Despre adevar-La Rochefoucauld

Adevărul, in orice s-ar găsi, nu poate fi eclipsat prin nicio comparație cu un alt adevăr, și orice deosebire ar fi între două lucruri, ceea ce este adevărat într-unul nu eclipsează ceea ce este adevărat în celălalt: pot avea o mai mare sau o mai mică întindere ori pot fi mai mult sau mai puțin strălucitoare, dar sunt totdeauna egale prin adevărul lor, care nu este mai adevăr în cel mai mare decât în cel mai mic. Arta războiului este mai vastă, mai nobilă și mai strălucitoare decât arta poeziei; dar poetul și cuceritorul se pot compara unul cu altul și, în măsura în care sunt cu adevărat ceea ce sunt, legislatorul și pictorul etc.

Două subiecte de reflecție de aceeași natură pot fi diferite și chiar opuse, cum sunt Scipio și Annibal, Fabius Maximum și Marcellus; totuși cum însușirile lor sunt adevărate, ele se mențin când sunt puse față in față și nu se eclipsează prin comparare. Alexandru și Cezar dăruiesc regate; văduva dăruiește un pit: oricât de diferite ar fi aceste daruri, dărnicia este adevărată și egală în fiecare dintre ele și fiecare dăruiește in raport cu situația lui.

O persoană poate avea mai multe adevăruri, iar alta poate să nu aibă decât unul: persoana care are mai multe adevăruri are o valoare mai mare, și poate străluci prin aspecte in care cealaltă persoană nu strălucește; dar din privința in care și una și cealaltă sunt adevărate, ele strălucesc deopotrivă. (...) gradul de cruzime săvârșit asupra unui animal nu încetează de a sta alături, in aceeași categorie, cu cruzimea suveranilor celor mai cruzi, deoarece gradele lor diferite de cruzime au un adevăr egal. (...)

Pentru Citate favorite, pe blogul Floare de colț, din Maxime și reflexii, de Francois La Rochefoucauld, Editura Minerva, București, 1972, p.161; traducător Aurel Tita.

Corcodus, seara si noaptea. MFC

Miercurea fără cuvinte pe blog la Carmen: Între vis și realitate.

Important! Ce votez in luna mai

Alegerile prezidențiale 2.0 vor avea loc, primul tur, in data de 4 mai. Am citit lista candidaților și - ca în fiecare an electoral - mă văd obligată să votez răul cel mai mic. E cât se poate de clar: cei care candidează pentru funcții politice sunt tot mai nepotriviți. 

Despre unii dintre candidați nu știam nimic, iar ce-am aflat despre ei e practic irelevant in a-mi argumenta alegerea vreunuia. Alți candidați îmi sunt cunoscuți pentru că - cei mai mulți - doar in politică și-au câștigat averile (se spune că cine calcă în politică are noroc). Vreau să-mi conducă destinul de cetățean cineva priceput la ce va avea de făcut. 

Având în vedere cele de mai sus, m-am tot gândit, răzgândit, și aproape că m-am hotărât să susțin, cu votul meu, patrioții. Ei spun lucrurilor pe nume lăsând baltă corectitudinea politică.

De ce mi-a venit această idee? Poate pentru că m-am trezit în conștiință? Poate pentru că e Întâi Aprilie...?