Legende din islam despre pisici

Cum a apărut pisica

O poveste spune că Shaytan (diavolul) s-a transformat în mistreț și a urcat pe Safina (Arca), alături de toate celelalte animale care urmau să fie salvate de potop. Mistrețul acesta a provocat multe distrugeri și profetul Nuh era nevoit ca mereu să repare ba una ba alta, inclusiv chivotul. Într-o seară, în timp ce repara chivotul, s-a tăiat la un deget și câteva picături de sânge au căzut pe punte. Din aceste picături de sânge binecuvântat Allah a creat un leu. Mai târziu, în noapte, când Shaytan și-a făcut apariția sub forma de mistreț leul era de pază și l-a oprit, dar mistrețul a strănutat și din botul lui s-a născut un șobolan care a sărit pe punte și a început să roadă plăcile navei. Leul a strănutat și el și din botul lui s-a născut o pisică și aceasta a sărit asupra șobolanului fără ezitare, omorându-l.

(Adaptare după o povestire din “Legende islamice: istorii ale eroilor, sfinților și profeților Islamului”, de Jan Knappert: http://www.mellenpress.com/mellenpress.cfm?aid=4754amp;pc=10)

Istoricii au constatat că arabii au prețuit pisicile din cele mai vechi timpuri și le-au crescut ca animale de companie.

Există multe mențiuni cu privire la dragostea Profetului pentru pisici, el considerând că și dragostea pentru aceste feline este o parte a credinței.

O legendă spune că Aisha, tânăra văduvă a Profetului, când s-a plâns că toată lumea a părăsit-o ar fi adăugat: “Chiar și pisica m-a părăsit”.

Spre deosebire de alte civilizații, musulmanii au avut tovarăși pisicile: de la cea mai simplă gospodină până la cel mai mare învățat și le-au iubit nu numai pentru frumusețea și eleganța lor dar și pentru utilitatea de care dădeau dovadă. Învățații musulmani au scris ode pentru pisicile lor pentru că acestea le protejau prețioasele cărți de atacul șoarecilor și a altor vietăți care le puteau distruge.

Profetul Mohammed i-a sfătuit pe oameni să trateze animalele domestice (în special pisicile) ca pe un membru al familiei.

Una dintre cele mai faimoase întâmplări se referă la Muezza, pisica favorită a Profetului.

Chiar când se pregătea pentru chemarea la rugăciune a găsit pisica dormind pe haina sa. Pentru a nu tulbura pisica din somnul ei a tăiat manșonul și a lăsat pisica să doarmă.

Se crede, de asemenea, că atunci când Profetul dicta predicile în cortul său el ținea pe Muezza în poală și că ar fi băut apă de unde a băut și pisica, fără a se teme că poate lua vreo boală de la aceasta deoarece gura pisicii nu este impură. Pisica, afirma Profetul, nu este necurată, ci e un “simbol al curățenie care circulă printre oameni” A bea sau a mânca după ce pisica a mâncat din alimente este de evitat atunci când în (la) gura pisicii se văd “impurități”. În legătură cu aceasta, o legendă spune că înainte de abluțiunea pentru rugăciune o pisică a trecut pe acolo și s-a uitat spre bolul cu apă, părând însetată. Profetul i-a intins pisicii vasul și nu și-a reluat activitatea până ce pisica nu și-a potolit setea.

Probabil că Profetul iubea pisicile atât de mult pentru că viața lui ar fi  fost salvată de o pisică.

Povestea, așa cum e prezentată de Annemarie Schimmel (http://en.wikipedia.org/wiki/Annemarie_Schimmel), spune că pisica lui Abu Hurayrah* – pe care acesta o avea mereu cu el – l-a salvat pe profet de mușcătura unui șarpe veninos care s-ar fi strecurat în mâneca lui. Atunci, Mohammed ar fi mângâiat pisica pe cap și, astfel, urma degetelor sale este încă vizibilă în cele patru linii întunecate pe care le au în frunte majoritatea pisicilor (sub forma literei M). (A.Schimmel, “Descifrarea semnelor lui Dumnezeu”, 1994)

*Abu Hurayrah este unul dintre companionii Profetului și un mare narator. Profetul l-a numit astfel “Tatal pisoiului”, pentru că avea în grijă un pisoi (mic) de sex masculin. Cuvântul “cat” ar veni de la “qit/Hirra, care înseamnă “pisică”. În arabă, “hirra” e puiul femelă și “hurayra” este puiul de pisică mascul.

Sufletul unui om salvat de o pisică

Povestea spune despre un maestru sufit din Bagdad, Shaykh Abu Bakr al-Shibli, care – după ce a murit - a fost văzut în vis de unul dintre prietenii lui. Cănd a ajuns la poarta Raiului Allah l-a întrebat dacă știe care este motivul pentru care va fi primit în Rai. Shaykh Shibli a enumerat toate textele religioase pe care le cunoștea - și ale căror porunci nu le-a încălcat - dar nu pentru aceasta sufletului lui a fost salvat. În cele din urmă Allah îl întreabă:

- Îți amintești acea zi geroasă, în Bagdad, când te plimbai pe străzile orașului și ai văzut pe un gard de piatră un pisoi care tremura de frig? L-ai luat și l-ai pus la căldură în haina ta. Pentru fapta aceea, pentru ca ți-a fost milă de acel pisoi, sufletul tău a fost salvat.

Pisica în tradiția islamică

Pisica este un animal atât de curat încât în narațiunile autentice scrie că se poate face abluțiunea pentru rugăciune cu apa din care a băut o pisică. Cu toate acestea, existau (și există) oameni care s-au opus tradițiilor Profetului și au preluat practicile negative de a tortura sau otrăvi pisica. În Islam, pedeapsa pentru aceste practici era severă, deoarece pisicii îi este acordată o atenție specială fiind considerată un animal nobil, adorabil și util. A maltrata o pisică este un păcat grav în ochii lui Allah. Se spune că unei femeie care a ținut închisă o pisică și nu a hrănit-o și nici nu a eliberat-o pentru a-și găsi singură hrana, Profetul i-a spus că pedeapsa ei, în ziua Judecății, va fi tortura în iad. Pisica, la fel ca oricare altă ființă creată de Allah trebuie să fie prețuită, ocrotită.

Islamul îi învață pe credincioși că pisica nu trebuie comercializată ca alte bunuri (e interzis a se lua bani pentru o pisică) și ca sunt liberi să crească pisici dar să le trateze bine, să le ofere apă și mâncare pe săturate și să le ofere un anume grad de libertate să circule (să nu le țină închise în spații mici)

Regula generală spune că numai ființele umane și jinni (djinn/spirite care au proprietati fizice) vor fi admise în Cer dar există excepții pentru unele animale: cele alese pentru virtuțile lor sau cele care au trăit în compania unor persoane virtuoase.

Exista mărturii și cu privire la alte animale (pe lângă pisică) despre care, în islam, se consideră că sunt prețioase și merită un loc în cer: cai, cămile, albine, furnici, chiar și unele păsări.

În Coran există multe versete care fac referire la animale și la responsabilitatea omului față de acestea. Dragostea pentru animale este o parte a credinței islamului. Profetul Mohammed i-a învățat pe oameni și mila pentru întreaga creație a lui Allah.

sursa foto: http://www.scenicreflections.com/ (in febr 2021 link invalid)