame.

În zorii zilei de 24 iunie femeile în vârstă mergeau în locuri necălcate și adunau roua Sânzienelor; la revenirea în sat, dacă nu vorbeau și dacă nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua pentru sănătate și dragoste.

Sânzienele sunt și plantele cu floricele mici, galbene (Galium verum), care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie; sunt considerate plante de leac, „aducătoare de noroc și belșug”; sunt plante erbacee și fac parte din familia Rubiaceae; în Banat, Bucovina, nordul Moldovei, Maramureș, Oltenia, Transilvania se numesc sânziene; în Dobrogea, Moldova de sud și centrală, Muntenia se numesc drăgaice.

În ziua de 29 iunie sunt pomeniți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Sfântul Petru e fratele Sfântului Andrei (amândoi au fost ucenici ai lui Isus). Sfântul Pavel (Saul, pe numele lui necreștin) e numit „Apostolul neamurilor”. Cei doi apostoli, Petru și Pavel, sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi (29 iunie 67), în timpul prigoanei creștine declanșată de împăratul roman Nero.

În calendarul popular românesc se vorbește despre Sânpetru de Vară în 29 iunie, și apare fie ca personaj pământean, fie ca ființă celestă. Sânpetru e cel mai cunoscut în calendarul popular (marchează miezul verii agrare și perioada secerișului). Acum se „calcă” ceapa și usturoiul. Se spune că nu e bine să scuturi merii până în această zi, pentru a feri holdele de grindină. Atunci când Sânpetru pocnește din bici sar scântei care se prefac în licurici care să arate calea celor rătăciți prin păduri (până acum, licuricii au stat ascunși).

Aproximativ o jumătate de an desparte pe Sânpetru de Vară de fratele lui, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor.

Dacă de Sânziene a amuțit cucul, de Sânpetru tace privghetoarea.

Sărbători religioase variabile în luna iunie

Pentru că Sărbătoarea Paștelui a fost, anul acesta, la începutul lunii mai, în iunie sunt:

în 10 iunie, la 40 de zile de la Paști, praznicul Înălțării Domnului (Ispasul). Biserica a consacrat această zi ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească (în toate bisericile, mănăstirile etc. ortodoxe din țară și din străinătate, se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor, pe toate câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate, pentru apărarea țării și întregirea neamului).

Există credința că odată cu Înălțarea Domnului se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată până la acest moment, iar sufletele care rătăceau deveneau strigoi și provocau necazuri oamenilor și animalelor, motiv pentru care se practicau unele ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante precum leuștean, alun, paltin (despre care se credea că au proprietăți apotropaice); se buciuma la răspântie de drumuri și pe dealuri; oamenii își încingeau mijlocul cu ramuri de leuștean; erau date de pomană bucate pentru morți.

în 20 iunie e Sărbătoarea Rusaliilor sau Duminica Cinzecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh (se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști). A fost numită „Rusalii” după sărbătoarea trandafirilor din lumea romană: „Rosalia”, care era consacrată cultului morților. Sâmbăta dinaintea Rusaliilor e destinată pomenirii morților: Moșii de vară („moși”, de la strămoși).

în 21 iunie, a doua zi de Rusalii, este Lunea Sfântului Duh.

Obiceiuri de Rusalii. Se duc la biserică frunze de tei sau de nuc, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Frunzele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor, fiind considerate simbolul darurilor de la Sfântul Duh, daruri nenumărate, diverse.

În tradițiile românești, în iunie se face referire și la o pasăre considerată sacră: cucul, o pasăre aducătoare de bucurie, pe placul lui Dumnezeu (e păcat să omori cucul; îi seacă mâna celui care ucide această pasăre). Se spune că cel căruia îi cântă cucul în față prosperă. Cucul e o pasăre care nu clocește - femela își depune ouăle în cuiburile altor păsări (de regulă în al unor păsări cântătoare mai mici).

Numele cucului s-a păstrat și în etnobotanica românească, în cazul unor plante considerate de leac: ciuboțica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului, umbra-cucului s.a.

Se crede că primul cântat al cucului vestește anii pe care-i mai are de trăit cel care-l aude sau câți ani mai are până la căsătorie cel care-l aude (și nu e căsătorit). Cucul e și mesager de dragoste, dar participă și la farmecele de dragoste.

Cucul cântă până la Sânziene sau până la Sânpetru, când „răgușește”, pentru că s-a hrănit cu boabe de cireșe sau de orz, ori pentru că a auzit șuieratul coasei. Se zice a tăcut cucul, a trecut primăvara.

Superstiții despre vreme în luna iunie

Se știe că în luna iunie vremea e capricioasă, cunoscută pentru vijelii, furtuni și ploi care pot dăuna recoltelor, așa că recoltele, oricât de promițătoare par a fi nu sunt certitudini - oricând vremea capricioasă poate compromite rodul câmpului, livezilor, viilor. Se spune că în iunie, mai mult decât în alte luni, forțele benefice se confruntă cu cele malefice și din acest motiv străbunii au închinat unele practici magice divinităților benefice, dar și celor malefice, pentru înduplecare și îmbunare.

Se spune că tunetele și fulgerele din iunie prevestesc o vară ploioasă, cu nori, iar ploile prevestesc belșugul de Crăciun (adică, oamenii vor putea să-și facă destule provizii pentru iarnă pentru că recoltele au fost bune). Dacă va tuna în Cireșar va fi rod bun la pâine dar vacile vor rămâne sterpe.

Ploile prevestesc, în special, recoltă bogată de porumb, dar dacă plouă mai mult decât e necesar via va avea de suferit. Dacă nu plouă în iunie va fi grâu mult, dar nu și mălai. Dacă bate vântul de la miazănoapte grâul va avea roade bogate.

Dacă în ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (ziua de Sânziene) soarele va răsări frumos și va străluci până la apus, e semn bun pentru vremea secerișului și cositului; dacă va fi ploaie sau negură, așa și-n vremea secerișului: mai mult ploaie decât vreme bună. Dacă tună și fulgeră în 24 iunie nucile și alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.

Zile dedicate internațional și național

În prima zi de iunie este Ziua Internațională a copilului. Tot la 1 iunie sunt: Ziua mondială a laptelui (din 2001), Ziua Lunii pline, Ziua mondială a părinților (din 2012), ziua „zi ceva drăguț” (din categoria „amuzante”).

3 iunie, din categoria „amuzante”: ziua gogoșilor (din 1938). 4 iunie: ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii (din 1982) și din categoria „amuzante” am ales să amintesc ziua îmbrățișării pisicii. 5 iunie - ziua internațională a mediului (din 1972). 6 iunie, ziua vizionării filmelor în aer liber (din 1933). 8 iunie - ziua internațională a Oceanului Planetar și din categoria divertisment: ziua prietenilor buni. 9 iunie - ziua rățoiului Donald. 11 iunie - ziua porumbului fiert. 12 iunie - ziua internațională împotriva exploatării copiilor prin muncă (din 2012); din categoria amuzant: ziua trandafirului roșu. 13 iunie, ziua internațională a conștientizării albinismului. 14 iunie, ziua mondială a donatorilor de sânge. 15 iunie - ziua mondială a conștientizării abuzurilor asupra vârstnicilor; din categoria divertisment: ziua fotografierii naturii (din 2006). 17 iunie - ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei. 20 iunie - ziua mondială a refugiaților (din 2001). 21 iunie - ziua internațională a sportului Yoga (din 2015); ziua Soarelui. 25 iunie - ia câinele cu tine la muncă; ziua ia copilul cu tine la muncă, ziua navigatorului. 26 iunie - ziua internațională pentru susținerea victimelor torturii (din 1997); ziua drapelului național (România); ziua internațională împotriva abuzurilor și traficului ilicit de droguri (din 1987). 27 iunie - ziua internațională a pescarului (din 1984). 28 iunie - ziua constantei tau = 2pi (vă rog, nu mă întrebați despre ce-i vorba; aflati in sectiunea "comentarii", prin amabilitatea unei prietene online). 😊 29 iunie - ziua Dunării. 30 iunie - ziua urmăririi meteorilor.

sursa pentru "zile dedicate": http://calendar.city-star.org/ro