Moartea
lui Isus a avut un rol determinant în realizarea scopului lui
Dumnezeu. Isus a fost conceput prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu
și s-a născut perfect, n-a moștenit moartea, și și-a dat viața
pentru ca oamenii să aibă șansa de a trăi veșnic și de a se
bucura de viața de care i-a privat Adam prin neascultarea sa.
În
Vinerea Mare este rememorată aducerea la judecată, batjocorirea,
schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Isus. Este
ziua în care Hristos a fost răstignit, pe muntele Golgota. Se ruga
în grădina Ghetsimani când a fost prins și dus la o așa-zisă
judecată. Și-a purtat crucea pe umeri până în vârful muntelui,
unde a fost răstignit între doi tâlhari.
Vinerea
Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales își pierde dreptul de
întâi-născut prin nelucrare și necredință față de Dumnezeu;
Iuda, din ucenic și hărăzit împărăției, moștenește iadul
pentru iubirea de arginți; Petru, ucenicul, se leapădă de
Învățătorul dintr-o nesocotită încredere în sine și numai cu
amare lacrimi își va putea spăla greșeala; păcătoasa cea
desfrânată devine mironosiță și toată lumea va vorbi de
umilința și căința ei, iar tâlharul intră primul în Rai, prin
smerenie și credință.
Cu
excepția crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului din
ordinul
regelui
hasmoneu
Alexandru Ianei
în 87 î.Hr., în Palestina răstignirea nu era practicată de
evrei, era aplicată doar de autoritatea romană. Cel care primea
condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și
obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârna
orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse.
Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un
loc public. După
ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rostește
sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii,
purtându-Și crucea.
Ziua de vineri este numită
Pregătirea deoarece oamenii pregătesc mâncare şi încheie orice
altă activitate care nu poate fi amânată până după sabat. La
apusul soarelui în ziua de vineri, 14 nisan, va începe ziua de 15
nisan, care este sabat - un sabat dublu în acea zi sau un sabat
mare, pentru că 15 nisan va fi prima zi dintre cele şapte zile ale
Sărbătorii Turtelor Nedospite, aceasta fiind întotdeauna un sabat.
Pentru a nu rămâne trupurile pe
cruce până a doua zi, când era sabat, iudeii cer lui Pilat
permisiunea de a grăbi moartea osândiților (prin zdrobirea
fluierelor picioarelor) și apoi să fie coborâți și înmormântați
- cei doi tâlhari erau încă vii, așa că le-au fost strivite
oasele, dar Hristos nu mai trăia - pentru a se convinge că e mort un soldat roman l-a împuns cu sulița în coastă și imediat au
țâșnit sânge și apă.
Trupul
mort, coborât de pe cruce, putea fi aruncat într-o groapă comună,
împreună cu instrumentele execuției sau putea fi încredințat
oricui s-ar fi milostivit să-l îngroape.
Iosif
din oraşul Arimateea, „un om bogat” şi un membru respectat al
Sanhedrinului*, este şi el prezent la execuţie. Despre el se spune
că este „un om bun şi drept” care aşteaptă Împărăția lui
Dumnezeu. De fapt, el era discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de
teama iudeilor. Iosif nu a fost de acord cu decizia Curţii
privitoare la Isus. Iosif
cu Nicodim iau trupul lui Hristos, îl ung cu aromate, îl înfășoară
într-un giulgiu și pe cap îi
pun o mahramă, împlinind astfel datina iudaică a înmormântării.
Îl pun într-un mormânt nou dintr-o grădină
din apropiere, despre care se spune că ar fi fost al lui Iosif.
Iudeii vor pecetlui piatra mormântului și vor pune paznici pentru
ca adepții Lui să nu meargă noaptea să ia trupul și apoi să
spună că acesta a înviat, așa cum a prezis. Dar mormântul va
rămâne gol.
Notă: *Sanhedrin (din ebraică) sau Sinedriu (din greacă: synedrion =
tribunal, adunare) a fost un tribunal la vechii evrei, activând
ca un corp legislativ religios, curte de judecată și administrator
de ritualuri și era condus de un Mare preot. Membrii acestui
tribunal se întâlneau
doar în anumite situații în Templul din Ierusalim. Acest tribunal
(sau consiliu suprem) judeca pricinile importante, interpreta legea
și delibera
asupra chestiunilor publice. Sanhedrinul a funcționat în Palestina
Romană, din timpul Macabeilor (cca. 165 î.Hr.)
până la sfârșitul patriarhatului (425 d.Hr.). (wikipedia)
Vezi și: Lunea Mare, Marțea Mare, Miercurea Mare, Joia Mare, Sâmbăta Mare, Duminica Invierii;