Să protejăm copiii: cartele telefonice preplătite nominale, legalizarea prostituţiei

La ce “protecţie” s-au gândit unii?! Să nu se mai vândă cartele telefonice decât cu “buletinul” (la câte de uşor pot falsifica unii acte de identitate e chiar de râs, pentru că vânzătorii de cartele nu sunt experţi in materie de acte false). Cum protejează asta un minor, de exemplu, care cere ajutor de pe o cartelă nominală dacă nu poate fi localizată persoana?! Ei află evidenţa: cine sună şi unde locuieşte, dar dacă nu e la adresa de domiciliu unde-i protecţia?! Câtă ipocrizie la acel politician care a reiterat ideea profitând de o tragedie! (ne bagă pe gât un “pachet” prin care se urmăreşte cu totul altceva). Ar trebui să permitem şi acele “uşi din spate” pentru ca unii să aibă acces la computerele şi telefoanele noastre ca să preîntâmpine pornografia infantilă, traficul de persoane şi altele de gen?

Legat de protejarea minorilor (şi nu numai) împotriva traficului de persoane, pornografiei, sclaviei sexuale etc., unii discută despre o lege care să reglementeze… prostituţia!!! Adică… vor minore cu vârsta de la 15 ani in sus in bordeluri?! In unele state in care prostituţia e legală există la fel de multe probleme cu traficul de persoane şi sclavia sexuală.

Cuvintele de genul “trebuie să avem grijă de copii” sunt manifestarea ipocriziei in gura politicienilor, mai ales. Ei ar putea proteja minorii măcar împotriva relaţiilor sexuale “consimţite” între minori şi adulţi, pentru că pot modifica limitele legale de vârstă pentru astfel de relaţii. Dar ei - deşi câteva organizaţii s-au opus şi au cerut vârsta limită 18 ani (nu doar in România) - au ales ca limită minimă vârsta de 15 ani pentru relaţii sexuale, “consimţite”, cu adulţi. Astfel, fete in vârstă de 15 ani pot deveni mame = copii cu copii (numărul de minore care devin mame este in creştere). Unii ar spune că nu-i bai. Ba este, pentru că cele mai multe astfel de cazuri se întâmplă mai ales in comunităţile sărace şi foarte sărace, unde puţini sunt cei care îşi pot permite să-şi dea la şcoală copiii.

In codul civil român, in art. 41 e reglemantată capacitatea de exerciţiu a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani. Această capacitate este restrânsă (până la împlinirea vârstei de 18 ani) şi minorul poate încheia acte juridice numai cu încuviinţarea părinţilor sau, in anumite cazuri, a autorităţii tutelare.

In ceea ce priveşte căsătoria, (art. 272 cod civil) vârsta matrimonială este de 18 ani, dar codul civil prevede şi posibilitatea căsătoriei minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani, dar in anumite condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ (una dintre acestea e starea de graviditate, naşterea unui copil - minora in vârstă de 15 ani devenită mamă nu are dreptul să se căsătorească! - se deduce din acest text). Câţi adulţi care lasă gravide minorele se căsătoresc cu acestea? In general, diferenţa de vârstă nu e foarte mare: ea vreo 15-17 ani, el vreo 20-25. Câţi îşi asumă răspunderea creşterii unui copil? Da, poate fi obligat să plătească pensie de întreţinere pentru copil, dar dacă fata este dintr-un sat uitat de lume puţin probabil să cheme in judecată tatăl copilului. Şi, uite aşa, copiii vin pe lume şi mulţi ajung ai nimănui, abandonaţi prin spital, in cele mai bune cazuri.

Sunt cazuri in care părinţii minorilor anunţă poliţia despre faptul că fiica lor (de regulă) in vârstă de 15-17 ani a plecat să gospodărească in casa unui adult in vârstă de 30-40 de ani. Nicio o problemă! Dacă ea vrea, asta e, legea îi dă dreptul să întreţină relaţii sexuale şi cu un bărbat care i-ar putea fi tată sau chiar bunic. Nu le pasă tuturor că acea minoră nu mai merge la şcoală. Şi tot politicienii visau să amendeze părinţii care nu îşi trimit copiii la şcoală, la învăţământul obligatoriu! Pe partenerii majori ai minorilor care nu mai frecventează şcoala nu-i amendează?!

In codul penal român este reglementată răspunderea penală a minorului care săvârşeste infracţiuni. Astfel, in art. 113 (Limitele răspunderii penale) se dispune:

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Conform legii penale din România, lipsa discernământului minorului care are vârsta între 14 şi 16 ani este prezumată, el răspunzând penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Ce-i face pe legiuitorii români să creadă că un minor in vârstă de 15 ani are discernământ şi înţelege ce înseamnă / ce implică, de fapt, o relaţie sexuală cu un adult?!

Actul sexual între minori nu se pedepseşte, când este consimţit (v. pct 5 art. 220). In funcţie de vârstă, minorii răspund sau nu penal. Altfel spus, e necesară o educaţie serioasă pentru a proteja minorii împotriva altor minori.

Art. 220, cod penal: Actul sexual cu un minor

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este membru de familie;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;

c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

[...]

Greşeli (in opinia mea) pe care le fac foarte mulţi adulţi: li se pare firesc şi nu încearcă să împiedice astfel de relaţii; sunt şi părinţi care-şi încurajează fiii minori să “marcheze” cât mai mult (“să se bucure de viaţă”) şi părinţi care-şi încurajează fiicele minore “să pună mâna pe cutărică”…

Art. 221, cod penal: Coruperea sexuală a minorilor

(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

d) fapta a pus în pericol viața minorului.

(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Cine vrea să protejeze minorii de raporturi sexuale “consimţite” cu adulţi are de făcut un singur lucru: interzice prin lege relaţiile sexuale între minori (indiferent de vârstă) şi adulţi (de la 18 ani in sus). Sau, poate că ar trebui întrebaţi adolescenţii ce-şi doresc, ce-i deranjează, cum cred ei că s-ar simţi protejaţi de eventuale abuzuri.

O politică serioasă de protecţie a copilului este imperios necesară într-un stat care-şi spune civilizat.

Copiii, adolescenţii - tinerii, in general (cred ca şi mulţi adulţi) - trebuie să primească informaţii relevante şi actualizate care să-i ajute împotriva pericolelor de azi, cum ar fi intimidarea cibernetică (cyber bullying), sfaturile medicale online, trimiterea şi/sau primirea fotografiilor / textelor cu un conţinut explicit sexual (chiar dacă e chiar el in poză şi trimite prietenilor / iubitei / iubitului), abuzurile sexuale din partea colegilor sau din partea persoanelor care îi au in îngrijire ş.a.m.d.. Nu poţi proteja un copil dacă nu îi spui la ce pericole se poate aştepta şi cum se poate apăra. Nu poţi proteja un adolescent împotriva unei sarcini nedorite dacă nu îi spui nimic despre cum “se fac copiii”; sunt adulţi care cred că femeile/fetele nu râmân gravide la primul lor contact sexual!!

"Fapt divers"

Anul trecut, in Franţa, a fost adoptat un proiect de lege prin care vârsta consimţământului sexual să fie scăzuta de la 16 ani la 15 (cum este şi in RO din anul 2009); nu ştiu dacă a devenit lege la acest moment. Au încercat unii să coboare această limită la vârsta de 13 ani (cum au încercat şi in RO la adoptarea noului cod penal - cândva prin anul 2009). 

Vârsta consimţământului sexual este diferită in statele lumii; in Angola, de exemplu, e de 12 ani, in Japonia de 13, in unele state americane este vârsta majoratului, in unele state musulmane este "după căsătorie" ş.a.m.d. (sursa: culturavietii.ro) dar in cele mai multe este de 16 ani (cum a fost şi in RO până la noul cod penal).